ÎCCJ, decizie (scj.ro #81614)

Conflict

de competență. Acțiune în

restituirea

sumelor plătite de angajator la Fondul național unic al

asigurărilor sociale de sănătate, care depășesc

valoarea cotei de contribuție datorate conform legii. Competența

instanței de contencios administrativ.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil.

Competența materială.

Index alfabetic

: conflict de competență

- competență materială

-

fondul național

unic de asigurări sociale de sănătate

O.U.G. nr. 158/2005

Legea nr. 263/2010

Acțiunea având ca obiect restituirea sumelor

plătite de angajator la

Fondul

național unic de asigurări sociale de sănătate

, care depășesc valoarea cotei de

contribuție datorată conform legii, privește un raport juridic

de drept fiscal, astfel cum este definit prin art. 21 din Codul de

procedură fiscală, având în vedere că art. 2 din Codul fiscal

include la lit. c) contribuția pentru concedii și indemnizații

la asigurări sociale de sănătate, datorată de angajator

bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de

sănătate.

În consecință, litigiul intră în sfera

contenciosului administrativ fiscal, fiind de

competența instanței

specializate în această materie, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004,

dispoziții legale ce se aplică cu prioritate față de

prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ., atunci când litigiul are ca obiect cererea

de restituire a sumei reținute, în mod nelegal, cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate.

Secția I civilă, decizia nr.647 din  25 februarie

2014

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, Secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13 iunie 2012, reclamantul

Secretariatul General al Guvernului a chemat în judecată pe pârâta

C.A.S.M.B.,

solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 1.283.641 lei, reprezentând diferența dintre suma

indemnizațiilor cuvenite și

contribuția de concedii

și indemnizații de asigurări sociale de sănătate

datorate de angajator, pentru perioada 2005 – 2011.

În

motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile OUG nr.

158/2005, cu modificările și completările ulterioare, ale

Ordinului nr. 60/2006 emis de Ministerul Sănătății pentru

aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005, cu

modificările și completările ulterioare și ale art. 10 al.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, reclamantul a arătat că a formulat lunar cereri de

restituire a sumelor reprezentând indemnizații

plătite de către angajatori angajaților, care

depășesc suma

contribuțiilor datorate de aceștia în

luna respectivă.

Reclamantul

a mai precizat că a preluat, pe bază de protocol de predare primire,

activul și pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, etc., aferente

activității fostei Cancelarii a Primului Ministru și fostei

Agenții pentru Strategii Guvernamentale și a depus la biroul

Evidență

declarații,

„declarația inventar” la 31 decembrie 2010, iar la

registratura CASMB

a fost înregistrat „extrasul de cont” pentru confirmarea debitului.

Pârâta

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței

materiale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Curtea

de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 4855 din 11 septembrie

2012, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat

competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

Secția  a VIII-a conflicte de muncă  și asigurări

sociale.

Instanța a reținut că sunt incidente

normele de competență  prevăzute de art. 153 lit. f) din

Legea nr. 263/2010, potrivit cărora tribunalele soluționează în

primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de

rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, având în

vedere că, potrivit art. 38 din OUG nr. 158/2005 sumele reprezentând

indemnizații care se plătesc asiguraților și care se

suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale

de sănătate, se rețin de către plătitor din

contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru

luna respectivă.

Tribunalul București, Secția a VIII-a de

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința

civilă nr. 240 din 10 ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a declinat competența în

favoarea Curții de Apel București.

Prin aceeași hotărâre, constatând ivit

conflictul negativ de competență, tribunalul a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Prin considerentele sentinței menționate,

Tribunalul București a reținut că litigiul are ca obiect

restituirea sumelor plătite de reclamantul angajator la Fondul

național unic al asigurărilor sociale de sănătate, care

depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii.

S-a constatat că soluționarea litigiului presupune stabilirea valorii

cotei de contribuție datorate de angajator, a sumelor virate de acesta la

FNUASS și, eventual, a depășirii cotei de contribuție

datorate, așadar analizarea unui raport juridic de drept fiscal.

