ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta I.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, anularea rezultatului
de soluționare a contestației la interviul organizat la data de 13 martie 2009,
cu consecința reevaluării interviului, suspendarea procedurii de validare a concursului,
și, în subsidiar, anularea interviului și validarea concursului pe baza
rezultatelor obținut la proba scrisă.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a participat la concursul organizat de pârât pentru
ocuparea a trei posturi de consilier juridic la Ministerul Public. La proba scrisă s-a situat pe primul loc pentru postul din Craiova dar la
interviu a fost respinsă. Contestația la interviu a fost respinsă ca
inadmisibilă.
În opinia reclamantei
soluția de respingere a contestației ca inadmisibilă este nelegală și vine să
confirme caracterul subiectiv al interviului. Reclamanta a mai arătat că a
rezolvat, în mod corect, problemele teoretice formulate de comisia de interviu
dar aprecierea comisiei a fost pur subiectivă. De altfel, a mai arătat
reclamanta, condițiile și criteriile de evaluare a interviului nu sunt
publicate astfel încât aceasta să poată fi cunoscute de concurenți. Nu s-a
publicat nici un plan de interviu și nici un barem pentru a se putea verifica
respectarea lui de către comisie.
Pârâtul a formulat
întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării
intimatul a arătat că potrivit regulamentului concursului la care a participat
reclamanta, nu se admit contestații la nota obținută la interviu, astfel încât
este legală soluția de respingere a contestației ca inadmisibilă.
Printr-o cererea completatoare
reclamanta a arătat că înțelege să solicite și emiterea ordinului de numire în
funcția pentru care a concurat, începând cu data de 01 aprilie 2009.
De asemenea, s-a
invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 din Ordinului 236 din 28
septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție.
În susținerea
excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că proba interviului la concursul
la care a participat s-a întemeiat pe un act inexistent, respectiv Ordinul 236
din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție. Acest ordin nu a fost publicat în
Monitorul Oficial al României, deși este un act administrativ cu caracter
normativ. In aceste condiții s-au încălcat dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea
24/2000.
Prin sentința civilă
nr. 2608 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII - a
contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată
de reclamantă și a respins acțiunea formulată de reclamanta I.T.N., în
contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut
următoarele:
- Referitor la
excepția de nelegalitate s-a constatat că, reclamanta afirmă că regulamentul de
concurs este un act inexistent, întrucât nu a fost publicat în Monitorul
Oficial al României, în condițiile în care prin petitul acțiunii a solicitat să
i se soluționeze o contestație la nota obținută la interviu sau, în subsidiar,
să fie declarată câștigătoare a concursului pe baza notei la proba scrisă și să
se emită ordinul de numire în funcție.
S-a apreciat că dacă
se constată nelegalitatea textului legal în baza căruia a fost organizat
interviul, soluționarea favorabilă a contestației nu este posibilă întrucât
admiterea contestației și acordarea unei alte note la proba interviului ar avea
același temei de drept cu privire la care s-ar constatat nelegalitatea.
Așadar analizarea
excepției de nelegalitate din perspectiva acestui motiv nu poate fi de natură
să influențeze soluția pe fondul cauzei.
Cât privește
celelalte două motive de nelegalitate, motive care privesc, de data aceasta, în
mod exclusiv art. 12, prima instanță a apreciat că nu sunt întemeiate.
Pe fondul cauzei
instanța de fond a reținut următoarele:
- soluția la
contestația formulată la proba interviului, s-a întemeiat pe dispozițiile art.
12 din Ordinului 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar față de modul
în care s-a realizat interviul, analiza pe fond a contestației nici nu ar fi
fost posibilă, neexistând nici un plan de interviu și nici un barem care să
permită reevaluarea candidatului de către o altă comisie.
- cererea de
declarare a reclamantei ca fiind câștigătoarea concursului pe baza notei de la
proba scrisă nu poate fi admisă, neavând nici un temei legal.;
- este adevărat că
proba interviului a fost organizată în condiții de lipsă de transparență, fapt
care este de natură să favorizeze arbitrariul și subiectivismul însă, chiar
dacă s-ar constata că interviul este nelegal această nelegalitate s-ar
răsfrânge asupra întregului concurs nefiind posibila conservarea rezultatelor
la proba scrisă cu consecința stabilirii câștigătorilor doar în baza acestei
probe.
A concluzionat
instanța de fond în sensul că dacă ar proceda astfel Curtea ar încălca
principiul separației puterilor în stat, stabilind o procedură de concurs în
locul organului administrativ competent și ar pune candidații în condiții de
inegalitate, aceștia având reprezentarea participării la un concurs format din
două probe distincte.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta I.T.N., criticând-o pentru netemeinicie
și nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs reclamanta a arătat în esență următoarele:
- În ceea ce privește
excepția de nelegalitate – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau
este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că deși constată corect
situația de fapt evidențiată în cuprinsul excepției de nelegalitate, nu aplică
norma juridică sancționatoare pentru a înlătura vătămarea produsă.
- În ceea ce privește
fondul cauzei – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau este dată
cu aplicarea greșită a legii, în sensul că deși constată corect situația de
fapt evidențiată în cuprinsul acțiunii cu privire la organizarea interviului,
nu aplică norma juridică sancționatoare pentru a înlătura vătămarea produsă.
- Instanța nu s-a
pronunțat asupra capătului de cerere privind suspendarea procedurii de validare
a concursului de către pârât.
- Instanța are îndreptățirea
de a înlătura încălcarea dispozițiilor legale de către pârât, chiar dacă ar
pronunța anularea concursului pentru nelegalitatea acestuia cu consecința
obligării la reluarea concursului, în caz contrar existând o inechitate în ceea
ce privește recurenta, pentru că a promovat proba scrisă iar proba interviului
este menținută deși constată că este nelegală.
