ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Siret, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 238/24.10.2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor fiscale nr. x/27.028.2013.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 230 din 21 septembrie 2016, a admis, în parte, cererea (contestația), formulată de reclamantul Orașul Siret, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anulând, în parte, Decizia nr. 238/24.10.2013 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/27.08.2013, în sensul diminuării procentului de aplicare a corecției financiare de la 25%, la 10%.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Orașul Siret și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care au formulat critici de nelegalitate.

Prin recursul său reclamantul Orașul Siret a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii și anularea actelor administrative contestate, susținând în esență că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamantul recurent a susținut următoarele:

Se reține de organul de control că autoritatea contractantă trebuia să motiveze cerințele minime impuse în fișa de date a achiziției, respectiv cifra media de afaceri pentru ultimii 3 ani încheiați - mai mare decât pragul de 2.000.000 RON și realizarea de profit operațional pentru anul 2009, printr-o Notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.

Din analiza Notei justificative se poate observa că la secțiunea "Situația economica și financiara", la punctul 2, autoritatea contractantă a înțeles să-și motiveze cerințele privind demonstrarea situației economico - financiare a ofertantului pin aceea ca se dorește evitarea atribuirii contractului unui operator economic al cărui volum de activitate nu corespunde cu dimensiunile contractului supus atribuirii sau indicatorii economici din activitatea acestora nu garantează buna execuție a contractului. Deși succintă, motivarea justifica cerințele reclamantei în calitate de autoritate contractantă în condițiile în care cifra medie anuală de afaceri trebuie să fie mai mare decât pragul de 2.000.000 RON, ceea ce nu contravine prevederilor legale, respectând principiul proporționalității cerințelor și contractului cu valoarea de 1.177.520.00 RON la care se adaugă TVA în valoare de 282.604,80 RON.

Motivarea își are sursa în necesitatea stabilirii unor condiții minime pe care trebuie să le îndeplinească un furnizor de echipamente medicale pentru a finaliza în bune condiții și la termen (respectând calendarul achiziției) un contract de o valoare apreciabil de mare.

Majoritatea echipamentelor medicale ce formează obiectul achiziției provin din import, ele fiind livrate de un furnizor extern și achiziționate de către un client din țara, fapt pentru care necesitatea demonstrării capacității economico-financiare este clară, profitul operațional provenit din activitatea de baza a ofertantului fiind indicatorul cel mai elocvent pentru a determina posibilitatea concreta a acestuia de a susține cheltuielile anterioare livrării echipamentelor. S-a apreciat că doar un ofertant care în activitatea de baza realizează profit, având și o cifra de afaceri semnificativa in raport cu valoarea contractului, poate să-și demonstreze fără niciun dubiu lichiditatea și disponibilitatea materială pentru achiziționarea în prealabil a echipamentelor de la furnizorul extern.

De asemenea, realizarea unui profit operațional demonstrează îndeajuns ca o societate cu o cifra de afaceri de minim 2.000.000 RON are capacitatea, cel puțin ipotetic, sa ducă la bun sfârșit un contract cu o valoare semnificativă.

Se mai susține că raportat la de data comiterii pretinselor nereguli (anul 2010), se poate ușor constata că în ceea ce privește reținerea faptelor și a sancțiunilor aplicabile sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003. Ca urmare a abrogării O.G. nr. 79/2003 prin O.U.G. nr. 66/2011, începând cu data de 3 iulie 2011, data intrării în vigoare a acestui din urma act normativ, controlul se efectuează după procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, însă stabilirea condițiilor de atragere a răspunderii și stabilirea sancțiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, în caz contrar, apreciindu-se că sunt încălcate dispozițiile consacrate de art. 15 din Constituție.

Curtea Constituțională în una dintre deciziile sale (Decizia nr. 9/1994, M. Of. nr. 326 din 25 noiembrie 1994), "consecințele înscrierii principiului neretroactivității în Constituție sunt foarte severe și probabil, tocmai de aceea, soluția aceasta nu se întâlnește în foarte multe țări, dar în același timp ridicarea la rangul de principiu constituțional se justifică prin faptul că asigură în condiții mai bune securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, precum și datorită faptului că blochează nesocotirea separației dintre puterea legislativă, pe de o parte, și puterea judecătorească sau cea executivă, pe de altă parte, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept".

