ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2015

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 25 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și motivată la data de 21 mai 2014, M.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Revizuenta a invocat prevederile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., solicitând desființarea Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 și admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta arată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalul București a solicitat anularea Deciziei nr. 2815 din 17 august 2010 de încetare a raportul juridic de muncă. Cererea a fost respinsă că nefondată de Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1357/2011, care a fost atacată cu recurs. În urma judecării recursului, Curtea de Apel București, prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2013, a casat sentința civilă nr. 1357/2011 și a retrimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Motivul casării sentinței civile nr. 1357/2011 l-a constituit faptul că respectiva hotărâre s-a bazat numai pe ipoteza apărării pârâtei intimate pe aspectul necesității concedierii urmare reorganizării în conformitate cu prevederile art. 52 și art. 53 din H.G nr. 611/2008, care sunt aplicabile numai concursului de recrutare nu și de celui pentru concediere.

După rejudecarea cererii, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 3327 din 10 iunie 2013, a respins cererea de chemare în judecată. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013, a fost respins de Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014. Considerentele acestei hotărâri sunt asemănătoare cu cele din cuprinsul sentinței civile nr. 1357/2011, care a fost casată prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2012 și retrimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond. Așa cum reiese din considerentele Deciziei civile nr. 665/2014, instanța s-a pronunțat numai asupra motivelor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare și nu pe toate motivele recursului declarat de reclamantă.

Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute prin cererea de recurs. În aceste condiții, Decizia civilă nr. 665 din 30 ianuarie 2014 este contradictorie cu Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 definitivă, pronunțată de aceeași instanță. Prin considerentele Deciziei civile nr. 665/2014, instanța de recurs a apreciat că este corectă aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, în timp ce, prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, aceeași instanță a constatat că este greșită hotărârea instanței de fond care se bazează pe motivarea intimatei-pârâte referitoare la faptul că instituția s-a aflat sub incidența prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999. Sub acest aspect, considerentele Deciziei civile nr. 665/2014 sunt în deplină armonie cu motivele sentinței civile nr. 1357/2011, care anterior a fost casată.

Prin Decizia civilă nr. 665/2014, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra următoarelor motive de recurs ale pârâtei: asupra opozabilității anunțului intimatei intitulat „Posturi scoase la examen pentru structurile operative”, în baza căruia a fost motivată decizia de concediere, fără ca acesta să fie semnat de reprezentantului legal al instituției și fără să aibă aplicată parafa instituției, situație în care actul este nul de drept și nu poate produce efecte juridice neputând fi identificat emitentul. În acea perioadă, reprezentantul legal al intimatei se afla în concediul medical.

Prin necercetarea acestui act, instanța de recurs nu a observat că anunțul nu conține toate informațiile de desfășurare a concursului, prevăzute la cap. II cu 9 din regulament, inclusiv de desemnare a persoanei responsabile pentru oferirea informațiilor suplimentare și de primire a documentației, aspect care convinge asupra lipsei de transparență a intimatei și a scopului urmărit de a-i înșela pe contestatori. Publicitatea, forma și conținutul anunțului prevăzute la cap. II din regulament pentru ocuparea funcțiilor publice, adoptat prin H.G. nr. 201/2009, sunt condiții esențiale de validitate a respectivului act, legiuitorul urmărind astfel garantarea respectarea dreptului la cariera al funcționarului public.

Nerespectarea acestor dispoziții imperative conduce la concluzia nelegalității anunțului și, pe cale de consecință, la anularea deciziilor contestate care sunt acte subsecvente. Prin cererea de recurs s-a solicitat să se verifice parcurgerea tuturor etapelor obligatorii prevăzute de art. 107 alin. (1) și alin. (3), art. 100 alin. (1), (2) și (3) respectiv art. 99 din Legea nr. 188/1999. În susținerea acestor motive, revizuenta a învederat faptul că, din analiza Raportului de control al A.N.F.P. nr. 1207 din 17 septembrie 2010, reiese că intimata nu a primit aviz cu privire la funcțiile publice, numărul de posturi vacante prevăzute și aprobate, neexistând o mențiune cu privire la desfășurarea unui examen sau referire la publicarea Ordinului dat de președintele A.N.F.P.

în M. Of. al României și într-un ziar de largă circulație, așa cum prevede Legea nr. 188/1999 pentru posturile vacante, aspect a rămas nelămurit prin Decizia civilă nr. 665/2014. Prin nepronunțarea instanței de recurs pe aceste motiv nu s-a mai ajuns la cercetarea existenței avizului de încuviințare a organizării unui astfel de examen, aspect invocat prin cererea de recurs. 2. Hotărârea de declinare a competenței Prin Decizia civilă nr. 5923 din 4 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că revizuenta invocă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. contrarietatea între Decizia nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel că sunt incidente prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. 3. Considerentele Înaltei Curți Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1265/2/2014. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc.

civ., conform cărora: „ Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

” Înainte de a proceda la analiza în concret a motivelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reține că, sub aspectul cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocată contrarietatea în privința hotărârilor pronunțate în dosare diferite pe temeiul autorității de lucru judecat.

În cauză, revizuenta invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014 și Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012. Or, se observă că ambele decizii au fost pronunțate în aceeași cauză - Dosarul nr. 47457/3/2010 - respectiv Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, în primul ciclu procesual (prin care instanța de recurs a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1357 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, a casat sentința respectivă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță) și Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, în al doilea ciclu procesual (prin care Curtea de apel a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 a Tribunalului București, pronunțată în urma rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012). În consecință, nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., atâta timp cât hotărârile a căror contrarietate o invocă revizuenta au fost pronunțate în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite. Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și invocat de revizuentă, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca instanță care a pronunțat Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, competența de soluționare a cererii de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de M.G.

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și va declina în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de M.G. împotriva Deciziei civile nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Declină în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2015.