ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2148/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2148/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1200/59/2011 la 12 august 2011, reclamantul H.V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. anularea probei de interviu din 15 iulie 2011. În motivarea acțiunii s-a arătat că proba interviului organizat la 15 iulie 2011 nu a respectat prevederile art. 55 pct. 2 din H.G. nr. 611/2008, reclamantul criticând modul în care membri comisiei de evaluare au aplicat criteriile de evaluare constând în abilitate de comunicare, capacitatea de analiză și sinteză și abilitățile impuse de funcția publică. Reclamantul a apreciat că de vreme ce, la examenul susținut, în perioada 11 iulie - 15 iulie 2011, a fost testat prin testul grilă cu privire la cunoștințele de legislație, membrii comisiei de concurs nu puteau reveni la întrebări dintr-un domeniu deja verificat.
În privința criteriului referitor la abilitățile impuse de funcție se arată că membrii comisiei de concurs au ignorat acest criteriu întrucât fișa postului nu a fost publicată și nu a fost adusă la cunoștința candidaților înainte de începerea examenului iar întrebările adresate de membri comisiei nu au avut nici o relevanță în aprecierea abilităților reclamantului impuse de funcția la care a candidat. Reclamantul a mai arătat că a contestat proba interviului în termenul legal iar contestația a fost respinsă prin prezentarea unei liste în care figura soluția asupra contestației, procedură apreciată de reclamant ca fiind nelegală întrucât se impunea a se comunica contestatorului nota acordată de Comisia de soluționare a contestațiilor.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 188/1994, Legea nr. 554/2004 și H.G. nr. 611/2008. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta G.F. – C.G. a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa actului vătămător conform art. 1 din Legea nr. 554/2204 arătând că reclamantul nu a invocat care este actul administrativ vătămător de natură să-i lezeze drepturile sau interesele legitime. Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 3 octombrie 2011 reclamantul a precizat că înțelege să atace proba interviului organizat de pârâtă la 15 iulie 2011 pentru încălcarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 611/2008 și detaliate în cuprinsul notelor de ședință care în accepțiunea reclamantului conduc la nulitatea absolută a probei interviului organizat.
Prin sentința civilă nr. 554 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul H.V.I. în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - la nivelul autorității pârâte s-a procedat la reorganizarea structurii organizatorice în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 2253/2011 care a aprobat noua structură organizatorică și statele de funcții pentru autoritatea pârâtă și secțiile subordonate, prin același act administrativ fiind aprobat și Regulamentul pentru desfășurarea și testarea examenului de testare profesională. Reclamantul a participat la examenul astfel organizat în perioada 11-19 iulie 2011, optând pentru funcția publică de expert superior la G.F., secția Caraș-Severin fiind declarat admis la proba scrisă iar la proba interviului obținând un număr de 60 puncte, după cum rezultă din raportul final al examenului.
Reclamantul a formulat contestație față de rezultatul interviului ce a fost respinsă după cum rezultă din raportul final al examenului, precum și din lista privind rezultatul soluționării contestațiilor aflată la dosar fond. - reclamantul a contestat în fapt pertinența și concludența întrebărilor adresate de membri comisiei de concurs precum și modul în care aceștia au evaluat răspunsurile formulate, iar aceste aspecte țin strict de modalitatea de desfășurare a interviului impusă de evaluatori și deci de oportunitatea procedurii interviului, iar nu de legalitatea acestuia și ca atare nu pot face controlul instanței de contencios administrativ și nici al comisiei de soluționare a contestației care nu poate în fapt să anuleze întrebările formulate de comisia de examen ci poate cel mult să le aprecieze pertinența.
- a mai observat prima instanță, raportat la susținerile reclamantului în sensul că organizarea probei interviului nu a respectat prevederile cuprinse în H.G. nr. 611/2008, iar aceste aspecte ar fi de natură să conducă la nulitatea absolută a acestei probe, că în fapt la nivelul autorității pârâte s-a procedat la modificarea structurii organizatorice și a statului de funcții ca urmare a Ordinului A.N.A.F. nr. 2253/2011 iar prin anexa 8 a acestui ordin s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.
În speță, sunt așadar incidente dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 republicată, ce reglementează situația reorganizării autorității sau instituției publice, iar la alin. (3) se precizează că în ipoteza în care există mai mulți funcționari publici ce îndeplinesc criteriile prevăzute la alin. (2) se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică. Examenul în discuție a fost organizat și s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2253/2011 nefiind incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
A mai reținut prima instanță că de vreme ce reclamantul invocă aspecte privind modalitatea de acordare a punctajului, pertinența întrebărilor formulate și efectiva aplicare a criteriilor de evaluare de către membrii comisiei de examen, aceste aspecte exced competenței instanței care poate analiza cel mult legalitatea actului administrativ prin raportare la cauze anterioare sau concomitente emiterii acesteia și în nici un caz instanța nu se poate substitui membrilor comisiei de examen pentru a aprecia astfel pertinența și relevanța răspunsurilor formulate de reclamant precum și oportunitatea întrebărilor adresate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.V.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici: - în mod greșit instanța de fond a făcut referire numai la dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, deși Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu poate fi aplicat decât prin raportare la H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici; - deoarece nu a făcut conexiunea între cele două acte normative menționate, instanța de fond, în mod greșit nu a intrat în analiza detaliată a motivelor de nulitate absolută privind interviul din data de 15 iulie 2011. Recursul este nefondat. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 3041 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În speță, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 emis în vederea punerii in aplicare a prevederilor H.G. nr. 566/2011, s-a aprobat structura organizatorică a C.G.G.F., a secțiilor județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru G.F., ștatele de funcții pentru C.G.F., secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, fiind astfel aplicabil în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane.
Din această perspectivă, în mod corect, prima instanță a apreciat că testarea profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul G.F. nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, ci o modalitate prevăzută de lege de a asigura celor ale căror funcții se reduc, posturi de nivelul celor deținute sau inferioare, astfel încât dispozițiile H.G. nr. 611/2008 nu sunt aplicabile. Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare, și că putea opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul G.F., potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999. În această situație erau incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care trebuia organizat examen, în situația în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 32 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul G.F.C.G., secțiile județene și Secția Municipiului București ale Gărzii Financiare, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, anexa 8 la Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în funcțiile publice pentru care au optat candidații se fac ca urmare a rezultatelor obținute la examenul de testare profesională”.
Totodată, art. 31 din același Regulament, prevede: „În situația în care participanții la examinare obțin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcționarul public care a obținut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcția publică pentru care a susținut examinarea.” Pe de altă parte, recurentul-reclamant, prin demersul său judiciar tinde să obțină doar anularea probei de interviu, și nu rezultatul final al testării profesionale, pentru care a formulat acțiune separat (dosarul nr. 1165/59/2011 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal), criticând modalitatea de acordare a punctajului, a formulării întrebărilor și aplicarea criteriilor de evaluare. Or, astfel cum a reținut și prima instanță, judecătorul nu se poate substitui comisiei de examinare sau celei de soluționare a contestației în sensul de reevalua răspunsurile date de reclamant și de a determina un alt punctaj.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de H.V.I., împotriva sentinței civile nr. 554 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.