ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2016

HOTĂRÂRE
27.01.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 161/2016

Asupra cererii de

față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 20 noiembrie 2015,

revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2185 din 20 noiembrie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. xxx/100/2013.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susține

că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei

nr. 2162 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr.

xxx/100/2013, prin care s-a soluționat un litigiu cu obiect identic cu cel al

său, între alte părți, soluția din acel dosar fiind contrară celei din dosarul

soluționat cu hotărârea a cărei revizuire o cere.

Întrucât aceste

hotărâri sunt potrivnice, revizuentul solicită anularea ultimei decizii.

Pentru aceste motive,

revizuentul consideră că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 509 pct.

8 C. proc. civ. și solicită admiterea acesteia și după rejudecare, anularea

celei din urmă hotărâri.

La termenul din 27 ianuarie

2016, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire,

pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prin Decizia nr. 2185

din 20 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a admis

apelul declarat de pârâta

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș -

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Cluj Napoca împotriva sentinței

civile nr. 494 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de

reclamantul A.

Revizuentul a

solicitat revizuirea acestei decizii,

în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C.

proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de

atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia civilă nr.

2162 din 19 octombrie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. xxx/100/2013, prin care

s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a

Finanțelor Publice Maramureș - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Cluj Napoca, în contradictoriu cu reclamantul B.M., împotriva sentinței civile nr.

496 din 14 mai 2015 a Tribunalului Maramureș.

Potrivit art. 509 pct.

8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calități.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost

ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În cauza dedusă

judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiția identității de părți.

Revizuentul nu invocă

pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași

părți, având același obiect și temei juridic, ci obținerea unei soluții

favorabile de către o altă persoană care s-ar afla în situație similară cu a lui.

Or, pentru a fi

incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același

obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Contrar susținerii

revizuentului, soluțiile obținute de alte părți în alte litigii, chiar dacă

acestea ar viza circumstanțe asemănătoare cu cele din procesul de față, nu pot

fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.,

deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității de părți, enunțată mai

sus.

Instanța competentă

să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C.

proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei

hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile

considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima

hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat

ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea

ultimei hotărâri.

Scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu

este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și

pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această

chestiune, în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat asupra faptului că instituirea

normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (reglementarea din vechiul cod de

procedură civilă) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru

judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce

înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de

atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două

puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”. (cauza Stanca Popescu c.

României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași

curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra

Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de

jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor

extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești

intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă

nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a

instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste

scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului

securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește

unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești

ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil

demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care

ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru

restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la

nivel de speță, fără să “lege” în niciun fel instanțele de judecată, servind

numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de

această cale extraordinară de atac. Prin urmare, C.E.D.O. pare să fie reticentă

în a îndrepta ,,un rău”, respectiv divergențele de jurisprudență prin

intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului

securității juridice în aceeași măsură.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind

întrunite condițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2185 din 20 noiembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. xxx/100/2013, formulată de

revizuentul A.

Potrivit

dispozițiilor art. 427 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se

comunică părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2018
contestata. Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii, pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Administrația Județeană a Finanțelor Public
ÎCCJ 2015-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2548/2015
Decizia nr. 2548/2015 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/33/2015 la data de 08 mai 2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu int
ÎCCJ 2020-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1277/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii: Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contenc
ÎCCJ 2017-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2018
i vizând anularea actelor. În considerentele acestei decizii s-a reținut, cu privire la sumele de 772.834 RON și 137.278 RON stabilite prin decizia de impunere că este evidentă inexistența cazului bine justificat, atâta timp cât criticile l
ÎCCJ 2016-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2950/2016
Decizia nr. 2950/2016 Asupra revizuirii de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 2804 din 18 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de conten
Sursă