ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3686/2015

Decizia nr. 3686/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 25 noiembrie 2013, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Siret prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 238 din 24 octombrie 2013 emise de acesta și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor fiscale din 27 august 2013.

Prin sentința civilă nr. 98 din 19 mai 2014, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia nr. 238 din 24 octombrie 2013 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 august 2013, în sensul diminuării procentului de aplicare a corecției financiare de la 25% la 10%.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamantul Orașul Siret prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

2.1. Motivele de casare invocate

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar recurentul-pârât M.D.R.A.P. a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Principalele argumente invocate

2.2.a) Prin recursul său, recurentul-reclamant Orașul Siret a solicitat casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 238 din 24 octombrie 2013 și anularea măsurilor dispuse prin nota de constatare din 27 august 2013.

În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul diminuării corecției financiare aplicate la minimul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011, de 5% din valoarea contractului ce a făcut obiectul verificării.

A reiterat recurentul reclamant Orașul Siret prin primar argumentele pe care le-a avut în vedere în susținerea acțiunii sale, în esență subliniind că, deși prima instanță a dispus reducerea corecției financiare de la valoarea de 25% la 10%, soluția este eronată pentru faptul că nu au fost analizate motivele sale de nelegalitate a actului administrativ contestat.

S-a arătat astfel de către recurent că cerințele minime impuse în fișa de date a achiziției, referitoare la cifra medie de afaceri pentru ultimii trei ani peste pragul de 2.000.000 RON și realizarea de profit operațional pentru anul 2009, au fost justificate de autoritatea contractantă prin intenția de a evita atribuirea contractului unui operator economic al cărui volum de activitate nu corespunde cu dimensiunile contractului supus atribuirii sau care nu are suficiente lichidități pentru achiziționarea în prealabil a echipamentelor de la furnizorul extern.

Prin inserarea, între condițiile cerute pentru evaluarea situației economico-financiare a ofertanților, și a celei referitoare la existența unui profit operațional pe anii 2006, 2007 și 2008, autoritatea contractantă susține că a urmărit să extragă din bilanțul contabil al participanților la procedură doar indicatorii exponențiali care au părut a fi relevanți, fără a considera că astfel încalcă prevederile art. 185 din O.U.G. nr. 34/2006 și Directiva 2004/18.

Recurentul reclamant relevă că a depus la dosarul de fond mai multe documentații de atribuire în care au fost inserate cerințe minime pentru situația economico-financiară a ofertanților formulate asemănător celor din prezenta cauză, subliniind astfel că există o practică răspândită în impunerea unei condiții de existență a unui profit operațional, confirmată prin menționarea cerinței în „Ghidul bunelor practici în domeniul achizițiilor publice și concesiunilor de lucrări publice/servicii” elaborat în 2010 pentru Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

Pentru petitul subsidiar, vizând reducerea corecției financiare aplicate la un cuantum de 5%, a susținut recurentul reclamant că pot fi avute în vedere elemente circumstanțiale referitoare la necesitatea îndeplinirii criteriilor de acreditare pentru Spitalul Siret, procedura de atribuire derulându-se pentru proiectul de reabilitare și echipare Ambulatoriul Spitalului Orășenesc Siret, la buna sa credință în respectarea liberului acces la procedură a operatorilor interesați, fără a restrânge în vreun fel concurența, iar corecția financiară aplicată duce la înrăutățirea situației economice a unității administrativ teritoriale.

2.2.b) Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea, ca nefondată, a acțiunii reclamantului și menținerea actelor contestate.

A criticat recurentul pârât soluția primei instanțe de reducerea a cuantumului corecției financiare aplicate inițial, de la valoarea de 25% din contract la cea de 10%, arătând că organul de control, la stabilirea corecției financiare de 25%, a avut în vedere mai multe elemente ce determină legalitatea acestei sancțiuni, printre care valoarea estimată a contractului, existența a doi ofertanți în cadrul procedurii, iar acest procent al corecției financiare aplicate este cel minim, astfel cum se prevede în pct. 1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, fapt ce împiedică aplicarea unui alt procent sub acest prag valoric.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente:

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta „nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ. arată că în partea de considerente se vor insera „obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Cerința motivării unei hotărâri judecătorești este cuprinsă atât în norma internă de procedură [art. 425 alin. (2) noul C. proc. civ.], cât și în prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanție a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanța sa și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Rațiunea motivării hotărârilor judecătorești rezidă, astfel, în necesitatea îndeplinirii acestor garanții de imparțialitate a judecătorului și de calitate a actului de justiție, prin faptul că permite corecta examinare a argumentelor părților, a probelor administrate și a elementelor care au fundamentat concluzia judecătorului cauzei, reprezentând, totodată, premisa exercitării corespunzătoare a controlului judiciar de către instanța superioară.

Prin urmare, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se intra în fondul acțiunii, ceea ce determină casarea acelei hotărâri cu trimitere spre rejudecare.

Sentința civilă nr. 98 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Suceava este una nemotivată, cât timp în considerentele sale se regăsesc preluate „ad literam” argumentele intimatului pârât M.D.R.A.P. București expuse în întâmpinarea depusă la dosar. O astfel de hotărâre judecătorească este una arbitrară, ce nu poate fi verificată în calea de control judiciar, nefiind expus un raționament propriu al judecătorului cauzei care să fi condus în mod logic la adoptarea soluției din dispozitiv.

Or, prin această modalitate de preluare în bloc a susținerilor uneia dintre părți, fără însă a arăta care sunt motivele pentru care au fost înlăturate argumentele celeilalte părți, lipsind examinarea motivelor de nelegalitate pe care reclamantul le-a invocat în acțiunea sa, au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., consecința fiind cea a încălcării dreptului la un proces echitabil.

Se observă astfel că motivele de fapt ale plângerii înregistrate pe rolul primei instanțe la data de 22 noiembrie 2013 au privit criteriile referitoare la situația economico-financiară a ofertanților, în legătură cu acestea fiind constatate nereguli ce au condus la aplicarea corecției financiare. În cuprinsul acestor criterii autoritatea contractantă a inserat cerințe minime de calificare în raport de cifra medie anuală de afaceri pe ultimii trei ani (2007-2009), realizarea de profit operațional la 31 decembrie 2009, dezvoltate atât sub aspect procedural, cât și ca aspecte de fond, care nu au fost analizate de către judecătorul fondului, fiind preluate „tale quale” în cadrul considerentelor sentinței atacate doar susținerile organului de control ce a întocmit actul administrativ fiscal atacat.

Chiar dacă prin soluția adoptată judecătorul cauzei s-a pronunțat pe fond, modalitatea în care a expus raționamentul avut în vedere pentru această soluție este de natură a crea părții reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de față.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În raport de aceste considerente, dată fiind incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., Înalta Curte va reține că hotărârea atacată este una nelegală, fapt pentru care vor fi admise ambele recursuri, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 497 noul C. proc. civ., consecința fiind cea casării sentinței civile nr. 98/2014 a Curții de Apel Suceava și a trimiterii cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul Orașul Siret prin Primar și de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 98 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2015.