ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2826/2014

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul N.Ș.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții F.M., S.G.M., F.N., Municipiul București prin primar general și Statul Român prin M.F.P. ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că imobilul situat în București, sector 2, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român și să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat, în suprafață de 124,78 mp și 77,53 mp, teren aflat sub construcție, iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că apartamentul este imposibil de restituit în natură, având întâietate titlul cumpărătorului în baza Legii nr. 112/1995, au solicitat să fie obligat Statul Român și Municipiul București să îi achite contravaloarea apartamentului preluat în mod abuziv, pe care a estimat-o provizoriu la suma de 200.000 euro (730.000 lei).

Prin întâmpinare, pârâta F.N. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Prin cererea din 11 februarie 2009 reclamantul a precizat că pârâți în ceea ce privește cererea subsidiară referitoare la plata contravalorii apartamentului sunt Statul Român și Municipiul București. Prin cererea depusă la data de 25 martie 2009, reclamanții au solicitat introducerea în cauză și a pârâților F.M. și S.G.M., precum și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință începând cu data de 07 noiembrie 2008 și până la predarea imobilului. Prin încheierea din 01 aprilie 2009, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția madmisibilității.

Prin sentința civilă nr. 719 din 05.2009, pronunțată în Dosarul nr. 42196/3/2008 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește pe pârâții Municipiul București, prin primarul general și Statul Român, prin M.F.P. și s~a respins cererea modificată, având ca obiect revendicarea, formulată de reclamantul N.Ș.C. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane Iară calitate procesuală pasivă. S-a admis cererea modificată, având ca obiect revendicarea, formulată de reclamantul N.Ș.C. în contradictoriu cu pârâții F.N., F.M. și S.G.M. și au fost obligați aceștia din urmă să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în imobilul din București, sector 2, în suprafață de 124,78 mp, împreună cu suprafața de teren de 77,53 mp situată sub construcție.

Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților F.N., F.M. și S.G.M. privind cheltuielile de judecată și s-au disjuns cererile privind plata lipsei de folosință și contravalorii imobilului, acordându-se termen la data de 17 iunie 2009, A3, cu citarea părților, fiind format Dosarul nr. 20780/3/2009 a cănii judecată a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea Dosarului nr. 42196/3/2008 prin încheierea din 25 noiembrie 2009, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 7 martie 2012. Prin Decizia civilă nr. 678/A din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a lV-a civilă, a admis apelul formulat de pârâții S.G.M. și F.N., a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea în revendicare, ca neîntemeiată și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a trimis spre rejudecare, la aceeași instanță cererea subsidiară formulată de reclamant. Instanța de apel a constatat că cele două capete de cerere disjunse au fost formulate în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. și Municipiul București prin primarul general și câ se impune trimiterea spre rejudecare având în vedere că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestor cereri subsidiare astfel că se impune respectarea dublului grad de jurisdicție. Prin Decizia nr. 7805 din 3 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 17 februarie 2012. La termenul din 7 martie 2012 s-a atașat Dosarul nr. 42196/3/2008, reunirea dosarelor fiind determinată de faptul că Dosarul nr. 42196/3/2008 a fost constituit ca urmare a disjungerii ca urmare a deciziei instanței de apel de trimitere spre rejudecare a cererilor disjunse existând două dosare pentru aceleași cereri. Prin sentința civilă nr. 778 din 11 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin primarul general și Statul Român prin M.F.P. în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta N.Ș.C.

referitoare la plata contravalorii lipsei de folosință și a respins această cerere ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâților la plata contravalorii apartamentului. Prin Decizia nr. 376/A din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 778 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații -pârâți Statul Român prin M.F.P. și Municipiul București prin primarul general. La data de 12 decembrie 2012, reclamantul N. (N.) Ș.C.

a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 376/A din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 42196/3/2008*, fiind fixat termen pentru soluționare la 22 mai 2013. Prin încheierea din 22 mai 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluția din 17 septembrie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs. Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru considerentele care succed. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas o nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Așadar, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 22 mai 2013, stabilit pentru soluționarea recursului astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de considerentele expuse și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile H. nu a solicitat continuarea judecății recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul N. (N.) Ș.C. împotriva Deciziei nr. 376/A din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2014.