ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2016

Decizia nr. 161/2016 Asupra cererii de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 20 noiembrie 2015, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2185 din 20 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. xxx/100/2013. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susține că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei nr. 2162 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. xxx/100/2013, prin care s-a soluționat un litigiu cu obiect identic cu cel al său, între alte părți, soluția din acel dosar fiind contrară celei din dosarul soluționat cu hotărârea a cărei revizuire o cere.

Întrucât aceste hotărâri sunt potrivnice, revizuentul solicită anularea ultimei decizii. Pentru aceste motive, revizuentul consideră că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și solicită admiterea acesteia și după rejudecare, anularea celei din urmă hotărâri. La termenul din 27 ianuarie 2016, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Prin Decizia nr. 2185 din 20 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 494 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamantul A. Revizuentul a solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia civilă nr. 2162 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. xxx/100/2013, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, în contradictoriu cu reclamantul B.M., împotriva sentinței civile nr. 496 din 14 mai 2015 a Tribunalului Maramureș. Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calități.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În cauza dedusă judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiția identității de părți. Revizuentul nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași părți, având același obiect și temei juridic, ci obținerea unei soluții favorabile de către o altă persoană care s-ar afla în situație similară cu a lui. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță. Contrar susținerii revizuentului, soluțiile obținute de alte părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare cu cele din procesul de față, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității de părți, enunțată mai sus. Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (reglementarea din vechiul cod de procedură civilă) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”. (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009). De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar.

În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să “lege” în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, C.E.D.O. pare să fie reticentă în a îndrepta ,,un rău”, respectiv divergențele de jurisprudență prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice în aceeași măsură. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2185 din 20 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. xxx/100/2013, formulată de revizuentul A. Potrivit dispozițiilor art. 427 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se comunică părților. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.