ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

invocării excepției de nelegalitate

La data de 11 februarie 2013, pe rolul

Tribunalului Botoșani, secția civilă, a fost înregistrat Dosarul nr. 1122/40/2013,

având ca obiect „anulare act administrativ fiscal” în care reclamanții A.I.,

A.D.M., A.I.A., B.V., B.M.M., B.E., C.M.C., C.D., C.L., C.L., D.R., E.I., G.V.,

G.M., H.A., L.S., M.C., M.G., O.D., O.M.R., P.I.N., P.A.E., R.M.I., Ș.G.C.,

V.C. și V.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.J.P.I.S. Botoșani, A.N.P.I.S.

București și M.M.F.P.S. constatarea nelegalității deciziilor prin care au fost

stabilite salariile reclamanților în anii 2011, 2012 și 2013.

Prin încheierea de

ședință din data de 15 mai 2013, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a dispus disjungerea

cauzei pentru fiecare reclamant în parte și formarea de noi dosare.

Dosarul nr. 2816/40/2013

s-a format ca urmare a disjungerii Dosarului nr. 1122/40/2013 cu privire la

acțiunea formulată de către reclamanta O.D.,

în contradictoriu cu pârâții

A.J.P.I.S.

Botoșani, A.N.P.I.S. București și M.M.F.P.S. București, prin care se solicită;

(i) să se constate

nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate, a deciziilor

prin care au fost stabilite salariile reclamantei în anii 2011, 2012, a Deciziilor

nr.

28 din 28

ianuarie

2011,

nr.

47 din 12

aprilie

2012 și

nr.

113 din 14

iunie

2012;

(ii) să se constate

nelegalitatea, ca efect al admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei

nr.

56 din 05

mai

2009, prin care

pârâta a

dispus

diminuarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de la 10% la 1%;

(iii) anularea ca

nelegală a Deciziei

nr.

219 din 18

decembrie

2012 prin care pârâta a stabilit

salariul reclamantei începând cu luna decembrie 2012 și respectiv ianuarie

2013;

(iiii) o

bligarea

pârâtei să emită altă Decizie de stabilire a salariului reclamantei începând cu

data de 18

decembrie

2012,

prin care, pe de o parte, să introducă în salariul de bază drepturile bănești

acordate din fondurile constituite în temeiul O.G.

nr.

92/2003, O.G.

nr.

29/2004

și Legii

nr.

116/2004,

urmând ca sporurile de care beneficiază reclamanta să fie

calculate în funcție de salariul

de

bază astfel stabilit, pe de altă parte, salariile de bază să fie calculate cu

respectarea disp.

art.

1

din Legea

nr.

285/2010

prin raportare la salariul din luna octombrie 2010 și în al treilea rând, să

acorde sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în cuantum de 10% din

salariul de bază;

(iiiii)

obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul calculat

potrivit solicitării de la punctul 4 și salariul efectiv plătit începând cu

luna decembrie 2012;

(iiiiii)

o

bligarea pârâtei la plata de daune interese

corespunzătoare devalorizării drepturilor salariale neîncasate începând cu luna

decembrie 2012, daune ce urmează a fi calculate de la data scadenței și până la

plata efectivă a diferenței de drepturi salariale precum și o

bligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de

judecată din data de 04 septembrie 2013, reclamanta a invocat prin înscrisurile

depuse la dosar, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c),

d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de prim - pârât și prin Ordinul

nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de secund - pârât și excepția de nelegalitate

a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de prim-pârât și

respectiv a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de secund

- pârât și, a solicitat ca în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, forma

aplicabilă la data introducerii acțiunii să se dispună sesizarea Curții de Apel

Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

excepțiilor iar până la soluționarea excepțiilor invocate să se dispună

suspendarea judecății.

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 336 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, legal învestită prin

încheierea din

data

de 23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă,

a respins ca nefondată excepția inadmisibilității

excepției

de nelegalitate.

A respins, ca nefondată,

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d), și e) din

Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind

salarizarea personalului plătit din fonduri publice aprobat prin Ordinul nr.

42/2011 al M.M.F.P.S.P.V. și prin Ordinul nr. 77/2011 al M.F.P., a

dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 al M.M.F.P.S.P.V. și

respectiv art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S., invocate de

către reclamanta O.D.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ a fost modificată prin Legea nr. 76/2012

pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar aceste modificări

aduse Legii contenciosului administrativ au intrat în vigoare

la data de 15

februarie 2013.

A reținut instanța

sesizată faptul că, la data de

11 februarie 2013, când Tribunalul Botoșani a fost

învestit cu soluționarea acțiunii introductive, raportat la dispozițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la acel moment,

instanța de

contencios administrativ este competentă general, material și teritorial să

soluționeze excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral,

indiferent dacă este individual sau normativ.

Dispozițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004 se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge

după cum acestea au caracter normativ sau individual.

Actele administrative

unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai

pe calea excepției de nelegalitate, dar și pe calea acțiunii directe, în acest

sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției

.

Analizând fondul

excepției de nelegalitate, respectiv a Ordinului nr. 42/77/2011 emis de M.M.F.P.S.P.V.

și de M.F.P., raportat la dispozițiile art. 1 și art. 16 din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale

art. 1, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind

salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în a căror executare au

fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care

stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri

publice, cât și formula corectă de calcul a drepturilor salariale pentru anul

2011, instanța de fond a reținut că acestea conțin exemple de calcul în care se

pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării

cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată se aplică la

salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie

2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai

stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile

bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de

stat.

