ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele cauzei

La

data de 11 februarie 2013, pe rolul Tribunalului Botoșani a fost înregistrat Dosarul

nr. 1122/40/2013, având ca obiect „anulare act administrativ fiscal”, în care

reclamanții A.I., A.D.M., A.I.A., B.V., B.M.M., B.E., C.M.C., C.D., C.L., C.L.,

D.R., E.I., G.V., G.M., H.A., L.S., M.C., M.G., O.D., O.M.R., P.I.N., P.A.E.,

R.M.I., Ș.G.C., V.C. și V.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții

A.J.P.I.S. Botoșani, A.N.P.I.S. și M.M.F.P.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate,

a deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamanților în anii 2011,

2012 și 2013.

Având în vedere complexitatea obiectului

cauzei, instanța prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2013 a dispus

disjungerea cauzei pentru fiecare reclamant în parte și formarea de noi dosare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie

cererea reclamantei B.E. formulată în contradictoriu cu pârâții A.J.P.I.S.

Botoșani, A.N.P.I.S. București și M.M.F.P.S. București prin care se solicită: să

se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a

deciziilor prin care au fost stabilite salariile reclamantului în anii 2011,

2012, a Deciziilor nr. 15 din 28 ianuarie 2011, nr. 59 din 12 aprilie 2012 și nr.

99 din 14 iunie 2012; să se constate nelegalitatea, ca efect al admiterii

excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 62 din 05 mai 2009, prin care pârâta a

dispus diminuarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de la 10

% la 1 %; anularea ca nelegală a Deciziei nr. 206 din 18 decembrie 2012 prin

care pârâta a stabilit salariul reclamantei începând cu luna decembrie 2012 și

respectiv ianuarie 2013; obligarea pârâtei să emită altă Decizie de stabilire a

salariului reclamantului începând cu data de 18 decembrie 2012, prin care, pe

de o parte, să introducă în salariul de bază drepturile bănești acordate din

fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. nr. 29/2004 și Legii nr.

116/2004, urmând ca sporurile de care beneficiază reclamantul să fie calculate

în funcție de salariul de bază astfel stabilit, pe de altă parte, salariile de

bază să fie calculate cu respectarea disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010 prin

raportare la salariul din luna octombrie 2010 și în al treilea rând, să acorde

sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în cuantum de 10% din

salariul de bază; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre

salariul calculat potrivit solicitării de la punctul 4 și salariul efectiv

plătit începând cu luna decembrie 2012; obligarea pârâtei la plata de daune

interese corespunzătoare devalorizării drepturilor salariale neîncasate

începând cu luna decembrie 2012, daune ce urmează a fi calculate de la data

scadenței și până la plata efectivă a diferenței de drepturi salariale precum

și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 12 iunie

2013, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit.

a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de prim

- pârât și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de secund - pârât și

excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009

emis de prim-pârât și respectiv a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 7 din 30

aprilie 2009 emis de secund - pârât și, a solicitat ca în temeiul art. 4 din Legea

nr. 554/2004, forma aplicabilă la data introducerii acțiunii să se dispună sesizarea

Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării excepțiilor, iar până la soluționarea excepțiilor invocate

să se dispună suspendarea judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 27 septembrie 2013.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.I.S. București

a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

Prin întâmpinare, M.M.F.P.S. a invocat

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar pe fond a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 329 din 29 noiembrie 2013,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.

II lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea

prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului

plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011

emis de M.M.F.P.S. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de M.F.P.,

excepție formulată de către reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâții

A.J.P.I.S. Botoșani, A.N.P.I.S., M.M.F.P.S. București și M.F.P.

De asemenea, a respins excepția de

nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S.

și excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009

emis de A.N.P.S., ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea

prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului

plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011

emis de M.M.F.P.S. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de M.F.P.,

că Normele metodologice reprezintă un act administrativ cu caracter normativ.

A reținut, de asemenea, că dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilesc că

„actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de

nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter

normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul

acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege”, acestea fiind dispozițiile

legale în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate de către

reclamantă, iar în cauză nu există dispoziții tranzitorii care să justifice

ultraactivitatea legii vechi.

Referitor la excepția de nelegalitate a art. 1

pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de M.M.F.P.S. și a art. 1 pct. 3 din

Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S., Curtea a constatat că, deși cu privire la

Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S. s-a indicat alin. (1) pct. 3, în realitate

e vorba de pct. 4 întrucât acesta reglementează sporul pentru condiții

vătămătoare.

