ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2015

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la

data de 25 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și motivată la data de 21 mai 2014, M.G. a

formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a invocat

prevederile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., solicitând desființarea

Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, admiterea recursului, casarea sentinței

civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 și admiterea acțiunii.

În motivarea cererii

de revizuire, revizuenta arată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată adresată Tribunalul București a solicitat anularea Deciziei

nr. 2815 din 17 august 2010 de încetare a raportul juridic de muncă. Cererea a

fost respinsă că nefondată de Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1357/2011,

care a fost atacată cu recurs.

În urma judecării

recursului, Curtea de Apel București, prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie

2013, a casat sentința civilă nr. 1357/2011 și a retrimis cauza spre rejudecare

la instanța de fond.

Motivul casării sentinței

civile nr. 1357/2011 l-a constituit faptul că respectiva hotărâre s-a bazat

numai pe ipoteza apărării pârâtei intimate pe aspectul necesității concedierii

urmare reorganizării în conformitate cu prevederile art. 52 și art. 53 din H.G nr.

611/2008, care sunt aplicabile numai concursului de recrutare nu și de celui

pentru concediere.

După rejudecarea

cererii, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 3327 din 10 iunie 2013,

a respins cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat

împotriva sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013, a fost respins de Curtea

de Apel București prin Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014.

Considerentele

acestei hotărâri sunt asemănătoare cu cele din cuprinsul sentinței civile nr. 1357/2011,

care a fost casată prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2012 și retrimisă

cauza spre rejudecare la instanța de fond. Așa cum reiese din considerentele

Deciziei civile nr. 665/2014, instanța s-a pronunțat numai asupra motivelor

invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare și nu pe toate motivele recursului

declarat de reclamantă. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra lucrurilor

cerute prin cererea de recurs.

În aceste condiții,

Decizia civilă nr. 665 din 30 ianuarie 2014 este contradictorie cu Decizia

civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 definitivă, pronunțată de aceeași instanță.

Prin considerentele

Deciziei civile nr. 665/2014, instanța de recurs a apreciat că este corectă

aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, în timp ce, prin

Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, aceeași instanță a constatat că este

greșită hotărârea instanței de fond care se bazează pe motivarea

intimatei-pârâte referitoare la faptul că instituția s-a aflat sub incidența

prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Sub acest aspect,

considerentele Deciziei civile nr. 665/2014 sunt în deplină armonie cu motivele

sentinței civile nr. 1357/2011, care anterior a fost casată.

Prin Decizia civilă nr.

665/2014, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra următoarelor motive

de recurs ale pârâtei: asupra opozabilității anunțului intimatei intitulat

„Posturi scoase la examen pentru structurile operative”, în baza căruia a fost

motivată decizia de concediere, fără ca acesta să fie semnat de

reprezentantului legal al instituției și fără să aibă aplicată parafa

instituției, situație în care actul este nul de drept și nu poate produce

efecte juridice neputând fi identificat emitentul. În acea perioadă,

reprezentantul legal al intimatei se afla în concediul medical. Prin

necercetarea acestui act, instanța de recurs nu a observat că anunțul nu

conține toate informațiile de desfășurare a concursului, prevăzute la cap. II

cu 9 din regulament, inclusiv de desemnare a persoanei responsabile pentru

oferirea informațiilor suplimentare și de primire a documentației, aspect care

convinge asupra lipsei de transparență a intimatei și a scopului urmărit de a-i

înșela pe contestatori. Publicitatea, forma și conținutul anunțului prevăzute

la cap. II din regulament pentru ocuparea funcțiilor publice, adoptat prin H.G.

nr. 201/2009, sunt condiții esențiale de validitate a respectivului act,

legiuitorul urmărind astfel garantarea respectarea dreptului la cariera al

funcționarului public.

Nerespectarea acestor

dispoziții imperative conduce la concluzia nelegalității anunțului și, pe cale

de consecință, la anularea deciziilor contestate care sunt acte subsecvente.

Prin cererea de

recurs s-a solicitat să se verifice parcurgerea tuturor etapelor obligatorii

prevăzute de art. 107 alin. (1) și alin. (3), art. 100 alin. (1), (2) și (3)

respectiv art. 99 din Legea nr. 188/1999.

În susținerea acestor

motive, revizuenta a învederat faptul că, din analiza Raportului de control al

A.N.F.P. nr. 1207 din 17 septembrie 2010, reiese că intimata nu a primit aviz

cu privire la funcțiile publice, numărul de posturi vacante prevăzute și

aprobate, neexistând o mențiune cu privire la desfășurarea unui examen sau

referire la publicarea Ordinului dat de președintele A.N.F.P. în M. Of. al

României și într-un ziar de largă circulație, așa cum prevede Legea nr. 188/1999

pentru posturile vacante, aspect a rămas nelămurit prin Decizia civilă nr. 665/2014.

Prin nepronunțarea

instanței de recurs pe aceste motiv nu s-a mai ajuns la cercetarea existenței

avizului de încuviințare a organizării unui astfel de examen, aspect invocat

prin cererea de recurs.

declinare a competenței

Prin Decizia civilă nr.

5923 din 4 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată de M.G. în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că revizuenta

invocă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. contrarietatea între Decizia nr.

665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel

că sunt incidente prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Înaltei Curți

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1265/2/2014.

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, examinând cererea de

revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuenta și-a

întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct.

7 C. proc. civ., conform cărora:

„

Art.

322.

-

Revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în următoarele cazuri:

2.

dacă s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

7.

dacă

există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Aceste

dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de

Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

”

Înainte

de a proceda la analiza în concret a motivelor invocate de revizuentă, Înalta

Curte reține că, sub aspectul cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

poate fi invocată contrarietatea în privința hotărârilor pronunțate în dosare

diferite pe temeiul autorității de lucru judecat.

În cauză,

revizuenta invocă contrarietatea între

Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014

și Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012.

Or, se observă că

ambele decizii au fost pronunțate în aceeași cauză - Dosarul nr. 47457/3/2010 -

respectiv Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, în primul ciclu procesual

(prin care instanța de recurs a admis recursul formulat împotriva sentinței civile

nr. 1357 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, a casat

sentința respectivă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță) și Decizia

civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, în al doilea ciclu procesual (prin care

Curtea de apel a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva sentinței

civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 a Tribunalului București, pronunțată în urma

rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012).

În

consecință, nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., atâta

timp cât hotărârile a căror contrarietate o invocă revizuenta au fost

pronunțate în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite.

Cu

referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și

invocat de revizuentă, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca instanță care

a pronunțat

Decizia

civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014,

competența de

soluționare a cererii de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 323 alin.

(1) C. proc. civ., care dispun în sensul că „Cererea de revizuire se îndreaptă

la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se

cere”.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de M.G. în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și va declina în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența

de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322

pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de M.G. împotriva

Deciziei civile nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Declină în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența

de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct.

2 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 februarie 2015.