ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, anularea rezultatului de soluționare a contestației la interviul organizat la data de 13 martie 2009, cu consecința reevaluării interviului, suspendarea procedurii de validare a concursului, și, în subsidiar, anularea interviului și validarea concursului pe baza rezultatelor obținut la proba scrisă. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a participat la concursul organizat de pârât pentru ocuparea a trei posturi de consilier juridic la Ministerul Public.

La proba scrisă s-a situat pe primul loc pentru postul din Craiova dar la interviu a fost respinsă. Contestația la interviu a fost respinsă ca inadmisibilă. În opinia reclamantei soluția de respingere a contestației ca inadmisibilă este nelegală și vine să confirme caracterul subiectiv al interviului. Reclamanta a mai arătat că a rezolvat, în mod corect, problemele teoretice formulate de comisia de interviu dar aprecierea comisiei a fost pur subiectivă. De altfel, a mai arătat reclamanta, condițiile și criteriile de evaluare a interviului nu sunt publicate astfel încât aceasta să poată fi cunoscute de concurenți. Nu s-a publicat nici un plan de interviu și nici un barem pentru a se putea verifica respectarea lui de către comisie.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării intimatul a arătat că potrivit regulamentului concursului la care a participat reclamanta, nu se admit contestații la nota obținută la interviu, astfel încât este legală soluția de respingere a contestației ca inadmisibilă. Printr-o cererea completatoare reclamanta a arătat că înțelege să solicite și emiterea ordinului de numire în funcția pentru care a concurat, începând cu data de 01 aprilie 2009. De asemenea, s-a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 din Ordinului 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În susținerea excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că proba interviului la concursul la care a participat s-a întemeiat pe un act inexistent, respectiv Ordinul 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, deși este un act administrativ cu caracter normativ. In aceste condiții s-au încălcat dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea 24/2000. Prin sentința civilă nr. 2608 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a respins acțiunea formulată de reclamanta I.T.N., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Referitor la excepția de nelegalitate s-a constatat că, reclamanta afirmă că regulamentul de concurs este un act inexistent, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, în condițiile în care prin petitul acțiunii a solicitat să i se soluționeze o contestație la nota obținută la interviu sau, în subsidiar, să fie declarată câștigătoare a concursului pe baza notei la proba scrisă și să se emită ordinul de numire în funcție. S-a apreciat că dacă se constată nelegalitatea textului legal în baza căruia a fost organizat interviul, soluționarea favorabilă a contestației nu este posibilă întrucât admiterea contestației și acordarea unei alte note la proba interviului ar avea același temei de drept cu privire la care s-ar constatat nelegalitatea.

Așadar analizarea excepției de nelegalitate din perspectiva acestui motiv nu poate fi de natură să influențeze soluția pe fondul cauzei. Cât privește celelalte două motive de nelegalitate, motive care privesc, de data aceasta, în mod exclusiv art. 12, prima instanță a apreciat că nu sunt întemeiate. Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele: - soluția la contestația formulată la proba interviului, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 12 din Ordinului 236 din 28 septembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar față de modul în care s-a realizat interviul, analiza pe fond a contestației nici nu ar fi fost posibilă, neexistând nici un plan de interviu și nici un barem care să permită reevaluarea candidatului de către o altă comisie.

- cererea de declarare a reclamantei ca fiind câștigătoarea concursului pe baza notei de la proba scrisă nu poate fi admisă, neavând nici un temei legal.; - este adevărat că proba interviului a fost organizată în condiții de lipsă de transparență, fapt care este de natură să favorizeze arbitrariul și subiectivismul însă, chiar dacă s-ar constata că interviul este nelegal această nelegalitate s-ar răsfrânge asupra întregului concurs nefiind posibila conservarea rezultatelor la proba scrisă cu consecința stabilirii câștigătorilor doar în baza acestei probe. A concluzionat instanța de fond în sensul că dacă ar proceda astfel Curtea ar încălca principiul separației puterilor în stat, stabilind o procedură de concurs în locul organului administrativ competent și ar pune candidații în condiții de inegalitate, aceștia având reprezentarea participării la un concurs format din două probe distincte.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I.T.N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs reclamanta a arătat în esență următoarele: - În ceea ce privește excepția de nelegalitate – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că deși constată corect situația de fapt evidențiată în cuprinsul excepției de nelegalitate, nu aplică norma juridică sancționatoare pentru a înlătura vătămarea produsă. - În ceea ce privește fondul cauzei – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că deși constată corect situația de fapt evidențiată în cuprinsul acțiunii cu privire la organizarea interviului, nu aplică norma juridică sancționatoare pentru a înlătura vătămarea produsă.

- Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind suspendarea procedurii de validare a concursului de către pârât. - Instanța are îndreptățirea de a înlătura încălcarea dispozițiilor legale de către pârât, chiar dacă ar pronunța anularea concursului pentru nelegalitatea acestuia cu consecința obligării la reluarea concursului, în caz contrar existând o inechitate în ceea ce privește recurenta, pentru că a promovat proba scrisă iar proba interviului este menținută deși constată că este nelegală. A arătat recurenta că Ordinul nr. 236 din 28 septembrie 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost publicat în Monitorul Oficial potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nefiind în vigoare și în consecință instanța de judecată trebuia să rețină că nepublicarea Ordinului nr. 236/2007 „nu corespunde exigenței de accesibilitate”.

