ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2015

Asupra

contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3216 din

23 octombrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a

respins excepția nulității recursului declarat de J.D.F., a respins ca

nefondate recursurile declarate de pârâții J.D.F., J.M.P., V.F. și V.G.; a

respins cererea de intervenție formulată de intervenienta J.F. și a respins ca

tardiv declarat recursul formulat de pârâții D.I.F. și D.O.C.

Împotriva

acestei decizii J.D.F. a formulat contestație în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În susținerea

motivului invocat, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a

omis să se pronunțe asupra unor chestiuni esențiale cu privire la soluționarea

cauzei.

Astfel,

susține contestatorul, deși a invocat motive de nelegalitate ce vizau, pe de o

parte, acordarea a mai mult decât s-a cerut (anularea totală a actului de

partaj voluntar), sau a ceea ce nu s-a cerut (restituirea construcției), iar pe

de altă parte aplicarea sau interpretarea greșită a legii, precum și chestiuni

de natură a atrage nulitatea absolută a deciziei recurate, legate de

neconceptarea în cauză a intervenientei în interes propriu din această fază J.F.,

iar problemele au fost expuse pe larg în cadrul pledoariei orale, cât și prin

concluziile scrise detaliate, hotărârea instanței de recurs nu tratează aceste

aspecte.

Contestatorul

referindu-se la motivarea deciziei contestată, susține că se poate vorbi despre

o nemotivare a soluției în ceea ce îl privește, în opinia sa prioritate în

dezbaterea recursului avea chestiunea nulității hotărârii instanței de apel

având în vedere soluția acesteia de desființare în tot a actului de partaj,

soluție ce fusese adoptată fără ca, în cauză, să se fi dispus conceptarea lui

J.F.

În

continuarea motivării, contestatorul a reluat prezentarea motivelor de recurs

astfel cum au fost argumentate în fața instanței de recurs, făcând trimiteri la

situația de fapt a cauzei.

Contestația

în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Precizare

prealabilă. Având în vedere precizarea contestației în anulare făcută de către

contestator în cadrul susținerilor orale în ședință publică în sensul că își

întemeiază contestația în anulare și pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ., analiza contestației în anulare va avea în vedere și menționatele

dispoziții.

Potrivit

dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Iar potrivit alin.

(2) contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul

când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța Ie-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În aplicarea

corectă a dispozițiilor legale sus-enunțate, urmează a se reține că partea

interesată nu are drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și

contestație în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute

la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că

ori de câte ori partea are la dispoziție căile de atac ale apelului sau

recursului și nu le folosește, contestația în anulare nu este admisibilă.

Or, tocmai

aceasta este situația în speță, contestatorul J.D.F. nu a invocat pe calea

recursului exercitat împotriva deciziei nr. 208/2011 din 15 decembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova nelegala citare în apel a intervenientei J.F., invocând

acest motiv direct în calea de retractare a contestației în anulare, ceea ce nu

poate fi admisibil față de dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare,

neregularitatea procedurii de citare în apel putea și trebuia să fie invocată

pe calea recursului de către contestator, calea contestației în anulare nefiind

deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi invocat pe

calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispozițiile art. 317 alin.

(2) C. proc. civ.

În ceea ce

privește temeiul invocat de contestator, art. 318 C. proc. civ., acesta prevede

într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu

recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar

în cea de a două teză se prevede omisiunea din greșeală a instanței de recurs

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Susținerea

contestatorului în sensul că instanța de recurs a omis a analiza motivele de

nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu poate fi primită, întrucât Înalta

Curte a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate,

astfel că această critică nu se încadrează în motivul care să permită

exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele

hotărârii rezultă raționamentul logico juridic al instanței în adoptarea

soluției din recurs.

Ipoteza

reglementată de art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea

efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare invocate, or din

considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanța de recurs a luat în

examinare criticile formulate de recurent, aceasta fiind îndreptățită să

răspundă motivelor de recurs și printr-un considerent comun, în acest sens;

reținându-se că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu există în situația

în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și susținerile

formulate de recurent.

În condițiile

în care contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a deciziei

pronunțată de instanța de recurs nici celelalte motive prin care s-au reluat

argumentele cererii de recurs care au fost prezentate înaltei Curți drept

motive ale contestației în anulare nu vor fi reținute.

Așadar,

constatând că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna

din situațiile de admitere a contestației în anulare reglementate de art. 317

și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul J.D.F. împotriva deciziei nr. 3216 din 23 octombrie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2015.