A arătat recurenta că
Ordinul nr. 236 din 28 septembrie 2007 emis de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost publicat
în Monitorul Oficial potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă, nefiind în vigoare și în consecință instanța de judecată
trebuia să rețină că nepublicarea Ordinului nr. 236/2007 „nu corespunde exigenței
de accesibilitate”.
- De asemenea se
arată că lipsa totală a înscrisurilor care ar face posibilă dovedirea desfășurării
interviului – demonstrează fără nici o îndoială lipsa de transparență, de competitivitate
în obținerea unui loc de muncă pe bază de concurs și dă naștere la ideea de
subiectivism, de parțialitate. Lipsa înscrisului din culpa pârâtului face ca
recurenta să fie în imposibilitate obiectivă de a dovedi că răspunsurile date de
aceasta sunt corecte, ele fiind aceleași cu cele date de concurenții care au
fost admiși pentru că au primit nota mai mare.
- Consideră recurenta
că dacă instanța a constatat toate aceste nelegalități emise de către pârât și
implicit a recunoscut teoretic pretențiile acesteia, are îndreptățirea dată de
lege de a înlătura aceste nereguli, de a sancționa pe cel vinovat de producerea
lor și de a înlătura vătămarea produsă recurentei.
- Instanța are
dreptul ca pe baza probelor administrate și a recunoașterii pârâtului ca
Ordinul nr. 236/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial să anuleze
întregul concurs, să restabilească legalitatea, să anuleze interviul, să oblige
pârâtul la reluarea concursului, întrucât în acest moment prin abrogarea Ordinului
nr. 236/2007 prin Ordinul nr. 279/2009 emis de pârât, există o reglementare a
procedurii de concurs.
Pârâtul – intimat
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a
formulat o întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia
ca nefondată.
Consideră intimatul că
excepția de nelegalitate invocată apare ca inadmisibilă în raport de prevederile
art. 4 din Legea nr. 554/2004 și acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă,
întrucât potrivit art. 12 din Regulament - Nu se admit contestații cu privire
la rezultatele obținute.
Analizând cererea de
recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art.
304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată
pentru următoarele considerente:
- În primul rând se
reține că recurenta solicită prin cererea de recurs anularea întregului concurs
și reluarea concursului în conformitate cu Ordinul nr. 279/2009 emis de pârâtul
intimat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se
reglementează procedura de concurs - ordin publicat în Monitorul Oficial al României
și deci în vigoare.
Se constată din
această perspectivă că pentru prima dată recurenta - reclamantă face această
solicitare, petitul acțiunii la instanța de fond fiind: - anularea rezultatului
la interviul organizat la data de 13 martie 2009, reluarea interviului,
suspendarea procedurii de validare a concursului și în subsidiar, anularea interviului
și validarea concursului pe baza rezultatelor la proba scrisă.
În acest condiții –
Înalta Curte apreciază că recurenta a formulat o nouă cerere - ceea ce echivalează
cu modificarea obiectului acțiunii de fond ceea ce nu este permis din perspectiva
prevederilor art. 301 raportat la art. 294 C. proc. civ.
- În al doilea rând
se apreciază că având în vedere petitul acțiunii principale, instanța de fond
în mod corect a apreciat că nu se poate analiza pe fond contestația formulată
de recurentă cu privire la interviu.
Potrivit art.
12 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului (fila 14
dosar recurs) aprobat prin Ordinul nr. 236/2007 - dispune:
„Interviul se susține
în scopul identificării aptitudinilor, motivațiilor și elementelor de etică
specifice profesiei, în cel mult 5 zile de la data susținerii probei scrise.
Fiecare membru al comisiei de concurs poate adresa candidatului întrebări din bibliografia
de concurs sau legate de activitatea specifică postului care candidează. Nota finală
a interviului este media aritmetică a notelor acordate. Nu se admite
contestații cu privire la rezultatele obținute”.
Așa cum a arătat și
instanța de fond nu există un barem de evaluare a candidatului la interviu.
Acesta din urmă reprezintă o verificare a aptitudinilor candidaților în ceea ce
privește compatibilitatea cu exigențele postului, membrii comisiei având această
atribuție de a aprecia și a-și forma o convingere în acest sens , ei dispun de
o marjă de apreciere în exercitarea puterii de lor discreționare.
Însă raportat la
motivul de nelegalitate al art. 12 din Regulament, adică nepublicarea Ordinului
nr. 236/2007 în Monitorul Oficial al României în mod corect a apreciat instanța
fondului că nu se poate reține nelegalitatea acestui articol pentru
nepublicarea întregului Ordin, cu atât mai mult cu cât soluționarea excepției de
nelegalitate nu duce la soluționarea acțiunii principale precizate de
reclamanta – recurentă de a anula interviul și de a valida concursul pe baza rezultatului
la proba scrisă.
În mod judicios a
reținut instanța de fond că, nu ar putea păși la analiza acestui capăt de cerere
de a anula interviul și de a valida concursul pe baza rezultatelor la proba
scrisă întrucât nu se poate anula interviul și valida concursul pe baza aceluiași
temei juridic.
În ceea ce privește
„exigența de accesibilitate” în privința nepublicării Ordinului nr. 236/2007,
se constată că recurenta nu a dovedit că nu a cunoscut prevederile Regulamentului
de concurs, acesta s-a prezentat la concurs, toate informațiile referitoare la
concurs s-au găsit pe site-ul Ministerului Public.
Față de cele reținute
mai sus, se constată că motivele de recurs sunt nefondate și în conformitate cu
prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.T.N.,
împotriva sentinței civile nr. 2608 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 mai 2011.