ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2009/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta SC O. SA Sucursala Galați a solicitat

obligarea pârâților SC I.T.A. SA Târgu Mureș și F.A., în solidar, la plata

sumei de 557.210.907 lei, reprezentând daune și a sumei de 22.189.219 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare producerii unui accident de circulație de către pârâtul F.A.,

a suferit o daună în sumă de 757.210.917 lei, calculată în baza poliței de

asigurare facultativă C.A.S.C.O. Reclamanta a încasat suma de 200.000.00 lei de

la SC A. SA Galați, rămânând de recuperat suma de 557.210.917 lei de la

persoanele vinovate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 998 – art. 1003 C. civ. și art. 22 din Legea nr. 136/1995.

La data de 22 iulie 2004, reclamanta

și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de

1.182.659.814 lei, pretențiile inițiale fiind actualizate cu dobânda legală.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2053

din 2 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat

pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 557.210.917 lei cu titlu

de daune, precum și cheltuieli de judecată. A disjuns modificarea de acțiune

formulată de reclamantă cu privire la pretențiile în sumă de 1.182.659.814 lei,

cererea disjunsă formând obiectul altui dosar.

Față de această hotărâre au declarat,

în termen, recurs pârâții F.A. și SC I.T.A. SA, iar prin decizia nr. 176/ R din

8 martie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis recursul pârâtului F.A., a casat în întregime hotărârea atacată și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere nesoluționarea

fondului cauzei în raport de cererea modificatoare formulată de reclamantă la

data de 22 iulie 2004.

Tribunalul Comercial Mureș, soluționând

cauza în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, investită fiind cu

rejudecarea integrală a acțiunii precizată, prin sentința nr. 882 din 30

septembrie 2005 a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de

reclamantă.

Prin decizia nr. 1/ A din 10 ianuarie

2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul formulat de reclamanta SC O. SA București, sucursala O. SA

Galați, obligând pârâtul F.A. la plata cheltuielilor de judecată din apel.

Decizia instanței de apel a fost

atacată de reclamantă cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 3973 din 6 decembrie 2006, a admis recursul declarat

de reclamantă, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

În rejudecarea apelului promovat de

reclamantă, curtea de apel a reținut îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 22

din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998 C. civ., și art. 1000 alin. (3) și art.

1003 C. civ., iar prin decizia nr. 92/ A din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis

cererea formulată și precizată de reclamantă și a obligat, în solidar pârâții

la plata sumei de 118.265,98 lei cu titlu de daune și dobânda aferentă

calculată până la data de 22 iulie 2004 și a sumei de 7.006 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Decizia instanței de apel a fost

atacată de către pârâți cu recurs, prin care, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei recurată, iar în urma rejudecării apelului

formulat de către reclamantă să-l respingă ca nefondat, menținând ca legală și

temeinică sentința nr. 882 din 30 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

Mureș.

De asemenea, prin cererile de recurs

s-a solicitat suspendarea executării silite a deciziei recurată, în temeiul art.

300 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din data de 21

martie 2008, au fost respinse cererile de suspendare pentru nedepunerea

cauțiunii stabilită de către instanță.

Prin întâmpinarea formulată de către

reclamantă, în raport de cererile de recurs, s-a solicitat respingerea

recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) – (3), modificată și completată și la

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare,

excepția netimbrării cererilor de recurs, și a reținut :

Având în vedere recursurile declarate,

raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din

Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita o

taxă judiciară de timbru, în sumă de 1806,25 lei și respectiv timbru judiciar

de 5 lei, fiecare, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005.

Astfel fiind, la termenul de judecată

din data de 6 iunie 2008, Înalta Curte a pus în vedere recurenților, să timbreze

recursurile, conform dispozițiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare

a Legii nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art.

35 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru

raportat la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Având în vedere că recurenții nu și-au

îndeplinit obligația legală de timbrare a cererilor, așa cum prevăd

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare

de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie

2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează

să facă aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursurilor ca netimbrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de

pârâții SC I.T.A. SA TÂRGU MUREȘ și F.A. împotriva deciziei nr. 92/ A din 10

decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

iunie 2008.