ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2015

Decizia nr. 2533/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 665 din 31 ianuarie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. împotriva Sentinței civile nr. 3327 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 10 iunie 2013 în Dosarul nr. x/3/CA/2010*, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. și cu intimata-pârâtă Poliția Locală a Sectorului 1 (fosta Direcție Generală de Servicii Comunitare), ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la concursul organizat de instituția pârâta la data de 11 - 12 august 2010, instanța menționează că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 57 pct. 4 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la acel moment, referitoare la obligația publicării concursului în MOF Partea a III-a și într-un cotidian de largă circulație, cu cel puțin 30 de zile înainte de desfășurarea sa.

Aceasta, întrucât, așa cum a observat și instanța de fond, dispoziția legală indicată se referă la concursul organizat pentru recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici, în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice” (art. 57 alin. (1) din actul normativ menționat).

Arată în continuare că în cauză, examenul ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată a fost organizat în temeiul prevederilor art. 100 alin. (1) și 3 ”în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice”, ”în cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică”. Potrivit art. 1 alin. (4) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului în vederea aplicării Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, emis de ANFP, instituția era obligată să afișeze la sediul sau cu cel puțin 6 zile înainte de data organizării examenului locul desfășurării, ora și bibliografia și condițiile de participare, condiție îndeplinită de pârâtă DGSC S1 prin anunțul din 29 iulie 2010, iar conform art. 2 din același Regulament, candidatul trebuia să prezinte o cerere de înscriere la examen, în termen de 4 zile de la data afișării.

Totodată, susține instanța, conform art. 1 alin. (5) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului, în cazul în care din motive obiective, nu se puteau respecta data și ora desfășurării examenului, instituția avea obligația de a afișa la sediul instituției modificările intervenite în desfășurarea concursului.

Curtea de apel a constatat că data și ora desfășurării concursului puteau fi modificate de pârâtă, fiind necesară doar afișarea modificărilor intervenite, fără a se mai impune publicarea unui nou anunț, cu cel puțin 6 zile înainte de data organizării examenului, cu privire la bibliografia și condițiile de participare.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că din cuprinsul notei nr. 23885 din 7 august 2010, că pârâta a emis un anunț privind anularea examenului din data de 4 - 5 august 2010 și organizarea altuia în data de 11 - 12 august 2010.

Arată instanța că opinia reclamanților este infirmată de constatările ANAF conținute în raportul de control nr. 1207 din 17 septembrie 2010, în care se arată: ”examenul desfășurat la data stabilită, a fost organizat în conformitate cu prevederile legale”.

Referitor la faptul că agenții prezenți la examen s-au prezentat prin amenințare și nicidecum voluntar, instanța a precizat că obiectul amenințării, astfel cum au indicat recurenții, a fost desfacerea contractului de muncă.

În ceea ce privește motivele din recurs învederate de către recurentele A. și F. referitor la viciile anunțului din 10 august 2012 (nu poartă semnătură, nu este desemnată o persoană de contact, nu menționează criteriile de înscriere și participare, scopul și sarcinile de bază ale funcției publice pentru care a fost organizat examenul) instanța a constatat că nu a fost dovedită nicio vătămare produsă, atâta timp cât reclamanta F. s-a înscris la concurs, a participat, anunțul respectiv prin pretinsele sale vicii nefiind o piedică în exercitarea dreptului de a participa la concurs. Reclamanta A. nu a invocat în fața primei instanțe faptul că a dorit să se înscrie la concurs, dar cererea sa nu a fost primită și nici că nu i-ar fi fost refuzată furnizarea de informații. De asemenea faptul că nu li s-ar fi permis completarea unei fișe de participare care să le confere un drept de opțiune pentru ocuparea uneia dintre funcțiile scoase la concurs, dacă ar fi adevărat, nu dovedește nici pe departe reaua credință a pârâtei, întrucât bibliografia era comună pe fiecare categorie de posturi din cadrul structurilor operative, respectiv a structurilor tesa, indiferent de specificul funcțiilor ce urmau a fi ocupate și oricum erau declarați admiși cei cu nota minimă în limita posturilor aprobate, după cum am arătat mai sus.

Referitor la celelalte afirmații privind lipsa tematicii, nerespectarea principiului competenței profesionale, lipsa criteriilor de departajare, inexistența unei comisii de organizare, deturnarea scopului examenului sunt simple supoziții ale celor recurenților, nedovedite.

Mai mult, susține instanța recurentele nu au dovedit vreo vătămare decurgând direct din neregulile invocate, cum ar fi faptul că au formulat contestație dar nu a fost primită (de altfel, recurenta A. care nu a participat la examen nici nu putea pretinde o astfel de vătămare). Totodată în regulament art. 11 alin. (3) - se prevede că la punctaje egale se organizează cu celeritate o nouă probă scrisă la care participă persoanele aflate în această situație.

