ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1411/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1411/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 1411/2016
Deliberând
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea de revizuire formulată la data de 9 decembrie 2015, sub nr.
x/2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, revizuenții Consiliul Local al Comunei Piatra, jud.
Teleorman, Primăria Comunei Piatra și Primarul Comunei Piatra au
solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E. și F.,
revizuirea Deciziei nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
În
motivare, au arătat că, prin hotărârea mai sus
menționată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în
sensul că, deși reclamanții A., B., C. și D. și
intervenienții E. și F. au solicitat restituirea construcțiilor
vechi, existente pe terenul retrocedat în natură, s-a dispus atribuirea
acestora, astfel cum au fost identificate și descrise în raportul de
expertiză întocmit de expertul H., fiind inclusă și
clădirea nr. 2, deși aceasta nu a fost edificată de autorii
reclamanților.
Revizuenții
au susținut, de asemenea, că decizia atacată cu revizuire este
potrivnică Sentinței nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțată
de Tribunalul Teleorman, prin care s-a statuat că edificiul identificat cu
nr. 2 în raportul de expertiză mai sus menționat aparține
domeniului public al Comunei Piatra și s-a respins, ca nefondată,
cererea privind completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 200 din 7
aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția
civilă, în Dosarul nr. x/87/2010*.
Sentința
civilă nr. 290 din 15 iunie 2015 - pronunțată de Tribunalul
Teleorman a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia
nr. 1223 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă, obiect al cererii de revizuire pendinte.
În
drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.
322 pct. 2 și pct.7 C. proc. civ.
Prin
Decizia nr. 166/R din 18 februarie 2016, Curtea de Apei București,
secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă cererea de
revizuire a Deciziei civile nr. 1223 din 13 noiembrie 2015,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă, în Dosarul nr. x/87/2010*, formulată de revizuenții
Consiliul Local al Comunei Piatra, jud. Teleorman, Primăria Comunei Piatra
și Primarul Comunei Piatra, în contradictoriu cu intimații A., B.,
C., D., E. și F. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.
proc. civ.; a admis excepția necompetenței materiale a Curții de
Apei București, în soluționarea cererii de revizuire a aceleiași
decizii, formulată de aceiași revizuenți întemeiată pe
prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere pe care a declinat-o, spre
competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și
Justiție; i-a obligat pe revizuenți la plata cheltuielilor de
judecată în cuantum de 500 lei către intimați.
Cu
privire la cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct.
1 C. proc. civ. a apreciat că soluționarea acesteia revine Înaltei
Curți de Casație și Justiție, în raport de
dispozițiile art. 323 alin. (2) din același act normativ, întrucât
hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel
București, iar sentința despre care se susține că ar fi
fost. nesocotită a fost pronunțată de Tribunalul Teleorman.
În
urma declinării, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 24 martie 2016 și repartizată aleatoriu, spre
soluționare Completului nr. 12.
Examinând
cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire
întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri râmase definitive
în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei
hotărâri, date de o instanță de recurs atunci când evocă
fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice
date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una
și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate.
Prin
urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară
îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text legal,
și anume existența triplei identități cu privire la
părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor
hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie
date în dosare diferite.
Motivul
pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor
condiții de admisibilitate a cererii de revizuire constă în
necesitatea înlăturării încălcării principiului
autorității de lucru judecat, situație care ar face
imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind
dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre
părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În
speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de
dispozițiile citate, în privința litigiilor în care s-au
pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia
revizuenților sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel,
în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în
același dosar, aflat în faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate
în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a dispus desființarea
unor hotărâri și reluarea judecății, iar nu în dosare
distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema
existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea
au fost pronunțate în dosare diferite.
Analizând
cererea de față, în raport cu principiile enunțate, se
constată că hotărârile pretins contradictorii au fost
pronunțate în aceiași dosar, care a parcurs faze procesuale diferite,
în cicluri procesuale succesive.
Astfel,
prin Sentința nr. 200 din 10 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul
nr. x/87/2010*, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis
acțiunea formulată de reclamanții B., A., D., C. în contradictoriu
cu pârâții Consiliul Local al Comunei Piatra, Primarul Comunei Piatra,
Primăria Comunei Piatra și intervenientele E. și F. A obligat-o
pe pârâta Primăria Comunei Piatra să restituie în natură
reclamanților și intervenienților forțați
suprafața de 6.905 mp, identificată pe amplasamentul din schița
la completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul G. (anexa 3).
Pentru diferența de teren care nu poate fi restituită în natură,
respectiv 6.804 mp, precum și pentru construcțiile demolate, descrise
în procesul-verbal din 10 martie 1949, instanța a dispus acordarea
măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, conform Capitolului III
din Legea nr. 165/2013. A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de
judecată, ca nefondată.
