ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2015

Decizia nr. 2553/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința prin Sentința nr. 1199 din 11 aprilie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, în consecință, a anulat Decizia nr. 110 din 1 august 2013 și Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 47430 din 12 iunie 2013.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

2.1. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a înțeles să motiveze, prin considerentele hotărârii, soluția pronunțată, ci doar a constatat că nu puteau fi prevăzute modificările odată cu elaborarea proiectului tehnic, deoarece acestea au apărut în timpul execuției lucrărilor.

2.2. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor legislației în materia achizițiilor publice, respectiv a dispozițiilor art. 112 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, lucrările suplimentare nu sunt datorate unor circumstanțe imprevizibile, fiind vorba de greșeli de proiectare și erori ale proiectului tehnic.

Din analiza notei justificative a lucrărilor suplimentare nr. 12970 din 28 octombrie 2011, reiese că proiectul tehnic și detaliile de execuție au fost elaborate fără a avea la bază informații reale despre starea drumului supus modernizării. Serviciile de proiectare nu au fost suficient de documentate și nu a fost efectuată o expertiză care să permită relevarea stadiului real al drumului.

Echipa de control a reținut faptul că intimata, în calitate de autoritate contractantă, nu a actualizat documentația tehnică aferentă proiectului, în concordanță cu noile realități din teren survenite ca urmare a trecerii timpului de la momentul semnării contractului de finanțare și până la derularea lucrărilor de teren.

În baza actualizării documentației tehnice urma să fie întocmit și caietul de sarcini. Lucrările suplimentare puteau fi în mod rezonabil evidențiate prin efectuarea expertizei tehnice la momentul demarării procedurilor de modernizare a drumului, astfel încât să fie luate în calcul toate elementele ce țin de fenomenele naturale.

Un argument suplimentar pentru admiterea recursului este și punctul de vedere al Comisiei Europene, transmis prin Notificarea din 21 mai 2012 și adresată ANRMAP, potrivit căreia cerința referitoare la circumstanțele imprevizibile trebuie interpretată într-o manieră obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă ar fi trebuit să prevadă, iar modificările determinate de pregătirea neadecvată a documentației tehnico-economice a proiectului tehnic nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 martie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 1 aprilie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

1.1. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor invocate, casarea hotărârii se poate cere în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Ipoteza are în vedere inexistența considerentelor sentinței recurate și nu expunerea acestora într-o formă simplificată, cum este în cazul de față.

Chiar dacă judecătorul fondului și-a expus argumentația incomplet, în numai câteva fraze, condiția lipsei totale a motivării nu este îndeplinită, iar casarea hotărârii nu poate fi pronunțată numai pentru aceasta.

1.2. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din probele în cauză, rezultă că lucrările suplimentare reprezentate de modificarea axului podețului transversal de la km 26+820 și prelungirea acestuia la 12 m; modificarea poziției kilometrice și prelungire gabioane; prelungirea rigolei ranforsate sau introducerea unui podeț tubular nou, au devenit necesare ca urmare a faptului că situația în teren a suferit modificări în timpul scurs de la elaborarea proiectului și până la momentul execuției, constatându-se degradări ale malurilor râului cauzate de fenomene naturale.

Prima instanță a apreciat că lucrările suplimentare nu puteau fi prevăzute la elaborarea proiectului tehnic, datorită distanței în timp, până la momentul execuției, respectiv mai mult de un an.

La rândul său, recurentul a invocat situația neactualizării documentației tehnice aferente proiectului, în concordanță cu noile realități din teren survenite ca urmare a trecerii timpului de la momentul semnării contractului de finanțare și până la derularea lucrărilor din teren.

În raport de cele două opinii exprimate mai sus, Înalta Curte reține că data încheierii contractului de finanțare a fost 4 februarie 2010, iar contractul de lucrări poartă data de 25 august 2010, în timp ce lucrările suplimentare au devenit necesare la 14 octombrie 2011, conform Referatului de necesitate nr. 12340/2011.

Este evident că datorită trecerii timpului, situația în teren la data demarării lucrărilor nu putea să fie identică cu cea de la data elaborării proiectului.

La dosar nu există însă nicio dovadă din care să rezulte că fenomenele naturale sunt cauza modificării terenului.

Intimata-reclamantă avea obligația să actualizeze documentația tehnică înaintea demarării lucrărilor de modernizare a drumului care ar fi evidențiat necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare.

Or, intimata nu a dat dovadă de diligență și a început execuția proiectului fără să se asigure că datele tehnice sunt corecte.

Dacă s-ar fi procedat la efectuarea unei expertize tehnice, beneficiarul nu ar fi fost luat prin surprindere de anumite situații excepționale/imprevizibile, dar care, după nota pentru justificarea efectuării lucrărilor suplimentare puteau fi observate de oricine (eroziuni, surpări, acumulări repetate).

Față de acestea, se constată întemeiată susținerea recurentului conform căreia documentația a prezentat omisiuni, iar condițiile pentru realizarea unor lucrări suplimentare prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, nu sunt îndeplinite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 1199 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM