ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 309/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în calitate de administratorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., a chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. și debitoarea B. S.R.L, cu citarea Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), solicitând Anularea Contractului de cesiune nr. x din 12.05.2017 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. x din 12.06.2017, obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a Mărci "ACADEMIA CAȚAVENCU" înregistrată sub numărul x.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 117 si urm. din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 6301 din 05 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâta-reclamantă C. S.R.L.. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiunea în anulare formulată de către reclamant A. lichidator judiciar al B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și B. S.R.L. prin administrator special D.. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea reconvențională.

Împotriva sentinței primei instanțe, A., în calitate de administrator judiciar al B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, cu privire la acțiunea introductivă, anularea Contractului de cesiune nr. x din 12 mai 2017 înregistrat la OSIM sub nr. x din 12 iunie 2017, obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcii ACADEMIA CAȚAVENCU înregistrată sub numărul x iar, cu privire la cererea reconvențională, admiterea cererii și înscrierea creanței în cuantum de 190.538 RON în categoria creanțelor prevăzute de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleiași sentințe, C. S.R.L. a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, exclusiv în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei de interes invocată de societatea în cauză, și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată promovată de A., ca lipsită de interes, precum și obligarea intimatului-apelant A. la plata cheltuielilor ocazionate în apel.

La data de 10 septembrie 2019, E. și F. au formulat cereri de intervenție accesorie în fața Curții de Apel București, secția a VI-a civilă prin care au arătat că înțeleg să susțină poziția procesuală a C. S.R.L.

La data de 3.10.2019 G. S.A a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei A..

Prin încheierea de ședință din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibile cererile de intervenție accesorie formulate intervenienții și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G. S.A., judecata apelului fiind amânată pentru termenul din 04 decembrie 2019.

Împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019, atât apelanta-pârâtă C. S.R.L., cât și terții intervenienți E. și F. au formulat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii în principiu a cererilor de intervenție accesorie formulate în sprijinul apărărilor societății C. S.R.L.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a susținut că, prin încheierea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la interesul intervenienților de a interveni în cauză, recurenta consideră că în mod eronat acestea au fost respinse ca inadmisibile, cu toate că interesul acestora este justificat de faptul că au calitatea de redactori și colaboratori ai publicației ACADEMIA CAȚAVENCU fiind, astfel, interesați în mod direct de editarea și difuzarea în continuare a publicației în bune condiții și cu respectarea deplină a dreptului la liberă exprimare și la informarea completă și corectă a opiniei publice.

În sprijinul susținerii sale și pentru înțelegerea demersului intervenienților, recurenta evocă istoria ziarului de la fondarea acestuia din anul 1991, amintind colaboratorii de prestigiu ai publicației de-a lungul timpului, concluzionând că publicația a făcut istorie.

În concret, recurenta consideră că admiterea cererii administratorului judiciar al B. S.R.L. de anulare a contractului de cesiune, cu consecința întoarcerii mărcilor în patrimoniul unei societăți în faliment și fără fonduri proprii ar avea ca efect nu doar imposibilitatea editării și difuzării ziarului ACADEMIA CAȚAVENCU și, implicit, dispariția lui de pe piața media după 142 de ani, ci și dispariția acestor valori și orientări publicistice care au fost atât de importante pentru dezvoltarea și menținerea democrației în România.

Totodată, recurenta C. S.R.L. învederează că respingerea cererilor de intervenție accesorie în sprijinul propriilor apărări, concomitent cu admiterea cererii de intervenție formulată de G. S.A., prin lichidator judiciar, echivalează cu o inegalitate de tratament la adresa sa în raport cu apelanta A., cu încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții E. și F. invocă același temei de drept, respectiv art. 488 pct. 5 C. proc. civ., dezvoltând argumente identice cu cele prezentate de societatea C. S.R.L. în memoriul său de recurs.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții susțin, în esență, că terții intervenienți justifică un interes propriu și personal în susținerea apărărilor apelantei-pârâte C. S.R.L. în cauza ce formează obiectul dosarului aflat, în apel, pe rolul Curții de Apel București. Astfel, autorii recursului învederează că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca fiind inadmisibile cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul apărărilor părții pentru care inițiaseră respectivul demers, fiind în mod eronat aplicate dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile din cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Referitor la aceste critici, instanța supremă constată că, prin acțiunea inițiată în fața Tribunalului București, secția a VII-a civilă, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a fost chemată în judecată pentru anularea Contractului de cesiune nr. x din 12.05.2017 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. x din 12.06.2017, cu obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcii ACADEMIA CAȚAVENCU.