- De asemenea se arată că lipsa totală a înscrisurilor care ar face posibilă dovedirea desfășurării interviului – demonstrează fără nici o îndoială lipsa de transparență, de competitivitate în obținerea unui loc de muncă pe bază de concurs și dă naștere la ideea de subiectivism, de parțialitate. Lipsa înscrisului din culpa pârâtului face ca recurenta să fie în imposibilitate obiectivă de a dovedi că răspunsurile date de aceasta sunt corecte, ele fiind aceleași cu cele date de concurenții care au fost admiși pentru că au primit nota mai mare. - Consideră recurenta că dacă instanța a constatat toate aceste nelegalități emise de către pârât și implicit a recunoscut teoretic pretențiile acesteia, are îndreptățirea dată de lege de a înlătura aceste nereguli, de a sancționa pe cel vinovat de producerea lor și de a înlătura vătămarea produsă recurentei.

- Instanța are dreptul ca pe baza probelor administrate și a recunoașterii pârâtului ca Ordinul nr. 236/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial să anuleze întregul concurs, să restabilească legalitatea, să anuleze interviul, să oblige pârâtul la reluarea concursului, întrucât în acest moment prin abrogarea Ordinului nr. 236/2007 prin Ordinul nr. 279/2009 emis de pârât, există o reglementare a procedurii de concurs. Pârâtul – intimat Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat o întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Consideră intimatul că excepția de nelegalitate invocată apare ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și acțiunea reclamantei apare ca inadmisibilă, întrucât potrivit art. 12 din Regulament - Nu se admit contestații cu privire la rezultatele obținute.

Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente: - În primul rând se reține că recurenta solicită prin cererea de recurs anularea întregului concurs și reluarea concursului în conformitate cu Ordinul nr. 279/2009 emis de pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se reglementează procedura de concurs - ordin publicat în Monitorul Oficial al României și deci în vigoare. Se constată din această perspectivă că pentru prima dată recurenta - reclamantă face această solicitare, petitul acțiunii la instanța de fond fiind: - anularea rezultatului la interviul organizat la data de 13 martie 2009, reluarea interviului, suspendarea procedurii de validare a concursului și în subsidiar, anularea interviului și validarea concursului pe baza rezultatelor la proba scrisă.

În acest condiții – Înalta Curte apreciază că recurenta a formulat o nouă cerere - ceea ce echivalează cu modificarea obiectului acțiunii de fond ceea ce nu este permis din perspectiva prevederilor art. 301 raportat la art. 294 C. proc. civ. - În al doilea rând se apreciază că având în vedere petitul acțiunii principale, instanța de fond în mod corect a apreciat că nu se poate analiza pe fond contestația formulată de recurentă cu privire la interviu. Potrivit art. 12 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului (fila 14 dosar recurs) aprobat prin Ordinul nr. 236/2007 - dispune: „Interviul se susține în scopul identificării aptitudinilor, motivațiilor și elementelor de etică specifice profesiei, în cel mult 5 zile de la data susținerii probei scrise.

Fiecare membru al comisiei de concurs poate adresa candidatului întrebări din bibliografia de concurs sau legate de activitatea specifică postului care candidează. Nota finală a interviului este media aritmetică a notelor acordate. Nu se admite contestații cu privire la rezultatele obținute”. Așa cum a arătat și instanța de fond nu există un barem de evaluare a candidatului la interviu. Acesta din urmă reprezintă o verificare a aptitudinilor candidaților în ceea ce privește compatibilitatea cu exigențele postului, membrii comisiei având această atribuție de a aprecia și a-și forma o convingere în acest sens , ei dispun de o marjă de apreciere în exercitarea puterii de lor discreționare.

Însă raportat la motivul de nelegalitate al art. 12 din Regulament, adică nepublicarea Ordinului nr. 236/2007 în Monitorul Oficial al României în mod corect a apreciat instanța fondului că nu se poate reține nelegalitatea acestui articol pentru nepublicarea întregului Ordin, cu atât mai mult cu cât soluționarea excepției de nelegalitate nu duce la soluționarea acțiunii principale precizate de reclamanta – recurentă de a anula interviul și de a valida concursul pe baza rezultatului la proba scrisă. În mod judicios a reținut instanța de fond că, nu ar putea păși la analiza acestui capăt de cerere de a anula interviul și de a valida concursul pe baza rezultatelor la proba scrisă întrucât nu se poate anula interviul și valida concursul pe baza aceluiași temei juridic.

În ceea ce privește „exigența de accesibilitate” în privința nepublicării Ordinului nr. 236/2007, se constată că recurenta nu a dovedit că nu a cunoscut prevederile Regulamentului de concurs, acesta s-a prezentat la concurs, toate informațiile referitoare la concurs s-au găsit pe site-ul Ministerului Public. Față de cele reținute mai sus, se constată că motivele de recurs sunt nefondate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.T.N., împotriva sentinței civile nr. 2608 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.