La
data de 16 iunie 2015, reclamanții B., A., D., C. și intervenientele
E. și F. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ., completarea dispozitivului Sentinței nr. 200 din 10 aprilie
2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în
sensul pronunțării instanței asupra capătului de cerere
referitor ia retrocedarea în natură a construcțiilor aflate pe
terenul restituit în natură, identificate în raportul de expertiză
întocmit de expertul H.
Prin
Sentința nr. 290 din 15 iunie 2015. pronunțată în Dosarul nr.
x/87/2010*, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca
nefondată, cererea de completare a dispozitivului Sentinței nr. 200
din 10 aprilie 2015 a aceleiași instanțe.
La
data de 04 iunie 2015, respectiv la 18 iunie 2015, pe roiul Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, au fost înregistrate recursurile declarate de
recurenții-reclamanți A., B., C. și D., de intervenientele E.
și F. și de recurenții-pârâți Primarul Comunei Piatra,
Consiliul Local al Comunei Piatra și Primăria Comunei Piatra
împotriva Sentinței nr. 200 din 10 aprilie 2015, pronunțată de
Tribunalul Teleorman, secția civilă. De asemenea, pe rolul acestei
instanțe a fost înregistrat, la data de 09 septembrie 2015, și
recursul formulat de petenții A., B., C., D., E. și F. împotriva
Sentinței nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul
Teleorman, secția civilă,
Prin
Decizia nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr.
x/87/2010*, obiect al cererii de revizuire pendinte. Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, a respins excepția inadmisibilității
recursului formulat de reclamanți, invocată de pârâți; a admis
excepția tardivității recursurilor declarate de pârâți,
invocată de reclamanți; a respins, ca tardiv declarate, recursurile
pârâților Primăria Comunei Piatra și Consiliul Local al Comunei
Piatra împotriva Sentinței nr. 200 din 07 aprilie 2015,
pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în
Dosarul nr. x/87/2010*; a respins, ca nefondat, recursul declarat de
reclamanții B., A., D., C. și de intervenientele E. și F.
împotriva sentinței în completare nr. 290 din 15 iunie 2015,
pronunțată de Tribunalul Teleorman; a admis recursul declarat de
reclamanți și interveniente împotriva Sentinței civile nr. 200
din 10 aprilie 2015, pe care a modificat-o în parte, iar, pe fond, a obligat-o
pe pârâta Primăria Comunei Piatra la restituirea către
reclamanți și interveniente inclusiv a construcțiilor vechi
existente pe terenul restituit în natură, astfel cum au fost identificate
și descrise în raportul de expertiză întocmit de expertul H., precum
și la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată; au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și au
fost obligați pârâții, în solidar, să plătească
reclamanților suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
în recurs.
Astfel,
hotărârile la care s-au referit revizuenții în cererea de revizuire
au fost pronunțate în același litigiu și nu în dosare distincte,
respectiv în același dosar, în etape procesuale diferite, ca urmare a
exercitării căilor de atac.
Față
de principiul ierarhiei căilor de atac, dezlegările date prin
hotărârea instanței de apel prevalează aspectelor reținute
de prima instanță.
În
speță, nu se pune problema încălcării autorității
de lucru judecat a sentințelor nr. 200 din 7 aprilie 2015 și nr. 290
din 15 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția
civilă, de vreme ce prin Decizia nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pretins
contrară acestora, Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a exercitat
controlul judiciar asupra celor două hotărâri.
Prin
urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare,
aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile
expres prevăzute de lege, nefiind îndeplinită una dintre
condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune
respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă; această împrejurare
face de prisos analizarea îndeplinirii celorlalte condiții de
admisibilitate enumerate anterior.
În
consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de petenții
Consiliul Local al Comunei Piatra, județul Teleorman, Primarul Comunei
Piatra și Primăria Comunei Piatra împotriva Deciziei nr. 1223 din 13
noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Cu
privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând
onorariu de avocat, solicitate de intimați, Înalta Curte constată
că acesta depășește cuantumul rezonabil, în raport de
complexitatea cauzei și de activitatea concretă desfășurată
de avocatul acestor părți în pregătirea apărării în
cauză, impunându-se, conform prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc.
civ., reducerea acestuia la 700 lei, la plata căruia vor fi obligați
revizuenții, căzuți în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții
Consiliul Local al Comunei Piatra, județul Teleorman, Primarul Comunei
Piatra și Primăria Comunei Piatra, împotriva Deciziei nr. 3223 din 13
noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă
pe revizuenți la plata sumei de 700 lei, către intimații B., A.,
E., C., F. și D., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform
art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2016.
Procesat
de GGC - GV