Ca urmare a consacrării sale constituționale, acest principiu a devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci și pentru legiuitor, care este ținut deopotrivă să-l respecte în procesul de legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, îndeosebi a libertății și siguranței persoanei și implicit pentru toți cei care aplică legea (inclusiv organismele abilitate să verifice modul de utilizare al fondurilor europene).

În acest context de fapt și de drept, se apreciază ca fiind greșită interpretarea instanței de fond la rejudecare, referitor la răspunsul Curții Europene ce vizează aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 în cazul persistenței în timp a efectelor prejudiciative cauzate de fapta încadrată ca și neregulă. În acest sens, se arată că, fapta reținută ca neregulă s-a consumat în momentul finalizării procedurilor de achiziție (deci anterior intrării în vigoarea O.U.G. nr. 66/2011) ceea ce înlătură aplicabilitatea excepției instituită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în dosarele nr. x/2014 în ceea ce privește aplicarea retroactivă a actului normativ penalizator efectelor viitoare ale neregulii, în condițiile în care, în cauză fapta reținută în sarcina reclamantului este cea de restricționare a accesului operatorilor la procedura de achiziție.

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. 664 din 18.03.2010, legea care guvernează contractul (deci implicit și procedurile de atribuire a contractelor de achiziții) este legea romană. În tot preambulul concluziilor MDRAP se argumentează poziția autorității de verificare doar prin interpretarea subiectiva a Directivei 18/2004, care, în fapt, nu-și găsește aplicabilitatea în legea română decât după apariția Ordinului nr. 509 din 14.09.2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție emis de ANRMAP. Ori, procedura de atribuire a contractului de furnizare incheiat cu S.C. A. S.R.L. București a fost finalizată în data de 31.05.2011, cu patru luni inainte de data intrării in vigoare a Ordinului nr. 509. Abia acest ordin emis de ANRMAP a reglementat clar și fără echivoc ca solicitarea unui bilanț contabil pentru ultimii 3 ani care să fie pozitiv sau să indice profit este o formulare restrictivă în documentația de atribuire. Până la apariția acestui ordin a existat o practică larg răspândită printre autoritățile contractante de a solicita operatorilor ofertanți la procedurile de achiziții publice să aibă profit operațional/rezultat net al exercițiului financiar (profit/pierdere) cumulat pe ultimii trei ani pozitiv, tocmai pentru siguranța autorităților contractante ca operatorul în cauză garantează astfel buna execuție a contractului.

Se mai precizează că, această practică larg răspândită la acea vreme a fost menționată și în documentul "Ghid al bunelor practici în domeniul achizițiilor publice și concesiunilor de lucrări publice/servicii" elaborat în 2010 pentru Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (UCVAP). Se subliniază în prefața ghidului ca acesta "este complet aliniat cu reglementările naționale și aquis-ul comunitar în domeniu", iar faptul ca documentul a fost realizat sub îndrumarea Ministerului Finanțelor Publice ne-a garantat legalitatea procedurala în domeniul achizițiilor publice desfășurate de reclamant la momentul derulării procedurii de achiziție publica privind dotarea cu echipament medical a Ambulatoriului Spitalului Orășenesc Șiret.

Prin recursul său pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând în aceste limite să se dispună respingerea în tot acțiunea reclamantului, susținându-se că sentința recurată sub aspectele criticate nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea celor două motive de nelegalitate pârâtul recurent a susținut că instanța de fond în reindividualizarea corecției aplicate a făcut o greșită aplicare a prevederilor pct. 9 din Anexa I a H.G. nr. 519/2014, întrucât la momentul emiterii notei de constatare nr. x erau incidente dispozițiile anexei O.U.G. nr. 66/2011.

Pe de altă parte, se mai susține că din hotărârea recurată nu se întrevăd circumstanțele care au determinat stabilirea unei corecții de 10% din valoara contractului afectat de neregulă.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, apreciind că actele administrative contestate sunt legal emise, cu respectarea principiului neretroactivității legii civile, iar conduita constatată a reclamantului reprezintă o abatere, acesta în calitate de autoritate contractantă restricționând participarea operatorilor economici la procedura derulată prin impunerea unor cerințe minime de calificare nelegale.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1.1. În ce privește recursul reclamantului problemele ce se impun a fi dezlegate în cauză se rezumă la legala justificare a impunerii unor cerințe minime privind situația economică financiară a ofertanților la procedura de achiziție publică derulată de reclamant în calitate de autoritate contractantă, respectiv realizarea unui profit operațional la 31.12.2009, și dacă emiterea actelor administrative contestate în cauză și aplicarea unei corecții financiare s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Pentru a dispune aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului de finanțare privind implementarea proiectului cod SMIS 7868 cu titlu "reabilitare, modernizare și echipare ambulatoriu integrat al Spitalului Orășenesc Siret", prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/27.08.2013 s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), art. 178 alin. (2), art. 179, art. 188 alin. (1) și art. 185 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