Referitor la excepția

de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de M.M.F.P.S. și

a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S., instanța de fond a

constatat, de asemenea, că nu este întemeiată.

Instanța a reținut

că, deși cu privire la Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S. s-a indicat alin.

(1) pct. 3, în realitate este vorba de pct. 4, întrucât acesta reglementează

sporul pentru condiții vătămătoare.

Potrivit art. 16 alin.

(1) din O.G. nr. 6/2007 sporul este de „până la 10%”, iar cuantumul concret se

stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu

încadrarea în cheltuielile de personal precizate în bugetul aprobat (alin. (2) art.

16).

Așadar, ordinele

contestate pe calea excepției de nelegalitate au fost emise cu respectarea

acestor texte de lege, cuantumul fiind stabilit în marja de până la 10%, iar la

baza emiterii ordinelor contestate se află atât O.G. nr. 6/2007, cât și Legea nr.

188/1999, O.G. nr. 10/2008, O.G. nr. 119/1999, O.G. nr. 35/2009.

Art. 9 din O.U.G. nr.

35/2009 stipulează că ordonatorii principali de credite au obligația de a se

încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum acestea sunt prevăzute

în legea bugetară anuală.

Din preambulul O.U.G.

nr. 35/2009 a rezultat că această măsură s-a impus luând în considerare

„presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și

externe, necesitatea susținerii economice și reducerii inflației”.

În același preambul

se precizează faptul că „pentru evitarea riscurilor semnalate și, implicit, a

riscului declanșării procedurii de deficit excesiv, este necesară adoptarea

unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai

prudentă a deficitului bugetar”.

Așadar, în raport cu

intenția legiuitorului, măsura luată prin ordinele contestate nu a fost una

discreționară și abuzivă, fiind determinată de constrângeri bugetare.

exercitată.

Împotriva

sentinței civile nr. 336 din 4 decembrie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta O.D., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii excepțiilor de nelegalitate invocate.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că aceasta a

făcut o analiză insuficientă a motivelor de nelegalitate invocate și a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

S-a arătat că

nelegalitatea dispozițiilor atacate constă în aceea că ele contravin

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, act normativ cu forță juridică

superioară.

A fost invocată

practica judiciară în dosare similare, arătând că această excepție de nelegalitate

a fost admisă, constatându-se nelegalitatea dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c),

d) și e) din Normele metodologice aprobate prin cele două ordine emise de

pârâți.

Recurenta a explicat

pe larg dispozițiile criticate ca nelegale, arătându-se că prin aceste

dispoziții se impune ordonatorului de credite să efectueze calculul salariului

de bază printr-o modalitate care adaugă la lege.

De asemenea, s-a

arătat faptul că dispozițiile din art. 1 pct. 3 și art. 1 pct. 4 din ordinele

atacate, prin care a fost diminuat sporul pentru condiții periculoase și

vătămătoare, contravin dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 6/2007, acest din

urmă act normativ având forță legislativă superioară.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Așa cum a apreciat și

instanța de fond, nu se poate reține că prevederile art. 2 lit. a), b), c), d) și

e) din ordinul contestat ar fi contrare dispozițiilor legii în executarea

cărora au fost emise, anume Legea nr. 285/2010.

În

speță, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în

Ordinul comun nr. 42 și 77 din 13 ianuarie 2011, emis de M.M.F.P.S. și M.F.P.,

privind aplicarea majorării salariale raportat la venitul brut pe luna iunie

2010, recurentul-reclamant susținând că această prevedere modifică dispozițiile

legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.

Astfel,

potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea

restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al drepturilor salariale

stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010

se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul

de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin

art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010,

așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și

celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin

art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din

fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna

ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin

Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de

calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea

de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de

salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se

reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul

și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același

act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru

personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G.

nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al

acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul

de 15%.

În

executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin

ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a

personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor

salariale pentru anul 2011.

Conținutul

acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod

corect că dispozițiile art. 2 privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011”

- lit. a), b), c), d) și e) - nu contravin actului normativ în aplicarea căruia

au fost emise.

Astfel,

așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011

nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de

ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor

de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de

încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna

octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De

asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al

sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac

parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația

brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna

octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele

a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului

de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim

brut pe țară stabilit, potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada

iulie-decembrie 2010, la suma de 600 lei, la litera D situația personalului care

desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase

suplimentare acordate, iar la lit. e) se stabilește că nu se majorează cu cota

de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14

din aceeași lege.

Este

real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de

calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea

diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de

la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010,

raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului,

aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul

pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile

bugetelor de stat.

De asemenea, Înalta

Curte reține corecta soluționare de către instanța de fond a excepției de

nelegalitate a prevederilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de M.M.F.P.S.

și a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de A.N.P.S.

Instanța de control

judiciar constată că stabilirea cuantumului sporului pentru condiții

periculoase și vătămătoare de muncă este atributul ordonatorului principal de

credite, întrucât dispozițiile din O.G. nr. 6/2007 nu prevăd prin dispozițiile art.

16 alin. (1) un cuantum fix pentru acest spor, impunând numai respectarea limitei

maxime de 10% din salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal

precizate în bugetul aprobat.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale

și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise,

astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta O.D. împotriva sentinței nr. 336 din 4 decembrie 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 3 martie 2015.