ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2009/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta SC O. SA Sucursala Galați a solicitat obligarea pârâților SC I.T.A. SA Târgu Mureș și F.A., în solidar, la plata sumei de 557.210.907 lei, reprezentând daune și a sumei de 22.189.219 lei reprezentând cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare producerii unui accident de circulație de către pârâtul F.A., a suferit o daună în sumă de 757.210.917 lei, calculată în baza poliței de asigurare facultativă C.A.S.C.O. Reclamanta a încasat suma de 200.000.00 lei de la SC A. SA Galați, rămânând de recuperat suma de 557.210.917 lei de la persoanele vinovate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 – art. 1003 C. civ. și art. 22 din Legea nr. 136/1995. La data de 22 iulie 2004, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.182.659.814 lei, pretențiile inițiale fiind actualizate cu dobânda legală. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2053 din 2 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 557.210.917 lei cu titlu de daune, precum și cheltuieli de judecată. A disjuns modificarea de acțiune formulată de reclamantă cu privire la pretențiile în sumă de 1.182.659.814 lei, cererea disjunsă formând obiectul altui dosar.

Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs pârâții F.A. și SC I.T.A. SA, iar prin decizia nr. 176/ R din 8 martie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul pârâtului F.A., a casat în întregime hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere nesoluționarea fondului cauzei în raport de cererea modificatoare formulată de reclamantă la data de 22 iulie 2004. Tribunalul Comercial Mureș, soluționând cauza în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, investită fiind cu rejudecarea integrală a acțiunii precizată, prin sentința nr. 882 din 30 septembrie 2005 a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantă.

Prin decizia nr. 1/ A din 10 ianuarie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul formulat de reclamanta SC O. SA București, sucursala O. SA Galați, obligând pârâtul F.A. la plata cheltuielilor de judecată din apel. Decizia instanței de apel a fost atacată de reclamantă cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3973 din 6 decembrie 2006, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

În rejudecarea apelului promovat de reclamantă, curtea de apel a reținut îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998 C. civ., și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., iar prin decizia nr. 92/ A din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis cererea formulată și precizată de reclamantă și a obligat, în solidar pârâții la plata sumei de 118.265,98 lei cu titlu de daune și dobânda aferentă calculată până la data de 22 iulie 2004 și a sumei de 7.006 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Decizia instanței de apel a fost atacată de către pârâți cu recurs, prin care, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, iar în urma rejudecării apelului formulat de către reclamantă să-l respingă ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința nr. 882 din 30 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Mureș. De asemenea, prin cererile de recurs s-a solicitat suspendarea executării silite a deciziei recurată, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din data de 21 martie 2008, au fost respinse cererile de suspendare pentru nedepunerea cauțiunii stabilită de către instanță.

Prin întâmpinarea formulată de către reclamantă, în raport de cererile de recurs, s-a solicitat respingerea recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) – (3), modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția netimbrării cererilor de recurs, și a reținut : Având în vedere recursurile declarate, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita o taxă judiciară de timbru, în sumă de 1806,25 lei și respectiv timbru judiciar de 5 lei, fiecare, potrivit art. 1 din O.G.

nr. 32/2005. Astfel fiind, la termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, Înalta Curte a pus în vedere recurenților, să timbreze recursurile, conform dispozițiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Având în vedere că recurenții nu și-au îndeplinit obligația legală de timbrare a cererilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursurilor ca netimbrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursurile declarate de pârâții SC I.T.A. SA TÂRGU MUREȘ și F.A. împotriva deciziei nr. 92/ A din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca netimbrate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.