S-a apreciat că reclamantul în calitate de autoritate contractantă nu avea dreptul să instituie îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la capacitatea economică și financiară, că aceste cerințe încalcă principiul proporționalității și a fost restricționată nemotivat participarea la procedura de achiziție publică, iar prin aceasta nu a fost promovată concurența între operatorii economici, nu a fost garantat tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici, și totodată nu a fost asigurată eficienta utilizare a fondurilor publice.

În acest sens, dispozițiile art. 184 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că:

"(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada situației sale economice și financiare.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă solicită demonstrarea situației economice și financiare, atunci aceasta are obligația de a indica în documentația de atribuire și informațiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.".

Potrivit art. 185 din același act normativ "(1) Demonstrarea situației economice și financiare se realizează, după caz, prin prezentarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi:

a) declarații bancare corespunzătoare sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional;

b) bilanțul contabil sau extrase de bilanț, în cazul în care publicarea acestor bilanțuri este prevăzută de legislația țării în care este stabilit ofertantul/candidatul;

c) declarații privind cifra de afaceri globală sau, dacă este cazul, privind cifra de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului într-o perioadă anterioară, care vizează activitatea din cel mult ultimii trei ani, în măsura în care informațiile respective sunt disponibile; în acest ultim caz autoritatea contractantă are obligația de a lua în considerare și data la care operatorul economic a fost înființat sau și-a început activitatea comercială.

(2) În cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă, acesta are dreptul de a-și demonstra situația economică și financiară și prin prezentarea altor documente pe care autoritatea contractantă le poate considera edificatoare, în măsura în care acestea reflectă o imagine fidelă a situației economice și financiare a candidatului/ofertantului."

Conform art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit".

Din cele ce preced rezultă că, autoritatea contractantă în procesul de întocmire a fișei de date a achiziție, în scopul verificării situației economice și financiare a ofertanților/candidaților, are dreptul de a solicita documente bancare, bilanțuri contabile sau orice alte documente apte de a dovedi viabilitatea operatorului economic și potența sa economică și financiară în îndeplinirea contractului de achiziție, toate acestea sub rezerva relevanței și respectării proporționalității în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

În acord cu punctul de vedere exprimat de pârât, Înalta Curte apreciază că, prin impunerea cerinței realizării unui profit operațional în anul 2009 alături de cerința prealabilă a unei cifre de afaceri medie anuală pe ultimii trei ani mai mare de 2.000.000 RON, reclamantul în calitate de autoritate contractantă a stabilit limite pentru potențiali ofertanți, limite care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului ce urma să fie atribuit și care au dus la restricționarea participării la procedura de atribuire organizată.

A fost restricționată astfel participarea la procedura de atribuire a acelor operatori economici care, deși aveau o activitate economică importantă în domeniul de activitate vizat de procedura de achiziții derulată de reclamant, respectiv o cifră medie anuală pe ultimii trei ani mai mare de 2.000.000 RON, au înregistrat pierderi în anul precedent sau care deși au înregistrat profit, rezultatul activității de exploatare a fost unul negativ.

Pretenția unui profit operațional pentru anul precedent la operatorii economici concurenți nu este de natură a oferi o garanție a îndeplinirii contractului de achiziție, cerința în sine fiind restrictivă, în condițiile solicitării unei cifre de afaceri constantă pe ultimii trei ani, suficientă pentru demonstrarea capacității economice și financiare a oricărui operator în îndeplinirea contractului. Prin indicatorul cifrei de afaceri într-un anumit cuantum, operatorul este în măsură a dovedi, iar autoritatea contractantă este în măsură a-și forma convingerea că, a realizat venituri din activitatea de furnizare relevantă și este în măsură astfel, a-și îndeplini obligațiile contractuale, în măsura în care ar fi declarat câștigător, chiar dacă într-un anumit moment a înregistrat un nivel al cheltuielilor mai mare.