Argumentele esențiale ale reclamantei sunt

acelea că diminuarea sporului a fost făcută discreționar, prin abuz de putere

cu încălcarea art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 16

alin. (1) din O.G. nr. 6/2007, sporul e de „până la 10%”, iar cuantumul concret

se stabilește prin actul administrativ, al ordonatorului principal de credite,

cu încadrarea în cheltuielile de personal precizate în bugetul aprobat (alin. 2

art. 16).

Așadar, ordinele contestate au fost emise cu

respectarea acestor texte de lege, cuantumul fiind stabilit în marja de până la

10%.

De asemenea, a reținut că, la baza emiterii

ordinelor contestate nu a stat numai O.G. nr. 6/2007, ci și Legea nr. 188/199,

O.G. nr. 10/2008, O.G. nr. 119/1999, O.G. nr. 35/2009.

Art. 9 din O.U.G. nr. 35/2009 stipulează că

ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de

cheltuieli cu personalul, așa cum acestea sunt prevăzute în legea bugetară

anuală.

Din preambulul O.U.G. nr. 35/2009 rezultă că

această măsură s-a impus luând în considerare „presiunile și riscurile

determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii

economice și reducerii inflației”.

Prin urmare, măsura luată prin ordinele

contestate nu a fost una discreționară și abuzivă, fiind determinată de

constrângeri bugetare.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond au declarat recurs reclamanta B.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În drept, a invocat prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a susținut în esență

că în ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a),

B, C, D și E din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de M.M.F.P.S. și prin

Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de M.F.P., nelegalitatea constă în

aceea că ele contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, act

normativ cu forță legislativă superioară, în temeiul dispozițiilor art. 77 și

78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

A arătat că, în concret, nelegalitatea constă

în faptul că în mod greșit s-a impus ordonatorilor de credite să aplice

majorarea salarială de 15% la salariul de bază brut din luna iunie 2010 (redus

cu 25%) în loc ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorarea să se

aplice la salariul brut din luna octombrie 2010.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere

că nu pot fi create discriminări între diferite categorii de funcționari

publici ori salariați aflați în situații similare.

Cât privește excepția de nelegalitate a art. 1

pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. și excepția

de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de A.N.P.S.,

recurenta a arătat că la baza emiterii de către pârâtă a deciziilor de

diminuare a sporului, a stat Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009, iar la baza

acestui ordin a stat Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009.

A precizat că în baza Ordinului nr. 605 din 29

aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., a fost emis și Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009

al C.N.P.A.S., prin care în art. 1 pct. 3 s-a dispus diminuarea la 1% a

aceluiași spor pentru toți salariații din subordine.

Recurenta a învederat că prin Decizia nr.

3619 din 22 iunie 2011, Înalta Curte de casație și Justiție a admis excepția de

nelegalitate a art. 1 pct. 3 din ordinul anterior menționat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinare, precum și sub

toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în

continuare arătate.

Înalta Curte reține că prevederile art. 2 lit.

a), b), c), d) și e) din ordinul contestat nu sunt contrare dispozițiilor legii

în executarea cărora au fost emise.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,

cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația

în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut,

acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare

să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010,

ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate

fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind

salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a

prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale

a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de

15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie

2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr.

285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de

ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la

Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu

funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31

decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că,

începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi

bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se

calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii

octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost

emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care

stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri

publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011,

conținutul acestor norme fiind conform prevederilor legii.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010,

salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință

și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010,

cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor

funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin

majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, normele prevăd că la data

reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor,

compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda

lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat

prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin.

(1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat

prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru

respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit, potrivit art.

16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010, la suma de 600

lei, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu

va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) se

stabilește că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se

includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice

aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul

din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a

se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la

salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010

fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai

stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile

bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de

stat.

De asemenea, Înalta Curte reține corecta

soluționare de către instanța de fond a excepției de nelegalitate a

prevederilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de M.M.F.P.S. și a

dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S.

Instanța de control judiciar constată că

stabilirea cuantumului sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de

muncă este atributul ordonatorului principal de credite, întrucât dispozițiile

din O.G. nr. 6/2007 nu prevăd prin dispozițiile art. 16 alin. (1) un cuantum

fix pentru acest spor, impunând numai respectarea limitei maxime de 10% din

salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal precizate în

bugetul aprobat.

În raport de cele expuse mai sus, Înalta

Curte constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor

din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încâ,

instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de fond

excepției de nelegalitate invocată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinței

nr. 329 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10

februarie 2015.