Fiind respinsă în primă fază procesuală cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat apel, urmat de apelul incident declarat de pârâta C. S.R.L. În cursul judecării apelurilor, petenții E. și F. au înțeles să formuleze cereri de intervenție accesorie în sprijinul apărărilor autoarei apelului incident, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În examinarea existenței interesului recurenților-intervenienți, Înalta Curte reține că aceștia își desfășoară activitatea de jurnaliști la o publicație editată sub o marcă cesionată recurentei-pârâte C. S.R.L. prin care B. S.R.L. a transmis dreptul de proprietate al mărcilor pentru un preț de 1.058.411 RON (fără T.V.A.).

Având în vedere că obiectul litigiului de față îl reprezintă marca publicației sub egida căreia intervenienții publică articole în calitate de redactori și colaboratori ai ziarului, aceștia au intervenit în proces invocând o temere justificată de eventualitatea întoarcerii mărcii în patrimoniul debitoarei pârâte B. S.R.L., aflată în faliment, situație care, în cele din urmă s-ar putea repercuta asupra politicii editoriale și a independenței pe care jurnaliștii intervenienți și-o doresc.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că interesul invocat nu este unul personal și actual, considerând că autorii cererii de intervenție accesorie nu afirmă un interes propriu, în legătură directă cu soluția ce urmează a se pronunța în dosarul de apel, ci toate argumentele invocate au în vedere aspecte ulterioare și cu caracter incert legate de situația publicației după reîntoarcerea mărcii în patrimoniul debitoarei.

Înalta Curte are în vedere că intervenția accesorie se face cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiției, dar și faptul că, prin intermediul intervenției accesorii, terțul nu promovează în justiție o pretenție proprie, distinctă de aceea a părții în favoarea căreia a intervenit. Terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului.

Așadar, Înalta Curte constată că sfera noțiunii de interes personal nu se referă doar la un interes pur patrimonial, ci include și posibilitatea anticipării unui prejudiciu nepatrimonial sau chiar a unui dezavantaj pentru persoanele care apelează la acest mecanism procesual.

Totodată, Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. 33 teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la condiția interesului, acestea nu impun existența unui interes născut și actual, astfel încât, instanța de apel nu trebuia să analizeze interesul autorilor intervenției accesorii doar prin prisma unui interes născut și actual, o astfel de cerere putând fi formulată și cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Or, având în vedere că, în cazul de față, autorii cererilor de intervenție justifică atât un interes personal reprezentat de calitatea de colaboratori ai ziarului sub egida căruia aceștia publică articole, al căror viitor publicistic ar putea fi afectat de eventualitatea în care marca ziarului ACADEMIA CAȚAVENCU s-ar întoarce în patrimoniul unei societăți în faliment, demersul acestora nu trebuie analizat prin prisma unui interes născut și actual, ci al unui interes inițiat în scop preventiv, pentru a preîntâmpina producerea unor consecințe care s-ar putea repercuta inclusiv asupra activității publicistice și a calității actului jurnalistic.

Așa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va casa în parte încheierea atacată și va trimite cererile de intervenție accesorie formulate de E. și F. pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L. și de recurenții-intervenienți în numele altei persoane F. și E. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (O.S.I.M.) și B. S.R.L. prin administrator special D., intimata-pârâtă A.. administrator judiciar AL S.C. B. S.R.L. și intimata-intervenientă în numele altei persoane G. S.A. prin lichidator judiciar H..

Casează în parte încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.