Prin urmare, s-a constatat că acțiunea

reclamantului presupune un raport juridic de drept fiscal, astfel cum este

definit de dispozițiile art. 21 C.pr.fisc., în această materie neoperând

nicio derogare de competență.

S-a reținut că, deși art. 52 din OUG nr.

158/2005 stabilește că litigiile care au ca obiect modul de calcul

și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această

ordonanță se soluționează de către instanțele

judecătorești competente potrivit

jurisdicției asigurărilor sociale,

prezentul  litigiu nu privește nici modul de

calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de OUG nr.

158/2005.

În acest context, s-a apreciat că sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și că adresa

emisă de către CNAS poate fi interpretată și ca un refuz de

soluționare a unei cereri, neintrând în sfera materiilor date în

competența jurisdicției asigurărilor sociale.

Investită cu soluționarea conflictului negativ

de competență la 14 februarie 2014, Înalta Curte a constatat că,

în speță, competența soluționării cererii revine

Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 52 din OUG nr. 158/2005 stabilesc

că modul de calcul și de plată a indemnizațiilor

prevăzute de această ordonanță se

soluționează de către instanțele

judecătorești competente, potrivit

jurisdicției asigurărilor sociale.

Acest text de lege reglementează aspecte ce privesc

raportul dintre beneficiarul indemnizației care s-a aflat în concediu

și căruia îi este datorată indemnizația și cel obligat

la plata indemnizației, respectiv angajator sau o altă

instituție, conform distincțiilor făcute de art. 36 al. 3 din

OUG nr. 158/2005.

Modul de calcul al indemnizației privește

raportul dintre

beneficiarul dreptului și cel obligat

la plată, după distincțiile prevăzute de lege.

Prin urmare, litigiile din sfera jurisdicției

asigurărilor sociale,

conform

art. 52 din OUG nr. 158/2005 sunt  cele născute din raportul juridic

ce se stabilește între angajator și asigurat (salariat) și

privesc calculul și plata drepturilor în discuție.

Având în vedere obiectul acțiunii reclamantului,

prin care se solicită restituirea sumelor plătite de acesta, în

calitate de angajator la FNUASS și care depășesc valoarea cotei

de contribuție datorată conform legii, Curtea a constatat că

litigiul nu privește nici modul de calcul  și nici plata

indemnizațiilor prevăzute de OUG nr. 158/2005,

astfel

că nu este supus reglementării speciale prevăzute în art. 52, în

ceea ce privește competența.

Acțiunea dedusă judecății

privește un raport juridic de drept fiscal, astfel cum este definit prin

art. 21 din Codul de procedură fiscală, având în vedere că art. 2

din Codul fiscal include la lit. c) contribuția pentru concedii și

indemnizații la asigurări sociale de sănătate,

datorată de angajator bugetului Fondului național unic de

asigurări sociale de sănătate.

În consecință, s-a constatat că litigiul

de față intră în sfera

contenciosului

administrativ fiscal, fiind de competența instanței

specializate în această materie, conform art. 10

din Legea nr. 554/2004, invocat ca temei de drept al acțiunii.

Mai mult, s-a reținut că adresa emisă de

către CNAS poate fi interpretată ca un refuz de soluționare a

cererii reclamantului, ce atrage competența materială a

instanței de contencios administrativ.

În practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal (decizia

nr. 1851 din 23 mai 2006), s-a statuat că art. 10 din Legea nr. 554/2004

stabilește competența materială a instanței de fond în

raport de două criterii: organul emitent al actului și cuantumul

contribuției în privința căreia reclamantul pretinde că

i-ar fi fost reținută nelegal. S-a considerat că

dispozițiile legale menționate se aplică cu prioritate

față de prevederile art. 3 pct. 1 C.pr.civ., atunci când litigiul are

ca obiect cererea de restituire a sumei reținute, în mod nelegal, cu titlu

de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C.pr.civ., a

stabilit competența de soluționare a cauzei în primă

instanță în favoarea Curții de Apel București, Secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.