ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1411/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1411/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1411/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 9 decembrie 2015, sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuenții Consiliul Local al Comunei Piatra, jud. Teleorman, Primăria Comunei Piatra și Primarul Comunei Piatra au solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E. și F., revizuirea Deciziei nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
În motivare, au arătat că, prin hotărârea mai sus menționată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși reclamanții A., B., C. și D. și intervenienții E. și F. au solicitat restituirea construcțiilor vechi, existente pe terenul retrocedat în natură, s-a dispus atribuirea acestora, astfel cum au fost identificate și descrise în raportul de expertiză întocmit de expertul H., fiind inclusă și clădirea nr. 2, deși aceasta nu a fost edificată de autorii reclamanților.
Revizuenții au susținut, de asemenea, că decizia atacată cu revizuire este potrivnică Sentinței nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care s-a statuat că edificiul identificat cu nr. 2 în raportul de expertiză mai sus menționat aparține domeniului public al Comunei Piatra și s-a respins, ca nefondată, cererea privind completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 200 din 7 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în Dosarul nr. x/87/2010*. Sentința civilă nr. 290 din 15 iunie 2015 - pronunțată de Tribunalul Teleorman a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1223 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, obiect al cererii de revizuire pendinte.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct.7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 166/R din 18 februarie 2016, Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2010*, formulată de revizuenții Consiliul Local al Comunei Piatra, jud. Teleorman, Primăria Comunei Piatra și Primarul Comunei Piatra, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E. și F. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.; a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apei București, în soluționarea cererii de revizuire a aceleiași decizii, formulată de aceiași revizuenți întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., cerere pe care a declinat-o, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție; i-a obligat pe revizuenți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei către intimați. Cu privire la cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. a apreciat că soluționarea acesteia revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) din același act normativ, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, iar sentința despre care se susține că ar fi fost. nesocotită a fost pronunțată de Tribunalul Teleorman. În urma declinării, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 martie 2016 și repartizată aleatoriu, spre soluționare Completului nr. 12. Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri râmase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri, date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text legal, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite. Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire constă în necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile citate, în privința litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuenților sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în același dosar, aflat în faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a dispus desființarea unor hotărâri și reluarea judecății, iar nu în dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare diferite. Analizând cererea de față, în raport cu principiile enunțate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunțate în aceiași dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în cicluri procesuale succesive.
Astfel, prin Sentința nr. 200 din 10 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2010*, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții B., A., D., C. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Piatra, Primarul Comunei Piatra, Primăria Comunei Piatra și intervenientele E. și F. A obligat-o pe pârâta Primăria Comunei Piatra să restituie în natură reclamanților și intervenienților forțați suprafața de 6.905 mp, identificată pe amplasamentul din schița la completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul G. (anexa 3). Pentru diferența de teren care nu poate fi restituită în natură, respectiv 6.804 mp, precum și pentru construcțiile demolate, descrise în procesul-verbal din 10 martie 1949, instanța a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată. La data de 16 iunie 2015, reclamanții B., A., D., C. și intervenientele E. și F. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., completarea dispozitivului Sentinței nr. 200 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în sensul pronunțării instanței asupra capătului de cerere referitor ia retrocedarea în natură a construcțiilor aflate pe terenul restituit în natură, identificate în raportul de expertiză întocmit de expertul H. Prin Sentința nr. 290 din 15 iunie 2015. pronunțată în Dosarul nr. x/87/2010*, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Sentinței nr. 200 din 10 aprilie 2015 a aceleiași instanțe.
La data de 04 iunie 2015, respectiv la 18 iunie 2015, pe roiul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost înregistrate recursurile declarate de recurenții-reclamanți A., B., C. și D., de intervenientele E. și F. și de recurenții-pârâți Primarul Comunei Piatra, Consiliul Local al Comunei Piatra și Primăria Comunei Piatra împotriva Sentinței nr. 200 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă. De asemenea, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat, la data de 09 septembrie 2015, și recursul formulat de petenții A., B., C., D., E. și F. împotriva Sentinței nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, Prin Decizia nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2010*, obiect al cererii de revizuire pendinte.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamanți, invocată de pârâți; a admis excepția tardivității recursurilor declarate de pârâți, invocată de reclamanți; a respins, ca tardiv declarate, recursurile pârâților Primăria Comunei Piatra și Consiliul Local al Comunei Piatra împotriva Sentinței nr. 200 din 07 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în Dosarul nr. x/87/2010*; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B., A., D., C. și de intervenientele E. și F. împotriva sentinței în completare nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman; a admis recursul declarat de reclamanți și interveniente împotriva Sentinței civile nr. 200 din 10 aprilie 2015, pe care a modificat-o în parte, iar, pe fond, a obligat-o pe pârâta Primăria Comunei Piatra la restituirea către reclamanți și interveniente inclusiv a construcțiilor vechi existente pe terenul restituit în natură, astfel cum au fost identificate și descrise în raportul de expertiză întocmit de expertul H., precum și la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Astfel, hotărârile la care s-au referit revizuenții în cererea de revizuire au fost pronunțate în același litigiu și nu în dosare distincte, respectiv în același dosar, în etape procesuale diferite, ca urmare a exercitării căilor de atac. Față de principiul ierarhiei căilor de atac, dezlegările date prin hotărârea instanței de apel prevalează aspectelor reținute de prima instanță. În speță, nu se pune problema încălcării autorității de lucru judecat a sentințelor nr. 200 din 7 aprilie 2015 și nr. 290 din 15 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția civilă, de vreme ce prin Decizia nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pretins contrară acestora, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a exercitat controlul judiciar asupra celor două hotărâri.
Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă; această împrejurare face de prisos analizarea îndeplinirii celorlalte condiții de admisibilitate enumerate anterior. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de petenții Consiliul Local al Comunei Piatra, județul Teleorman, Primarul Comunei Piatra și Primăria Comunei Piatra împotriva Deciziei nr. 1223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, solicitate de intimați, Înalta Curte constată că acesta depășește cuantumul rezonabil, în raport de complexitatea cauzei și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestor părți în pregătirea apărării în cauză, impunându-se, conform prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducerea acestuia la 700 lei, la plata căruia vor fi obligați revizuenții, căzuți în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții Consiliul Local al Comunei Piatra, județul Teleorman, Primarul Comunei Piatra și Primăria Comunei Piatra, împotriva Deciziei nr. 3223 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe revizuenți la plata sumei de 700 lei, către intimații B., A., E., C., F. și D., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2016. Procesat de GGC - GV
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.