ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1040/2015

Decizia nr. 1040/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1909 din 17 iunie 2014 Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a Municipiului București și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 105.222 lei reprezentând diferența neachitată dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2008 - 2011.

Pentru a ajunge la această soluție Curtea de Apel a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.283.641 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2008 - 2011, după cum urmează: anul 2008 - 6.796 lei; anul 2009 - 726.977 lei; anul 2010 - 362.926 lei și anul 2011 - 186.367 lei.

Pârâta a achitat parțial aceste sume, rămânând un debit în cuantum de 105.222 lei.

A., potrivit O.U.G. nr. 17/2009 privind desființarea Cancelariei Primului-ministru și stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, a preluat "pe bază de protocol de predare-primire, activul și pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, programele, proiectele și contractele aflate în derulare, dotările și creditele bugetare aferente activității fostei Cancelarii a Primului-ministru."

De asemenea, potrivit Legii nr. 329/2009, Agenția pentru Strategii Guvernamentale s-a desființat, iar A. este succesoare în drepturi și obligații a acestei instituții și a preluat "pe bază de protocol de predare-primire, activul și pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, programele, proiectele și contractele aflate în derulare, dotările și creditele bugetare aferente activității fostei Agenții pentru Strategii Guvernamentale.

Potrivit art. 296

20

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, A. a depus la biroul Evidență declarații "Declarația inventar" la 31 decembrie 2010, înregistrată la 15 februarie 2011, iar la registratura B. a Municipiului București a fost înregistrată la 7 noiembrie 2011 „Extrasul de cont” pentru confirmarea debitului.

Având în vedere cererile de restituire, formulate lunar, instanța de fond a admis, în parte, cererea reclamantei.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta B. a Municipiului București a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii a arătat că reclamantul a achitat sume reprezentând concedii medicale plătite asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceasta în anii 2008 - 2011, solicitând recuperarea acestor sume în cuantum de 1.283.641 lei reprezentând restituire diferență dintre suma indemnizațiilor plătite și contribuția de asigurări sociale datorate din C. pentru concedii și indemnizații.

Având în vedere prevederile O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate precum și Ordinul B. nr. 60/32/2006 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, persoanele juridice și persoanele fizice în calitate de angajator au obligația de a întocmi lunar Declarația privind evidența obligațiilor de plată către bugetul C. pentru concedii și indemnizații.

În prevederile art. 1, coroborat cu art. 2, 3 și 4 din Ordinul comun B. nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate au competența de verifica și de a valida datele cuprinse în declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul C. privind contribuția pentru concedii și indemnizații, declarații care se depun lunar la casele de sănătate de către persoanele fizice și juridice, care au calitatea de angajator.

Angajatorii au obligația lunară de a plăti contribuția pentru concedii și indemnizații către C. într-o cotă de contribuție de 0,85% aplicată la fondul total de salarii realizat de angajator.

Reclamantul a depus la B. a Municipiului București lunar Declarațiile privind evidența obligațiilor de plată către C.

Recurenta mai susține că sumele au fost achitate după cum urmează: pentru anul 2008 - prin O.P. din 21 ianuarie 2009 au fost achitate sumele de 19. 411 lei, respectiv 13.246 lei aferente perioadei februarie - iunie/2008; iar prin O. P. au achitate sumele de 29.819 lei respectiv 16.483 lei, aferente perioadei iulie - noiembrie-decembrie/2008 reprezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente anului 2008; pentru anul 2009 - 2010 prin O.P. din 31 octombrie 2012 au fost achitate sumele de 603.858 lei, respectiv 369.136 lei, repc. rezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente perioadei ianuarie/2009 - decembrie/2010.

Reclamantul, prin Declarația - Inventar înregistrată la a Municipiului București în data de 15 februarie 2011 solicită suma de 1.096.699 lei aflată în sold la data de 31 decembrie 2010 și neachitată până la data de 31 ianuarie 2011.

Se mai precizează că prin ordinele de plată menționate mai sus, recurenta a achitat către reclamant suma de 1.051.953 lei, reprezentând sumă aflată în sold până la data de 31 decembrie 2010. Pentru anii 2011 - 2013

prin O.P. din 31 ianuarie 2014 au fost achitate sumele de 279.080 lei, respectiv 195.858 lei, reprezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente perioadei ianuarie/2011 - noiembrie/2013.

Totodată, a precizat faptul că declarația aferentă lunii februarie 2011 conține erori, suma fiind respinsă la plată, iar prima instanță, în pronunțarea sentinței civile nr. 1909 din 17 iunie 2014, nu a reținut faptul că au fost achitate sumele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, întrucât prima instanță a analizat toate susținerile părților și actele prezentate, pronunțând o soluție legală și temeinică printr-o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut corect că „pârâta a achitat parțial aceste sume, rămânând un debit în cuantum de 105.222 lei" și a stabilit în mod judicios că „potrivit art. 296

20

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, intimatul-reclamant a depus la biroul Evidență declarații „Declarația-inventar" la 31 decembrie 2010, înregistrată la 15 februarie 2011, iar la registratura B. a Municipiului București a fost înregistrată la 7 noiembrie 2011 „Extrasul de cont" pentru confirmarea debitului".

Având în vedere că au fost formulate lunar cereri de restituire către recurenta-pârâtă, judecătorul fondului a concluzionat că acțiunea este întemeiată în parte, obligând pârâta la plata sumei de 105.222 lei reprezentând diferența neachitată dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator pentru perioada 2008-2011.

Înalta Curte constată că recurenta, prin motivele de recurs formulate, nu critică hotărârea instanței de fond, ci de fapt face o nouă prezentare a situației de fapt a pricinii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1909 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2015.