ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2016

Decizia nr. 1232/2016 Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe roiul Tribunalului Bacău, secția I civilă, la data de 18 ianuarie 2010, sub nr. dosar x/110/2010, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău obligarea acestuia, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, în suprafață de 523,12 m.p. Prin sentința civilă nr. 2075 pronunțată în data de 21 septembrie 2012, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A. și a obligat pârâtul Municipiul Bacău să emită dispoziție cu propunere de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru 10/12 din imobilul în suprafață de 523,12 m.p.

situat în Bacău. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta A., cât și pârâtul Municipiul Bacău. Prin decizia nr. 879 pronunțată în data de 29 mai 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis ambele recursuri formulate în cauză și a modificat în parte sentința recurata în sensul că se cuvin despăgubiri reclamantei-recurente în cotă de 10/12 din terenul în suprafață de 320 m.p. și din construcțiile demolate în suprafață de 163,12 m.p. La data de 25 ianuarie 2016, A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău o cerere de revizuire a deciziei nr. 879 din 29 mai 2013, prin care, în temeiul art. 509 pct 8 C. proc. civ. a solicitat anularea deciziei anterior menționate pe motiv că ar fi contradictorie sentinței nr. 6614 pronunțată în data de 16 noiembrie 2015 de Judecătoria Bacău, secția civilă.

Ulterior, prin precizările formulate, revizuenta a arătat că solicită revizuirea deciziei nr. 879 din 29 mai 2013 pe motiv că ar fi contradictorie și deciziei nr. 1143 pronunțată în data de 8 decembrie 2004 de Curtea de Apel Bacău. Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge ca tardivă în considerarea următoarelor argumente: Cu prioritate, instanța constată că se solicită revizuirea deciziei nr. 879 pronunțată în data de 29 mai 2013 in temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 și intrat în vigoare începând cu 15 februarie 2013. Or, de vreme ce decizia este pronunțată într-un litigiu început sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, instanța va analiza prezenta cerere de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 322 și urm. din C. proc.

civ. de la 1865, adică legea de procedură în vigoare la data demarării litigiului, 18 ianuarie 2010, precum și la data pronunțării hotărârii ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac. În acest sens dispun prevederile art. 24 coroborate cu art. 27 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a acesteia, iar hotărârile sunt supuse în ceea ce privește exercitarea căilor de atac dispozițiilor în vigoare la data pronunțării. Astfel, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apei sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Totodată, art. 324 C. proc. civ. dispune că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de Ia pronunțarea ultimei hotărâri. Sintagma „ultima hotărâre” se interpretează prin prisma dispozițiilor art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ. potrivit cărora, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în căzui hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Astfel, soluția pe care o poate pronunța instanța în cazul revizuirii pentru hotărâri definitive potrivnice este aceea a anulării ultimei hotărâri.

Ca atare, „ultima hotărâre” este aceea împotriva căreia este îndreptată cererea de revizuire. În speță, instanța constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită, nr. 879 din 29 mai 2013, este o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 324 mai sus citate, va reține că termenul pentru formularea unei cereri de revizuire a acestei decizii curge de la momentul pronunțării sale, anume 29 mai 2013. Instanța constată că cererea de revizuire a deciziei nr. 879 din 29 mai 2013 a Curții de Apel Bacău a fost înregistrată la data de 25 ianuarie 2016, dată devenită certă prin aplicarea vizei instanței. Se vor reține și dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc.

civ. de la 1865 potrivit cărora termenele stabilite în luni se împlinesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. Prin urmare, instanța constată că cererea de revizuire a fost formulată eu depășirea termenului de o lună care. În speță, a început să curgă din momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, ținând cont și de prevederile art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., și care s-a împlinit pe data de 29 iunie 2013. Întrucât aspectele de tardivitate ale unei cereri se analizează cu prioritate, iar. în căzul constatării tardivității, acestea împiedică analizarea cererii pe fondul său, motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu vor mai fi cercetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 879 din data de 29 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2016.