Este de observat că potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției."

Nota justificativă trebuie să cuprindă o detaliere temeinică și convingătoare a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe minime

Nota justificativă întocmită de reclamantă, contrar susținerilor acesteia din cererea de recurs, nu răspunde acestor exigențe. Intenția atribuirii contractului unui operator al cărui volum de activitate corespunde cu dimensiunile contractului, așa cum s-a menționat în notă, justifică cerința cifrei de afaceri și nu cerința unui profit operațional, așa încât este corectă concluzia instanței de fond referitoare la lipsa motivării notei justificative.

Nu este fondată nici critica reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, prin atragerea răspunderii administrative și aplicarea unei sancțiuni în raport de un act normativ care nu era în vigoare la momentul săvârșirii pretinsei nereguli.

Așa cum se pretinde, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază bugetul Uniunii Europene.

Decizia menționată în precedent se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive.

Însă, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, de care se prevalează reclamantul, intră în conflict cu dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 și ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, acte normative care în virtutea caracterului lor produc efecte directe conform art. 288 T.F.U.E., intrarea lor în vigoare și aplicarea acestuia la subiecții de drept realizându-se fără nici o măsură de transpunere în dreptul național (C-34/73, Variola/Amministrazione delle Finanze).

Potrivit acestor acte normative unionale neregula (abaterea, neregularitatea) reprezintă orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar care ar rezulta dintr-un act sau omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Definiția legală a fost extinsă prin interpretarea oferită de C.J.U.E. în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, care a apreciat că noțiunea "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 și, respectiv, noțiunea "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci și încălcarea dispozițiilor de drept național care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanțate din fondurile Uniunii.

Făcând aplicarea principiului supremației dreptului unional, rezultă că, acțiunile beneficiarului finanțării sunt guvernate și calificate ca nereguli, dacă reprezintă încălcări ale dreptului unional sau național și dacă au sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, similar reglementării realizate prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, nu se poate susține că în privința calificării ca neregulă a conduitei reclamantei s-a aplicat retroactiv un act normativ național, nerespectarea dispozițiilor legale naționale referitoare la achizițiile publice constituind neregulă și în cazul potențialității producerii unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene, calificarea ca atare a conduitei reclamantului rezultând din aplicarea unui act normativ unional în vigoare la momentul acesteia.

Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, Curtea Constituțională, prin decizia anterior menționată, a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Pe de altă parte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, prin Hotărârea Curții din 26.05.2016, a statuat că:

"principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a reiterat jurisprudența sa anterioară, făcând referire la Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că "aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat."

Efectele prejudiciale ale neregulii săvârșite de reclamant asupra bugetului Uniunii Europene continuă să persiste și ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, aspect care justifică aplicarea unei corecții în temeiul acestui nou act normativ, măsură administrativă care este mai favorabilă decât cea prevăzută de O.G. nr. 79/2003 și care răspunde și exigențelor principiului proporționalității.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut prin actele administrative contestate existența unei nereguli, criticile aduse hotărârii recurate de către reclamant fiind neîntemeiate.

2.1.2. În ce privește recursul pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice, instanța de control judiciar constată că motivele de nelegalitate aduse hotărârii instanței de fond sunt nelegale.

Instanța de fond a motivat, chiar dacă succint, măsura reindividualizării corecției financiare aplicate reclamantului, făcând trimitere la circumstanțele aplicării acestei măsuri administrative, analizate în considerentele anterioare ale acestei hotărâri, așa încât este nesusținută critica pârâtului referitoare la faptul că hotărârea atacată nu ar răspunde exigențelor art. 425 C. proc. civ. sub aspectul măsurii dispuse.

Referitor la motivul de nelegalitate privind greșita aplicare a pct. 9 din Anexa I a H.G. nr. 519/2014, instanța de control judiciar constată ca fiind de asemenea neîntemeiat. Este adevărat că acest act normativ nu era în vigoare la momentul întocmirii notei de constatare și de aplicare a corecției financiare contestate, însă era în vigoare la momentul reevaluării măsurii administrative efectuată de instanța de fond, așa încât instanța era ținută a avea în vedere normele mai favorabile și mai conforme cu principiul proporționalității.

Prin urmare, în mod legal instanța de fond a dispus reducerea corecției aplicate reclamantului de la 25% la 10%.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de reclamantul Orașul Siret prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul Orașul Siret prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 230 din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.