ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2015

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 2 septembrie 2013 și înregistrată sub nr. x/39/2013, reclamantul Orașul Siret - prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București, solicitând anularea Deciziei nr. 132 din 14 august 2013, admiterea contestației și anularea măsurilor de corecție financiară stabilite prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 31 mai 2013.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 302 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul Orașul Siret prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul Orașul Siret prin Primar a formulat recurs, în temeiul art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Procedura de filtrare a recursului a fost urmată în conformitate cu dispozițiile art. 493 din Noul C. proc. civ.

Motive de casare invocate Criticile formulate au fost încadrate de recurent în dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), arătându-se că: - Corecția financiară nu se justifică, fapta neîntrunind elementele și condițiile de stabilire a răspunderii delictuale. Recurentul apreciază ca suficient faptul că s-au prezentat un număr de 5 ofertanți, din care în cazul a două dintre oferte s-a constatat admisibilitatea lor. Anterior depunerii ofertelor și verificării de către comisia de licitație a documentelor depuse de ofertanți niciun alt operator economic nu a solicitat clarificări cu privire la documentația publicată de reclamant în SEAP, fiind clar că introducerea acelor denumiri de marcă nu a fost de natură să limiteze numărul celor interesați să prezinte oferte. Omisiunea de inserare în cuprinsul documentației a mențiunii "sau echivalent" nu este de natură a crea prejudicii gestionarului fondurilor europene. Fiind vorba de un contract de lucrări, inserarea în documentația tehnică a unor denumiri de firmă a unor componente ce vor fi avute în vedere de executantul lucrărilor este cu atât mai puțin restrictivă cu cât nu este în discuție o furnizare de bunuri - (care are caracteristica păstrării esenței bunurilor). De altfel, așa cum s-a precizat și în contestația administrativă situația se datorează elaborării documentației tehnico-economice care a omis a prevedea mențiunea "sau echivalent", iar prin adresa nr. 615/2012 proiectantul (SC A. SRL) își exprimă regretul cu privire la eroarea comisă. Întrucât în cadrul instituției nu există personal cu pregătire tehnică de specialitate necesară cunoașterii în amănunt a tuturor detaliilor de execuție și a tuturor elementelor componente ale devizelor de lucrări, recurentul nu a cunoscut că cele trei elemente enumerate sunt referiri la niște mărci de fabricație. - Faptei reținute îi lipsește și o altă componentă de bază a răspunderii delictuale, anume vinovăția. - Cele arătate evidențiază și lipsa raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în contextul în care niciun alt neparticipant la procedură nu s-a sesizat cu privire la neregula constatată, nu s-au depus contestații cu privire la documentația prezentată în SEAP și nu au fost respinse oferte ca urmare a nerespectării caracteristicilor tehnice impuse prin caietul de sarcini.

Analiza motivelor de casare Instanța de control judiciar reține că motivul de recurs invocat de Orașul Siret, prin Primar, nu este întemeiat și că instanța de fond, raportându-se la circumstanțele de fapt ale litigiului, a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Definirea în caietul de sarcini a unei specificații tehnice care indică o anumită origine este interzisă prin art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de servicii, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul atribuirii contractului de achiziție publică, (contract de lucrări din 24 august 2010 încheiat de UAT Orașul Siret cu SC B. Suceava SRL), derogarea fiind permisă doar în condițiile în care specificația este însoțită de mențiunea "sau echivalent". S-a constatat astfel utilizarea de către recurentul-reclamant a unor criterii de selecție nelegale, cum ar fi solicitarea pentru materialele ce urmează a fi folosite, însoțită de specificații tehnice care indică o anume origine, sursă, marcă de fabrică sau comerț, care au avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse, cum sunt "plăci, pereți despărțitori dubli pentru băi, centrală electrică, ascensor", fără a se face mențiunea "sau echivalent". Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a constatat că cerințele menționate mai înainte exced cadrului legal, ceea ce a condus la aplicarea corecției de 5% din valoarea contractului verificat, conform subpunctului 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011. Este corectă concluzia instanței de fond că Decizia nr. 132 din 14 august 2013 privind soluționarea contestației formulate de UAT Orașul Siret împotriva Notei de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare din 31 mai 2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, atât sub aspectul verificării condițiilor de existență a neregulilor și a prejudiciului, cât și din punct de vedere al proporționalității corecției având în vedere gravitatea redusă a neregulii constatate. Criticile expuse prin cererea de recurs au fost invocate și în fața primei instanțe care a reținut că responsabilitatea pentru întocmirea documentației aparține autorității contractante, astfel că este nerelevantă în cauză invocarea culpei societății care a elaborat documentația tehnico-economică. De asemenea, în mod greșit, s-a reținut că reclamanta se află în eroare cu privire la persoana prejudiciată, existența prejudiciului neverificându-se în persoana celui care nu a putut participa la procedură date fiind cerințele excesive, ci în persoana celui care a asigurat fondurile. În acest sens, trebuie amintit că dispozițiile art. 2 (4) din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează că termenii "de (...) prejudiciu" au semnificația dată de reglementările incidente și de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internațional. Sub acest aspect sunt lămuritoare dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului UE care definesc noțiunea de neregularitate: "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Hotărârea instanței de fond În raport de cele punctate, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.