Curtea de apel a mai constatat că simpla contestare a modului în care recurenta-pârâtă a adus la cunoștința funcționarilor publici destinatari ai măsurilor de reorganizare intenția de a organiza un astfel de examen, împrejurarea că anterior a fost anulat un prim examen, fiind menținută aceeași bibliografie fără a se dovedi de către reclamanții-intimați împrejurarea că pentru al doilea concurs aceasta ar fi fost modificată, precum și a perioadei relativ scurtă care a succedat atât anunțului inițial, obiect al acțiunii introductive, cât și a aceluia secund, generat de anularea primului examen, nu constituie elemente de nelegalitate ale actelor atacate acestea nefiind în măsură să fie vătămătoare în concret asupra drepturilor/intereselor legitime care puteau fi pretinse de către intimații-reclamanți.

În ceea ce privește pretinsa existență a unei hotărâri a Consiliului Local din data de 30 august 2010 prin care s-a constatat nelegalitatea examenului, instanța reținut că la fila ... din dosarul inițial a fost depus numai un proces-verbal al ședinței din care rezultă doar că s-a prezentat un material de către un consilier local în care se propunea luarea măsurilor respective. Aspectele arătate de către recurentele A. și F. nu se verifică nici prin Adresa nr. 25779 din 1 septembrie 2010 în care nu se precizează nimic legat de organizarea unui alt examen de selectare a personalului, din contră conține sugestia că în caz de nemulțumire petenta se poate adresa instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește incidența Sentinței civile nr. 778 din 12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. y/3/2010*, Curtea de apel a reținut că aceasta nu conferă putere de lucru judecat atâta timp cât a fost exercitată calea de atac a recursului care este suspensivă de executare și în plus, până la data pronunțării în prezenta cauză s-a soluționat și recursul promovat în acel dosar în sensul admiterii și modificării sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamanților din acea cauză.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie 2014 Curtea de Apel București - a formulat cerere de revizuire recurenta A., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București iar, prin Decizia nr. 6841 din 25 septembrie 2014 s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, având în vedere că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ. și prin raportate la Decizia nr. 2826 din 3 iulie 2010, în cazul art. 322 pct. 7 (invocat în cauza dedusă judecății) cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Înalta Curte la data de 15 octombrie 2014 a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

În esență, în motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost precizată, s-a arătat că există hotărâri potrivnice date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind întrunite condițiile triplei identități prevăzute de dispozițiile legale: de obiect, cauză și părți.

În acest sens a susținut că Decizia nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București este potrivnică Deciziei nr. 2826/2012 pronunțată de către aceeași instanță prin care s-a reținut că intimata Poliția Locală a Sectorului 1 București nu s-a aflat sub incidența prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu a respectat și nu a aplicat condițiile și obligațiile prevăzute de lege.

Mai argumentează în susținerea cererii de revizuire că, prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalul București a solicitat anularea Deciziei nr. 2815 din 17 august 2010 de încetare a raportul juridic de muncă. Cererea a fost respinsă că nefondată de Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1357/2011, care a fost atacată cu recurs.

În urma judecării recursului, Curtea de Apel București, prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2013, a casat Sentința civilă nr. 1357/2011 și a retrimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Motivul casării Sentinței civile nr. 1357/2011 constând în faptul că respectiva hotărâre s-a bazat numai pe ipoteza apărării pârâtei intimate pe aspectul necesității concedierii urmare reorganizării în conformitate cu prevederile art. 52 și art. 53 din H.G nr. 611/2008, care sunt aplicabile numai concursului de recrutare nu și de celui pentru concediere.

În susținerea admiterii cererii de revizuire invocă și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă privind autoritatea de lucru judecat, principiul securității juridice enunțând în acest sens Hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, reluând apărările formulate în toate a etapele procesuale parcurse, revizuenta, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicită admiterea prezentei cereri de revizuire și, în consecință, desființarea Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Apărarea intimatelor

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Poliția Locală a Sectorului 1 București a arătat că nu sunt întrunite în cauza de față dispozițiile prevăzute de art. 322 pct . 7 C. proc. civ., nefiind vorba de hotărâri contradictorii.

Totodată, a susținut că nu sunt întrunite nici condițiile de admisibilitate prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate, însă în cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât în cauzele în care au fost pronunțate soluțiile față de care a fost invocată contradictorialitatea,nu sunt între aceleași părți.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Mai mult decât atât, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., poate fi solicitată în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

În cauză, de față revizuenta invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014 și Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 ambele pronunțate de aceeași instanță.

Este de menționat că ambele decizii au fost pronunțate în aceeași cauză - Dosarul nr. x/3/2010 - respectiv Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, în primul ciclu procesual (prin care instanța de recurs a admis recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 1357 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, a casat sentința respectivă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță) și Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, în al doilea ciclu procesual (prin care Curtea de apel a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 a Tribunalului București, pronunțată în urma rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012).

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității soluțiilor date în celelalte hotărâri menționate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de față Decizia nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București din Dosarul nr. x/3 /2010*) a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că în dosarele, care au fost soluționate cu hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat.

De altfel, hotărârile a căror contrarietate o invocă revizuenta au fost pronunțate în aceeași cauză, însă în cicluri procesuale diferite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire, în temeiul art. 326 C. proc. civ.,va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM