ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile reunite (în conformitate cu cele dispuse prin încheierea din 07.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al acestei instanțe), înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 31.07.2017, sub nr. x/2017, respectiv la 04.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea opiniei din Raportul de audit financiar nr. x/15.03.2017, emisă în conformitate cu prevederile pct. 342 coroborat cu pct. 349 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi; suspendarea obligației executării măsurilor dispuse la punctele I.1; I.5, I.10, II.1; II.2; II.3, II.5, II.6, II.7, II.8 prin Decizia nr. 5/V/14.04.2017, până la soluționarea definitivă a prezentei cereri; anularea parțială a Deciziei nr. 5/V/14.04.2017, raportului de audit financiar și procesului-verbal de constatare nr. x/15.03.2017 cu privire la măsurile dispuse la punctele: I.1, I.3, I.4, I.5, I.8, I.10 (II.l.rap.), I.13 (III.6 rap.), I.16 (IV.3 rap.), I.17 (1V.4 rap.), II.1 (III.1 rap.); II.2 (III.2 rap.); II.3 (III.3 rap.), II.5 (III.7 rap.), II.6 (III.8 rap.), II.7 (III.9 rap.), II.8 (III. 10 rap.); anularea parțială a încheierii nr. 64/30.06.2017 cu privire la măsurile dispuse la punctele I.1; I.3, I.5, I.10, I.13, I.16, I.17, II.1; II.2; II.3, II.5, II.6, II.7, II.8.

Prin sentința nr. 2479 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ a admis în parte cererile reunite formulate de reclamanta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat în parte încheierea nr. 64/30.06.2017 și Decizia nr. 5/V/14.04.2017, doar în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele nr. I.5 și I. 10 din Decizie, precum și, în limita măsurilor nr. I.5 și I. 10 menționate, Raportul de audit financiar și procesul-verbal de constatare nr. x/15.03.2017 și a respins în rest cererile reunite, precum și cererea expertului de majorare a onorariului de expert.

Împotriva sentinței nr. 2479 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, au formulat recurs reclamanta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și pârâta Curtea de Conturi a României.

3.1. Recurenta-reclamantă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2479/30.10.2019, pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin care solicită admiterea recursului, respectiv casarea în parte a sentinței civile nr. 227/26.02.2021 și în rejudecare admiterea cererii de anulare parțială a Deciziei Curții de Conturi a României nr. 5/V/14.04.2017, raportului de audit financiar și procesului-verbal de constatare nr. x/15.03.2017 și a încheierii nr. 64/30.06.2017 cu privire la măsurile dispuse la punctele: I.8, II.1, II.5, 11,6, II.7 și II.8 și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 227/26.02.2021 cu privire la anularea în parte a încheierii nr. 64/30.06.2017 și Deciziei nr. 5/V/14.04.2017, în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele nr. I.5 și I.10 din Decizie, precum și, în limita măsurilor nr. I.5 și I.10 menționate, Raportul de audit financiar și procesul-verbal de constatare nr. x/15.03.2017 (toate actele fiind emise de pârâtă).

Se arată că hotărârea a fost dată fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurenta-reclamantă că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât judecătorul de fond a preluat în totalitate motivarea Raportului Curții de Conturi, fără a aduce un aport propriu asupra soluției pe care a pronunțat-o.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.

În acest sens, Înalta Curte a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 pronunțată în recurs de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În cauza soluționată de către Curtea de Apel București în dosarul x/2017, faptul că, deși se fac referiri punctuale la măsurile combătute prin contestația recurentei, acestea sunt identice cu cele din raportul Curții de Conturi, fără a se aduce o opinie personală concret argumentată juridic și fără a se explica de ce este preferabil punctul de vedere al acestei instituții.

De asemenea, în cuprinsul sentinței recurate nu se regăsesc argumentele de fapt și de drept ale instanței pentru respingerea apărărilor recurentei, din această perspectivă hotărârea fiind susceptibilă și de invocarea în drept a motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea prevederilor art. 483 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește măsura prevăzută la punctul I.8. din Decizia nr. 5/V/14.04.2017, instanța de fond preia aceeași opinie expusă de către pârâtă.

Prin Decizia nr. 5/V/14.04.2017, la măsura prevăzută la pct. I.8. s-au dispus următoarele:

- extinderea verificărilor asupra tuturor activelor entității și stabilirea celor care nu au fost puse în funcțiune;

- luarea masurilor ce se impuri de către ordonatorul de credite pentru verificarea modului de punere în funcțiune a activelor fixe achiziționate de entitate;

- corectarea în conformitate cu prevederile legale, a înregistrărilor contabile aferente amortizării calculate nelegal, respectiv pentru mijloace fixe nepuse încă în funcțiune".

Cu suma de 19.499 RON s-a achiziționat o soluție informatică de inventariere gestiune mijloace fixe și obiecte de inventar, recepționată conform procesului-verbal de recepție.

În procesul-verbal de recepție se menționează faptul că s-a efectuat punerea în funcțiune în data de 13.11.2012, în realitate acest lucru nu s-a realizat, echipamentele fund neutilizate la data auditului, adică la o distanță de 4 ani de la data achiziției.

Începând cu luna ianuarie 2013, entitatea a început să calculeze și să raporteze amortizarea aferentă.

ANMDMR a procedat la suplimentarea valorii soluției informatice de inventariere cu suma de 4.484 RON, deși cititoarele de coduri de bare erau incluse în valoarea inițială de 19.499 RON, iar laptopul nu figura nici în nota de fundamentare, nici în referatul de necesitate întocmite la achiziție.

Astfel, se reține că entitatea a majorat nejustificat valoarea soluției informatice cu suma de 4.484 RON, raportând eronat valoarea aferentă cititoarelor de coduri de bare și a laptopului în soldul contului 208, precum și amortizarea aferentă în sumă totală de 4.484 RON.

Mai reține instanța de fond că, ANMDMR a calculat eronat cheltuielile cu amortizarea unei soluții informatice de inventariere, în condițiile în care această soluție nu a fost pusă în funcțiune.

De fapt, această soluție a fost pusă în funcțiune, iar ANMDMR a calculat corect cheltuielile cu amortizarea soluției informatice.

De asemenea, din documentele achiziției publice (factura nr. x/01.11.2012, proces-verbal de recepție din 13.11.2012 și proces-verbal de predare primire din 13.11.2012), contrar constatărilor auditorilor publici externi, rezultă în mod evident care au fost componentele acestei soluții informatice, din punctul de vedere al echipamentelor IT, respectiv: aplicație pentru inventariere și gestiune mijloace fixe și obiecte de inventar Notebook Dell 5520, cititor de coduri de bare XL 5000 (2 buc), cititor coduri bare (2 buc).

Așa cum rezultă din documente nici nu putea să figureze în nota de fundamentare, întrucât conform procesului-verbal de predare-primire din 13.11.2012 acesta a fost acordat cu titlu gratuit de furnizorul aplicației la valoarea estimată de acesta.

Potrivit procesului-verbal de recepție nr. x din 13.11.2012, soluția informatică de inventariere achiziționată a fost livrată de furnizor, recepționată și pusă în funcțiune încă din anul 2012.

În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 15/1994 amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integral a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare, dar și faptul că soluția informatică a fost achiziționată în anul 2012 și pusă în funcțiune la aceeași dată (13.11.2012), s-a considerat a fi fost amortizat integral în perioada 2013-2015.

În ceea ce privește măsura prevăzută la punctul II.1 din Decizia nr. 5/V/14.04.2017.

În mod eronat s-a consemnat în actul de control că ANMDMR a procedat la încheierea periodică de regulă lunară a unor contracte în baza C. civ., denumite în continuare convenții civile, fără respectarea prevederilor incidente din materia achizițiilor publice sau a prevederilor aplicabile în materia angajării personalului în instituțiile publice, după caz, generând în acest mod cheltuieli cu încălcarea principiului bunei gestiuni în utilizarea fondurilor publice.

Mai mult, unele din serviciile respective, în fapt, puteau fi efectuate de personalul propriu al ANMDMR, existând atribuții ale diferitelor compartimente, atribuții care reveneau salariaților din cadrul acestora.

Prima instanță nu a făcut verificări în ceea ce privește activitatea prestată prin convenții, preluând în totalitate opinia auditorilor, reținându-se în mod greșit că nu au existat rapoarte de activitate aferente convențiilor.

Mai mult, reglementarea contractelor civile de prestări servicii, cunoscute în practică și sub denumirea de convenții civile este dată de prevederile art. 1851 din Noul C. civ. potrivit căruia contractul de antrepriză este contractul prin care, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.

Scopul urmărit printr-un contract civil este obținerea unui produs, a unei lucrări, a unui serviciu, bine determinate, contractul considerându-se executat pe baza acestora (care constituie obiectul contractului) și nu a altor elemente, precum" timpul de muncă".

Mai mult, activitatea prestată în baza contractelor civile de prestări servicii încheiate la nivelul ANMDMR nu are caracter sistematic, de regularitate.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită personal contractual, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Astfel, contractul individual de muncă presupune un raport de muncă dependent și de subordonare între angajai si angajator.

Contractul civil de prestări de servicii (contractul de antrepriză) reglementează raporturile juridice care nu sunt reglementate de dreptul muncii, deoarece de esența contractului civil de prestări de servicii este convenirea asupra rezultatului muncii, și nu asupra muncii în sine, astfel cum se întâmplă în cazul contractului de muncă.

Ca atare, constatările auditorilor publici externi preluate de către prima instanță cu privire la încheierea contractelor civile de prestări de servicii de către ANMDMR fără respectarea prevederilor incidente în materie sunt neîntemeiate.

În fapt niciunul dintre serviciile prestate nu puteau fi efectuate de personalul propriu, având în vedere lipsa de expertiză în domeniile în care au fost încheiate convențiile civile, fiind vorba de experți externi de înaltă calificare și specializare care nu se poate identifica în rândul angajaților ANMDMR.

Curtea de Conturi a considerat că recurenta-reclamantă a implementat această măsură parțial prin formularea unui număr de 65 de cereri de chemare în judecată a persoanelor care au încheiat convenții, acestea fiind pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect anulare act juridic/pretenții. Precizează că, în majoritatea dosarelor având obiectul menționat anterior, instanțele de fond au dispus suspendarea cauzelor până la soluționarea definitivă a cauzei pendinte, iar în câteva cazuri a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește măsura prevăzută la punctul II.5. din Decizia nr. 5/V/14.04.2017.

În fapt, măsura 11,5 din Decizia nr. 5/V/14.04.2017 consemnează în sarcina recurentei o presupusă neconformitate în raporturile contractuale cu partenerul A. S.R.L., în măsură a justifica aplicarea acesteia.

Astfel, se susține că s-ar fi efectuat "plata nelegală din bugetul de stat a sumei de 8.096,00 RON, reprezentând servicii pentru alinierea la modificările legislative apărute (OMFP nr. 2021/2013) care trebuiau asigurate gratuit de către furnizorul aplicației în baza contractului de mentenanță,

ANMDMR nu a solicitat, respectiv furnizorul S.C. A. S.R.L. nu a pus la dispoziția acestuia codul sursă al aplicațiilor informatice Power Account Anywere (Contif, Gestoc, Gemfix) și PA - Alop, pentru care s-au efectuat plăți în sumă de 60.525,00 RON, situație care a generat și încălcarea principiilor achizițiilor publice."

Au fost menționate contractele de prestări servicii între părți nr. 19/2014, respectiv 35/2014.

Poziția principială susținută de echipa de audit, pe care și-a fundamentat concluziile, a fost aceea că procedura de achiziție a serviciilor informatice a fost viciată de atitudinea recurentei, care nu ar fi prevăzut pentru furnizor obligația de a - i pune la dispoziție codul sursă al aplicației informatice.

Prin accesul nemijlocit la acesta, recurenta ar fi avut posibilitatea să își actualizeze singură aplicația informatică, prin inserarea actelor normative apărute ulterior, în speță OMFP nr. 2021/2013.

În contradictoriu cu poziția pârâtei, apreciază că în dosarul de audit nu sunt informații concrete care să susțină concluziile echipei de audit atât în ce privește:

i) încălcarea legislației în materia achizițiilor publice, ii) economicitatea unei conduite în sensul celei indicate (achiziționarea de către recurentă a codului sursă), precum și iii)a unei ipotetice situații de îngrădire a libertății recurentei-reclamante de contractare de servicii informatice (prezumtiva stare de client captiv).

Astfel, recurenta-reclamantă a transmis prin intermediul SEAP cereri de ofertă, la care a primit doar din partea S.C. A. S.R.L. o ofertă care a răspuns exigențelor utilizatorului, respectiv Departamentul economic.

Din această perspectivă, invocarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii nu are nici o susținere în realitatea de fapt.

Raportat la valoarea achiziției, aceasta justifica procedura de achiziție directă, nefiind necesară o altă procedură.

Mai mult, în condițiile în care recurenta se afla deja în posesia dreptului de utilizare a aplicațiilor informatice Power Account Anywere (Contif, Gestoc, Gemfix) PA-Alop (respectiv a licențelor aferente aplicației informatice și serviciile de software efectuate de către A. S.R.L., conform contractului încheiat cu ANMDM în anul 2003), solicitarea venea în întâmpinarea interesului legitim al autorității de aliniere la modificările legislative impuse de Ordinul ministerului finanțelor publice nr. 2021/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005.

În ce privește al doilea aspect, afirmația recurentei-pârâte este una pur speculativă, în condițiile în care aceasta nu a menționat o valoare măcar estimativă a codului sursă, pentru a compara sau justifica o asemenea conduită din partea reclamantei.

Nici în ceea ce privește o așa - zisă poziție de client captiv a recurentei în relația cu partenerul S.C. A. S.R.L., dincolo de cazul concret ce a făcut obiectul măsurii II.5, nu există dovada existenței unor alte contracte între părți având ca obiect de soluționare dezvoltarea aplicațiilor informatice puse la dispoziție.

Codul sursă este o expresie intermediară fundamentală de realizare a programului ce reprezintă traducerea unor părți din materialul de concepție pregătitor într-un limbaj de programare folosind regulile gramaticale ale acelui limbaj și este un element protejat de legislația română.

Codul sursă este un secret păzit cu multă atenție de majoritatea companiilor producătoare de programe pentru calculator. Codul sursă poate fi protejat prin dreptul de autor și folosit ca probă, pe plan național și internațional, pentru a dovedi originalitatea unui program pe calculator.

În ceea ce privește măsura prevăzută la punctul II.6. din Decizia nr. 5/V/14.04.2017.

Conform art. 4 din contractele de servicii nr. x/07.03.2014, y/31.03.2015, z/04.02.2016, încheiate cu B. S.R.L., având ca obiect servicii de monitorizare media presă, prestatorul s-a obligat să presteze aceste servicii în conformitate cu propunerile tehnice anexate la contracte, respectiv prezentare de rapoarte zilnice și săptămânale de monitorizare media în domeniul medical-farmaceutic nu numai în format html (electronic).

Deși orice auditor poate verifica și constata că s-a realizat obiectul achiziției, respectiv "transmiterea de rapoarte de monitorizare media, zilnic, săptămânal, lunar, online" dovada transmiterii rapoartelor, găsindu-se în mediul online, auditorii Curții consideră că dacă rapoartele de monitorizare media, transmise online (zilnic, săptămânal, lunar), conform obiectului contractului propunerile tehnice anexate, nu au fost urmate, de fiecare dată, de deplasarea (fizică) a prestatorului la sediul ANMDMR pentru a se întocmi și semna câte un proces-verbal pe suport de hârtie, înseamnă că rapoartele nu au fost transmise online, considerând astfel, în mod eronat, că ANMDMR a făcut plăți nelegale pentru munca efectiv prestată.

Acceptarea livrabilelor predate pe suport informatic este dovedită prin acordarea semnăturii și mențiunii " Bun de plată " pe factură, unde șeful departamentului comunicare atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate.

Este de menționat că auditorii nu neagă existența livrabilelor, ci numai lipsa unor procese-verbale de recepție, pe suport de hârtie.

Ca atare, nu se justifică constatările măsurilor dispuse cu privire la recuperarea prejudiciului determinat, în mod nelegal, de auditori, pe considerentul că dacă auditorii nu au identificat procese-verbale pentru rapoartele primite online de ANMDMR, înseamnă că beneficiarul nu ar fi primit aceste rapoarte.

Referitor la măsurile de la pct. II.6 pag. 20 din Decizie, constând în:

- stabilirea cauzelor împrejurărilor care au determinat plata nejustificată din fonduri bugetare a unor sume pentru servicii pentru care nu se justifică realitatea serviciului prestat și care erau în sarcina unor salariați ai ANMDMR;

- extinderea verificărilor asupra tuturor plăților efectuate pentru servicii de consultanță din punct de vedere al realității legalității prestării serviciilor;

- recuperarea în integralitate a prejudiciului astfel determinat, a acestor sume având în vedere prevederile art. 73' și 75 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicabilitate de la 21.10.2013; reîntregirea cu aceste sume a fondurilor din care au fost alocate, dispuse în vederea remedierii aspectelor prezentate ca și "constatări" atât la pag 154-157 din actul de control cât și la pct. 19 pag 10/11 din Decizie acestea sunt nereale, neîntemeiate și în dezacord total cu documentele privind achizițiile publice.

În ceea ce privește măsura prevăzuta la punctul II.7. din Decizia nr. 5/V/14.04.2017

Între ANMDMR și PFA C. s-a încheiat contractul de servicii nr. x .05.2014, având ca obiect prestarea de servicii de management privind actualizarea și optimizarea sistemului de control intern managerial din cadrul ANMDMR.

În mod eronat s-a consemnat în actul de control că " s-au efectuat plăți nelegale pentru servicii de management privind actualizarea și optimizarea sistemului de control intern managerial, prestate în conformitate cu prevederile OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial în cadrul ANMDMR din fondurile bugetare ale anului 2014, pentru stingerea unor obligații contractuale referitoare la prestarea unor servicii care intrau în atribuțiile de serviciu ale unor salariați ai ANMDMR pentru care aceștia au fost remunerați conform legii, primind un salariu lunar pentru munca prestată.

Prin urmare, entitatea a plătit pentru aceleași servicii sume atât salariaților, prin salariul lunar plătit, cât și către PFA C. prin onorarea facturilor emise de aceasta."

Mai mult, interpretările făcute de echipa de audit nu sunt în concordanță cu documentele existente și cu atribuțiile angajaților sau/și cu prevederile legale în vigoare.

ANMDMR apreciază că nu este nici o similitudine între atribuțiile comisiei și serviciile achiziționate și în consecință existența comisiei nu exclude oportunitatea achiziționării serviciilor.

Contractul a fost executat, iar livrabilele au fost predate pe bază de procese-verbale.

Verificarea realității furnizării serviciilor achiziționate a fost confirmată prin procesele-verbale încheiate și mai mult prin acordarea vizei " Bun de plată " pe factură (produsul a fost livrat și recepționat), care atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate, documente care au stat la baza plăților efectuate, fiind în acord cu prevederile Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002.

Există discordanțe în prezentarea făcută așa încât nu se înțelege motivul, temeiul pentru care echipa de control apreciază că plățile în valoare de 18.000 RON, sunt nelegale, întrucât "angajarea cheltuielilor nu este legală; cauzele și împrejurările care au condus la apariția deficienței constau în verificarea realității serviciilor prestate".

Auditorii au mai consemnat, tot la pag. 159 a procesului-verbal de constatare, fără nici un temei legal, faptul că "draft-urile" de formulare emise de prestator erau "neasumate prin semnătură de PFA C., așa cum aceasta declară în procesele-verbale de recepție (anexa nr. Jll 9.5)",

Față de respectivele aserțiuni ale auditorilor apreciază că nu există niciun temei legal ca un proiect/draft de înscris să poarte semnături în faza de proiect/draft, cât și faptul că nicăieri, în procesele-verbale de recepție - anexa nr. l/.9.5-la pvc, prestatorul nu a "declarat" că ar fi aplicat semnătura sa pe procedurile și programele concepute pentru a fi utilizate de ANMDMR.

În ceea ce privește măsura prevăzută la punctul II.8. din Decizia nr. 5/V/14.04.2017

Se arată că prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1792/2001.

Contractele de achiziții invocate, nr. 54 și 55/25.11.2015, având ca obiect furnizarea, instalarea, punerea în funcțiune și instruirea personalului, în valoare totală de 255.115,12 RON, au fost încheiate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la data prezentei acestea fiind executate în întregime.

Din punct de vedere al normei legale în domeniu, menționează că la baza plăților efectuate, există toate documentele justificative în acord cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002.

Verificarea realității furnizării bunurilor/serviciilor achiziționate a fost confirmată prin procesele-verbale încheiate și mai mult, prin acordarea vizei "Bun de plată" pe factură (produsul a fost livrat, recepționat și pus în funcțiune), se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate.

În comisiile de recepție, trei din cei cinci membri nominalizați prin decizie, sunt specialiști din cadrul departamentelor de dispozitive medicale, care utilizează în activitatea lor curentă aceste echipamente.

În procesele-verbale de recepție, se specifică că a fost recepționat întregul obiect al contractului, comisia de recepție asumându-și recepția întregii valori a contractelor.

Documentele existente la sediul ANMDMR fac dovada netemeiniciei constatărilor întrucât deși toate bunurile care fac obiectul contractului de furnizare bunuri nr. x și nr. y/2015 au fost livrate și există în ANMDMR - fapt consemnat și în procesul-verbal de constatare, auditorii Curții insistă, fără temei, în aserțiunile privind așa - zise plăți nelegale.

În contextul celor de mai sus arată că auditorii nu au stabilit un prejudiciu cert, lichid și exigibil, menționând expres la pag 171 a procesului-verbal de constatare, că "Valoarea estimativă a abaterii nu poate fi cuantificată".

Conform adreselor nr. EFD 4128. MU/28.06.2019 de la D. S.R.L. și adresa din 03.07.2019 de la E. S.R.L. rezultă că instruirea personalului cu privire la utilizarea echipamentelor furnizate este cu titlu gratuit.

Ca atare, nu se justifică constatările și măsurile dispuse cu privire la recuperarea unui așa-zis prejudiciu pentru care auditorii au menționat expres la pag. 171 a procesului-verbal de constatare, că "valoarea estimativă a abaterii nu poate fi cuantificată".

3.2. Pârâta Curtea de Conturi a României a declarat recurs, solicitând casarea în parte a sentinței civile nr. 2479/30.06.2019, doar cu privire la soluția prin care s-a admis cererea de anulare a măsurilor de la pct. 1.5 și 1.10 din Decizia nr. 5/14.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României.

Primul motiv de recurs susținut în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii.

Instanța de fond a anulat măsurile de la pct. I.5 și I.10 în întregime fără a motiva soluția pe toate submăsurile ce au fost dispuse prin aceste măsuri, după cum urmează.

Prin soluția de fond s-a analizat și s-a soluționat doar aspectul ce ține de prima submăsura. Or, prin anularea întregii măsurii, instanța a înlăturat obligații legale ce revin entității de a extinde verificările pentru a identifica toate situațiile în care nu au fost recuperate creanțe, întrucât constatările Curții de Conturi sunt rezultatul aplicării testelor de detaliu pe eșantionul selectat, astfel cum este menționat la submăsura 2.

Nici submăsurile 3 și 4, respectiv analizarea cauzelor și verificarea periodică a debitorilor, nu au fost analizate de instanță, și care în fond sunt obligații legale ale intimatei astfel încât încasarea tuturor sumelor de recuperat să se realizeze în termenul legal de prescripție.

Și cu privire la măsura de la pct. I.10, instanța de fond a procedat întocmai și a anulat-o în întregime fără a motiva soluția pe toate cele 7 aspecte dispuse prin această măsură, aspecte de sine stătătoare aferente abaterilor de la legalitate constatate în cadrul obiectivului auditat. Instanța de fond s-a rezumat la analiza și soluționarea un singur aspect din întregul abaterii și al submăsurii aferente, însă a anulat măsura în totalitate deși dispozițiile pe care le cuprinde vizau obligații diferite, ce erau stabilite în sarcina intimatei.

Dintre toate cele 7 submăsuri, prin care s-a dispus remedierea tuturor abaterilor de la legalitate constatate în cadrul cap. II.l din procesul-verbal de constatare - Nefacturarea, neînregistrarea în contabilitate și neurmărirea spre încasare, a unor venituri cuvenite bugetului de stat, în sumă estimată de 1.973.308 RON, reprezentând contravaloarea tarifelor ce trebuiau percepute conform prevederilor legale, instanța de fond a soluționat doar submăsura 7-luarea tuturor măsurilor necesare și legale pentru facturarea, încasarea și virarea implicită la bugetul de stat a acestor taxe/tarife.

Instanța de fond nu a avut în vedere toate submăsurile aferente abaterilor constatate prin actul de control sintetizate astfel:

- la nivelul ANMDM nu exista o evidență analitică a tarifelor facturate și încasate pentru întocmire/actualizarea Nomenclatorului medicamentelor de uz uman. Agenția trebuia să le factureze, înregistreze și încaseze conform prevederilor legale întrucât reprezintă venituri cuvenite bugetului de stat și cu atât mai mult, la nivelul entității aceste venituri trebuie evidențiate în mod analitic astfel încât să existe o imagine reală și o concordanță între tarifele ce trebuiau facturate și evidența contabilă. Prin art. 1din Ordinul nr. 888 din 25 iulie 2014, privind aprobarea cuantumului tarifului pentru activitățile desfășurate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale în domeniul medicamentelor de uz uman, s-a aprobat cuantumul tuturor tarifelor pentru activitățile desfășurate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale în domeniul medicamentelor de uz uman, conform anexei.

Având în vedere că aceste aspecte constatate pot genera riscul neînregistrării/înregistrării eronate și al neîncasării în totalitate a sumelor care se fac venit la bugetul de stat, Curtea de Conturi a dispus în cadrul acestei măsuri și elaborarea și implementarea unei proceduri cu privire la verificarea corectitudinii informațiilor existente la nivelul departamentelor de specialitate (DPN, DPE, DIF etc), respectiv a situației încasărilor tarifelor/taxelor în raport cu evidența contabilă a încasărilor înregistrate de către Departamentul Economic - submăsura 3 și submăsura 4- analizarea (pe perioada auditată) pentru fiecare taxă/tarif în parte.

- urmare a verificărilor efectuate, echipa de audit a constatat că, în Situația privind tarifarea medicamentelor de uz uman pentru întocmirea și actualizarea nomenclatorului medicamentelor de uz uman, în anul 2016", prezentată de entitate, au fost înscrise informații referitoare la facturarea și încasarea tarifului de menținere în nomenclator și pentru unele medicamente pentru care, entitatea nu a prezentat la solicitarea echipei de audit, documentele justificative.

Astfel, s-a constatat că, pentru anumite medicamente înscrise în nomenclator, pentru care nu a fost facturat tariful de întocmire/actualizare, au fost înscrise informații cu privire la facturi emise pe numele altor deținători/titulari de autorizație de punere pe piață (anexa nr. II.1.2).

S-a mai constatat, prin utilizarea programului informatic IDEA și compararea medicamentelor din Catalogul Național al prețurilor la medicamentele de uz uman eliberate cu prescripție medicală (CANAMED) -valabil la data de 01.10.2016 cu medicamentele înscrise în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman care a fost pus la dispoziția echipei de audit, neconformități între informațiile înscrise în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman și CANAMED, respectiv în CANAMED au fost identificate un număr 487 înregistrări de medicamente aferente unui număr de 177 DCI-uri care nu se regăsesc în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman (anexa nr. II. 1.3 - format electronic).

La nivelul entității nu se realizează periodic backup-uri ale nomenclatorului de medicamente, nu există un istoric al informațiilor cu privire la medicamentele înscrise în aplicația Nomenclatorul medicamentelor de uz uman astfel încât să se poată verifica concordanța în ceea ce privește medicamentele de uz uman existente pe piață și tarifele/taxele ce trebuiesc încasate legal deținătorilor de autorizații de punere pe piață a acestor medicamente.

II. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, apreciază că soluția instanței este nelegală pentru următoarele considerente:

Cu privire la măsurile dispuse la punctul I.5. din Decizia nr. 5/14.04.2017, ca urmare a constatării raportării prin situațiile financiare a unor creanțe în sumă estimativă de 94.986 RON mai vechi de trei ani, pentru care entitatea nu a procedat la luarea masurilor legale pentru încasarea acestora, instanța reține, pe de o parte, opinia expertului în sensul că "Referitor la aceste sume, expertul contabil a opinat în sensul că reclamanta a întreprins demersurile necesare pentru recuperarea debitelor restante pentru încasarea creanțelor în sumă estimativă de 94.986 RON, din care 90.824 RON reprezintă debite de recuperat de la Casa de Sănătate a Municipiului București, iar 4.162 RON reprezintă lipsă carburant, debitor salariatul F..", pentru ca, ulterior, să aprecieze ca aceste sume nu constituie prejudiciu: "Faptul că partea reclamantă nu a recuperat de la CASMB prin intermediul FNUASS sumele reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceasta la bugetul FNUASS, apreciază instanța ca nu poate constitui un fundament pentru a se aprecia că în cauză există un prejudiciu adus veniturilor publice, de natură a fi estimat și recuperat de la funcționarii publici identificați în procesul-verbal de constatare, ca revenindu-le răspunderea pentru omisiunea respectivă."

În condițiile în care se reține prin sentință faptul că, în convergență cu concluziile expertizei, reține că reclamanta a întreprins demersurile necesare pentru recuperarea acestor debite restante, la raportul de expertiză fiind anexate, sub un prim aspect, înscrisurile care atestă că, începând cu anul 2011, s-au efectuat mai multe adrese în acest sens către Casa de Sănătate a Municipiului București.", este evident că instanța de fond a reținut caracterul legal al sumelor de recuperat, existând temei legal în baza căruia entitatea a făcut demersuri pentru recuperarea debitelor restante de la Casa de Sănătate a Municipiului București. în continuare, pe calea raționamentului juridic, situația nerecuperării acestor sume restante în termenul legal de prescripție determină natura de prejudiciu, iar nu categoriile de buget- de stat, consolidate etc, capitolele bugetare etc. din care fac parte, astfel cum în mod greșit a stabilit instanța de fond.

Faptul că prin sentința de fond sunt reținute prevederile art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 500/2002 care stabilesc că prin buget se înțelege " document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice;". Totodată, potrivit art. 78 alin. (1) din același act normativ "Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, care se constituie se administrează în afara bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt: bugetul Fondului pentru asigurările sociale de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj. Aceste bugete se aprobă ca anexă la legea bugetului de stat și, respectiv, la legea bugetului asigurărilor sociale de stat. " sau prevederile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010 care definesc bugetul general consolidat ca fiind "ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, (...);" nu poate stabili în mod legal lipsa prejudiciului pe considerentul că "Este cert în cauză că sumele imputate părții reclamante de Curtea de Conturi ca fiind prescrisă recuperarea lor, se regăsesc în Fondul National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), parte componentă a bugetului general consolidat."

Urmând raționamentul instanței, orice sumă ce face parte din bugetul consolidat nu poate fi considerată prejudiciu, chiar și în situația în care sunt entități juridice diferite, cu bugete proprii.

Se solicită a se constata că art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește sursa de plată a indemnizațiilor "(l) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație,(...)", pe când art. 16 din H.G. nr. 734/2010 prevede că "Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale ANMDM se asigură de la bugetul de stat.", ceea ce face ca aceste sume plătite pentru acest tip de cheltuieli să fie recuperate, nefiind incluse în cheltuielile curente și de capital ale ANMDM.

Pe cale de consecință, devine aplicabil art. 73 ind.l din Legea nr. 500/2002 care prevede că "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere,(...)."

În privința debitului de recuperat de la un fost angajat, instanța a reținut "De asemenea, pentru debitul în sumă de 4.162 RON, reclamanta a efectuat demersurile necesare, fiind întocmit și dosar penal în privința autorului prejudiciului.", fără a avea în vedere că măsura dispusă de Curtea de Conturi vizează nu doar inițierea demersurilor, ci și finalizarea acestora prin recuperarea prejudiciului.

Cu privire la măsurile dispuse la punctul I.10. din Decizia nr. 5/14.04.2017, instanța de fond a stabilit nelegalitatea acestora prin raportare la procedura de autorizare a medicamentelor: "în convergență cu concluziile expertizei, reține că această măsură a fost dispusă fără ca auditorii externi ai Curții de Conturi să aibă în vedere dispozițiile dreptului național european aplicabile, respectiv faptul că, în conformitate cu prevederile art. 704 alin. (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, un medicament poate fi pus pe piață în România doar dacă a fost emisă o autorizație de punere pe piață de către ANMDM sau o autorizație de punere pe piață conform procedurii centralizate; - autorizația de punere pe piață este acordată de ANMDM potrivit dispozițiilor art. 704 coroborat cu art. 706 din Legea 95/2006, iar medicamentele autorizate sunt înregistrate în Nomenclatorul cuprinzând medicamentele autorizate pentru a fi puse pe piață în România. în conformitate cu prevederile art. 795 alin. (2) din Legea 95/2006, precum și cele ale art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 734/2010 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale - autorizația de punere pe piață este acordată de către Comunitate în cadrul procedurii centralizate.

Se solicită a se constata confuzia pe care instanța fondului o face în cauză cu privire la natura tarifului reținut de Curtea de Conturi ca fiind nefacturat, reglementat de anexa 1 a Ordinului nr. 888/2014, și care înlătură de Ia aplicare prevederile legale reținute în soluția recurată.

Pentru menținerea în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman la nivel național, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 888/2014 s-a aprobat cuantumul tarifului de 230 euro/produs/an. Așadar, faptul că sunt autorizate de agenția națională sau de agenția europeană a medicamentelor, pentru comercializarea pe teritoriul României, aceste medicamente trebuie incluse în Nomenclator. Iar conform art. 1 lit. E) pct. 52 din Anexa la Ordinul 888/2014, tariful este cel menționat - " 52- Întocmire și actualizare nomenclator medicamente de uz uman NOTA: În cazul neplății prestației mai sus menționate, medicamentul de uz uman respectiv nu va fi înscris sau va fi exclus în/din nomenclatorul pentru medicamente de uz uman. -230 euro."

Prin urmare, tariful de 230 euro se plătește anual, pentru fiecare medicament. Includerea medicamentului în Nomenclator este o activitate separată de autorizarea punerii pe piață a medicamentelor sau de stabilire a prețului acestora pentru a fi comercializat în România. În plus, orice medicament, că urmează procedura națională sau procedura centralizată - europeană, de autorizare pentru punerea pe piață, în baza Regulamentului (CE) nr. 726/2004, este supus procedurii de stabilire a prețului pe teritoriul statului, în cadrul căreia primește codul CIM, cod care este înregistrat în Nomenclator.

Se arată că potrivit pct. VI.1.4 din procedura standard de operare, care a fost elaborată și implementată pentru actualizarea Nomenclatorului de medicamente cu informațiile necesare privind medicamentele care au drept de circulație în anul curent (anexa nr. II.1.11) "completarea bazei de date Nomenclator cu informația privind tarif pentru întocmire și actualizare nomenclator medicamente de uz uman, (...) presupune următoarele activități:

- Transmiterea către DE, în luna ianuarie a fiecărui an a situației privind APP/DAPP aflate în Nomenclator pentru care nu există confirmare de plată pentru anul în curs.

- Pentru medicamentele nou autorizate, primirea confirmării de plată a tarifului (...) de la DE urmare facturării secundare efectuate de către DE (...);

- Completarea bazei de date Nomenclator cu această informație prin înregistrarea datei când s-a efectuat plata tarifului".

Așadar, reglementarea tarifului pentru înscrierea în Nomenclator este realizată prin Ordinul nr. 888/2014, în vigoare, în baza procedurii detaliate mai sus, ceea ce o face și obligatoriu de respectat de către Agenția Medicamentelor, contrar celor reținute de instanța de fond care reține opinia expertului contabil: " Referitor la aceste sume, expertul contabil a opinat în sensul că reclamanta nu a autorizat cele 1.928 de medicamente și deci nu poate percepe taxa pentru acestea."

Tariful pentru înscrierea în Nomenclator nu este condiționat de autorizarea medicamentelor prin procedura internă, de către Agenție, sau prin procedura europeană centralizată.

Raportat la datele ce reies din evidențele Agenției, echipa de audit a constatat faptul că în "Situația privind tarifarea medicamentelor de uz uman pentru întocmirea și actualizarea nomenclatorului medicamentelor de uz uman, în anul 2016" sunt cuprinse un număr de 8.820 medicamente, din care ANMDM a determinat și a facturat taxa aferentă pentru întocmirea si actualizarea nomenclatorului medicamentelor de uz uman doar pentru un număr de 6.892 de medicamente.

Chiar din denumirea Situației întocmită de intimată, în care sunt incluse 8.820 medicamente, reiese natura tarifului, scopul acestuia- tarifarea medicamentelor pentru întocmirea și actualizarea nomenclatorului. Așadar nu se poate susține contrariul, când este evident că intimata întocmise situația cu un număr de medicamente, dar pentru care nu facturase tariful anual pentru toate medicamentele incluse.

Având în vedere faptul că, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 888/2014 s-a aprobat un cuantum anual al tarifului de 230 Euro, ce trebuia perceput pentru întocmirea și actualizarea Nomenclatorului medicamentelor de uz uman, fără a se menționa excepții de medicamente și/sau deținători de autorizații de punere pe piață scutiți de la plata acestui tarif, ANMDM avea obligația de a determina, factura, înregistra și încasa sumele aferente care se fac venit la bugetul de stat.

Chiar expertul, arată la fila x din raportul de expertiză, în clar natura tarifului - pentru menținerea în Nomenclator. Așadar natura acestui tarif este anuală și nu este corelată cu procedura autorizării punerii pe piață.

Așadar, instanța de fond a făcut greșita aplicare a prevederilor art. 704 din Legea nr. 95/2006 " (1) Niciun medicament nu poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către ANMDMR, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sau fără o autorizație eliberată conform procedurii centralizate.", pentru că abaterea constatată este urmarea încălcării prevederilor Ordinului 888/2014, cu trimitere la art. 896 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, republicată și actualizată care prevede "Tarifele propuse de ANMDM pentru activitățile desfășurate de aceasta se aprobă prin ordin al ministrului sănătății**), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

În baza art. 1 lit. E) pct. 52 din Ordinul 888/2014, facturile trebuiau emise pentru fiecare deținător/titular de autorizație de punere pe piață a medicamentelor de uz uman, pentru fiecare medicament, în fiecare an, iar suma totală facturată trebuia să acopere tarifarea numărului total de medicamente înscrise în nomenclator.

Se solicită a se constata că în mod greșit, instanța de fond a soluționat cauza reținând incidența unor prevederi regulamentare ale Uniunii Europene "art. 70 din Regulamentul nr. 726/2004 si cele ale art. 3 4 din Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului din 10 februarie 1995", întrucât "Regulamentele Uniunii Europene menționate sunt direct aplicabile în ordinea juridică națională.", fără însă să observe că acestea nu își găsesc aplicabilitatea întrucât stabilesc valorile taxelor în procedura de autorizare centralizată. Or, problema dezvoltată nu este respectarea sau nu a procedurilor de autorizare centralizată, realizată de Agenția Europeană a Medicamentelor, ci doar încasarea unui tarif anual de 230 de euro pe medicament pentru a fi în evidența Nomenclatorului.

Art. 70 din Regulamentul nr. 726/2004, face trimitere la art. 67, privind modul de constituire a bugetului Agenției Europene " Veniturile agenției constau într-o contribuție a Uniunii și în taxele achitate de întreprinderi pentru obținerea și gestionarea autorizațiilor de introducere pe piață ale Uniunii, precum și pentru alte servicii furnizate de agenție sau de grupul de coordonare în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor acestuia în conformitate cu articolele 107c, 107e, 107g, 107k și 107q din Directiva 2001/83/CE."- și nu are incidență în cauză.

A reținut instanța de fond faptul că incidența normelor europene nu ar fi fost avută în vedere de Curtea de Conturi.

Se arată că în procesul-verbal de constatare, Curtea de Conturi, pentru fundamentarea temeinică a constatării, a reținut atât corespondența Agenției cu alte agenții din state membre ale Uniunii Europene-filele x, dar și faptul că nu există reglementat acest tarif la nivelul Uniunii Europene.

Analizând Regulamentul (UE) nr. 658/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, Curtea de Conturi a reținut în actul de control că potrivit art. 3, există mai multe taxe percepute pentru autorizarea, menținerea autorizației, studii de farmacovigilență etc, dar care nu sunt similare cu tariful stabilit prin Ordinul Ministerului Sănătății stabilit în baza art. 795 din Legea nr. 95/2006, după cum urmează:

Așadar, nu există prevederi aprobate la nivelul Uniunii Europene care să interzică statelor europene perceperea tarifului pentru înscrierea în Nomenclatorul medicamentelor, cum în mod greșit a stabilit instanța de fond.

Recurenta-reclamantă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta Curtea de Conturi a României.

Recurenta-pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. și 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul recurentei-pârâte Curtea de Conturi este apreciat ca fiind fondat de către instanța de control judiciar în ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește măsurile dispuse la pct. I5 din Decizia nr. 5/2017 ca urmare a existenței necontestate a unei sume de 94.986 RON mai vechi de trei ani pentru care recurenta-reclamantă nu a dispus măsuri legale pentru încasarea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea au fost anulat