ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2014

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la 13 iunie 2012, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a chemat în

judecată pe pârâta C.A.S. a Municipiului București, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 1.283.641 RON, reprezentând diferența dintre suma

indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de

asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2005 -

2011.

În motivarea

acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005, cu modificările

și completările ulterioare, ale Ordinului nr. 60/2006 emis de Ministerul

Sănătății pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

158/2005, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul

a arătat că a formulat lunar cereri de restituire a sumelor reprezentând

indemnizații plătite de către angajatori angajaților, care depășesc suma

contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.

Reclamantul a

mai precizat că a preluat, pe bază de protocol de predare primire, activul și

pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, etc., aferente activității

fostei Cancelarii a Primului Ministru și fostei Agenții pentru Strategii

Guvernamentale și a depus la biroul Evidență declarații, "declarația

inventar" la 31 decembrie 2010, iar la registratura CASMB a fost

înregistrat "extrasul de cont" pentru confirmarea debitului.

Pârâta a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, iar

pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 4.855 din 11 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente normele de

competență prevăzute de art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, potrivit

cărora tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul

nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări

sociale, având în vedere că, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 sumele reprezentând

indemnizații care se plătesc asiguraților și care se suportă din bugetul

Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către

plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna

respectivă.

Tribunalul

București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

Sentința civilă nr. 240 din 10 ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Curții de

Apel București.

Prin aceeași

hotărâre, constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Prin

considerentele sentinței menționate, Tribunalul București a reținut că litigiul

are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamantul angajator la Fondul

național unic al asigurărilor sociale de sănătate, care depășesc valoarea cotei

de contribuție datorate conform legii. S-a constatat că soluționarea litigiului

presupune stabilirea valorii cotei de contribuție datorate de angajator, a

sumelor virate de acesta la FNUASS și, eventual, a depășirii cotei de

contribuție datorate, așadar analizarea unui raport juridic de drept fiscal.

Prin urmare,

s-a constatat că acțiunea reclamantului presupune un raport juridic de drept

fiscal, astfel cum este definit de dispozițiile art. 21 C. proc. civ., în

această materie neoperând nicio derogare de competență.

S-a reținut că,

deși art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește că litigiile care au ca obiect

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță se

soluționează de către instanțele judecătorești competente potrivit jurisdicției

asigurărilor sociale, prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și

nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

În acest

context, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr.

554/2004 și că adresa emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate

poate fi interpretată și ca un refuz de soluționare a unei cereri, neintrând în

sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență la 14 februarie 2014, Înalta

Curte va constata că, în speță, competența soluționării cererii revine Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile

art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilesc că modul de calcul și de plată a

indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță se soluționează de către

instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor

sociale.

Acest text de

lege reglementează aspecte ce privesc raportul dintre beneficiarul

indemnizației care s-a aflat în concediu și căruia îi este datorată

indemnizația și cel obligat la plata indemnizației, respectiv angajator sau o

altă instituție, conform distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din O.U.G.

nr. 158/2005.

Modul de calcul

al indemnizației privește raportul dintre beneficiarul dreptului și cel obligat

la plată, după distincțiile prevăzute de lege.

Prin urmare,

litigiile din sfera jurisdicției asigurărilor sociale, conform art. 52 din

O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește

între angajator și asigurat (salariat) și privesc calculul și plata drepturilor

în discuție.

Având în vedere

obiectul acțiunii reclamantului, prin care se solicită restituirea sumelor

plătite de acesta, în calitate de angajator la FNUASS și care depășesc valoarea

cotei de contribuție datorată conform legii, Curtea va constata că litigiul nu

privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G.

nr. 158/2005, astfel că nu este supus reglementării speciale prevăzute în art.

52, în ceea ce privește competența.

Acțiunea dedusă

judecății privește un raport juridic de drept fiscal, astfel cum este definit

prin art. 21 C. proc. fisc., având în vedere că art. 2 din C. fisc. include la

lit. c) contribuția pentru concedii și indemnizații la asigurări sociale de

sănătate, datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări

sociale de sănătate.

În consecință,

se va constata că litigiul de față intră în sfera contenciosului administrativ

fiscal, fiind de competența instanței specializate în această materie, conform

art. 10 din Legea nr. 554/2004, invocat ca temei de drept al acțiunii.

Mai mult, se va

reține că adresa emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate poate

fi interpretată ca un refuz de soluționare a cererii reclamantului, ce atrage

competența materială a instanței de contencios administrativ.

În practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal (Decizia nr. 1.851 din 23 mai 2006), s-a statuat că art. 10 din Legea

nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport de

două criterii: organul emitent al actului și cuantumul contribuției în privința

căreia reclamantul pretinde că i-ar fi fost reținută nelegal. S-a considerat că

dispozițiile legale menționate se aplică cu prioritate față de prevederile art.

3 pct. 1 C. proc. civ., atunci când litigiul are ca obiect cererea de

restituire a sumei reținute, în mod nelegal, cu titlu de contribuție de

asigurări sociale de sănătate.

Pentru toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.

Procesat de GGC

- AM