ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2073/2015

Decizia nr. 2073/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Decizia contestată;

Prin Decizia nr. 4397 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 7186 din 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ de art. 322 C. proc. civ., deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Pe de o parte, în speță, hotărârea atacată este dată în cadrul unei contestații în anulare, deci nu este în nici un caz o hotărâre care să evoce fondul, chiar dacă hotărâre atacată cu contestația în anulare este una pronunțată în recurs, reiese că o astfel de hotărâre pronunțată în cadrul unei contestații în anulare nu este supusă căii de atac a revizuirii.

Pe de altă parte, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., prevăd că revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă"partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa". Așadar, în cauză este necesar ca procedura de citare cu părțile să fi fost legal îndeplinită pentru că astfel, partea nelegal citată are posibilitatea de a promova contestație în anulare obișnuită, în temeiul art. art. 317 alin. ( 1) pct. 1 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, revizuentul a uzat și de calea contestației în anulare care a făcut obiectul Dosarului nr. x/1/2013 în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează:

În primul rând, Înalta Curte remarcă faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 7186 din 8 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca inadmisibilă o altă contestație în anulare.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exercițiu legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) și respectiv art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile normelor menționate au caracter imperativ, astfel că nerespectarea lor, prin formularea unor motive care nu corespund realității, obligă la respingerea contestației ca inadmisibilă.

Deși formal contestatorul și-a fundamentat cererea pe aceste dispoziții legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

În speță, împrejurările de fapt și de drept invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., care se referă fie la judecarea cauzei cu lipsă de procedură, fie la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ci privesc exclusiv aspecte ce vizează judecata pe fond a cauzei.

Mai mult decât atât, obiectul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. este restrâns la hotărârile instanțelor de recurs, respectiv la acelea prin care s-a soluționat recursul, prin exercitarea controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4397 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2015.