ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2017

Decizia nr. 530/2017 Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 1.605 din 6 iulie 2007, Tribunalul Timiș a respins acțiunile conexe formulate de contestatorii A., B., C. și D. împotriva Primarului Municipiului Timișoara, iar pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că terenurile în litigiu fac obiectul de reglementare al legilor fondului funciar, întrucât atât la data deposedării, cât și în prezent, sunt situate în extravilanul Municipiului Timișoara și, prin urmare, reglementarea regimului lor juridic este dată de Legile fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

Prin decizia nr. 87 din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1605 din 6.07.2007, pe care a schimbat-o în sensul că: a admis în parte contestația reclamanților formulată împotriva dispoziției nr. 2071 din 3 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, ca urmare a notificării nr. 93 din 8.02.2002; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să transmită notificarea reclamanților, împreună cu dosarul administrativ aferent, la Comisia municipală Timișoara de aplicare a Legii fondului funciar în vederea soluționării și a solicitării lor de acordare a măsurilor reparatorii pentru casa expropriată în fapt și demolată, care a fost înscrisă în CF 12685 Timișoara, nr. top.

23587: casă, curte și fânaț în Siliște; a respins în rest acțiunea, și a respins cererea apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată. Prin decizia nr. 3239 din 20 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. și de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 87 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.09.2010, în Dosarul nr. x/325/2010* reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice (reprezentantul Statului Român), Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș, Prefectul Județului Timiș: a. să se stabilească că terenul constând în suprafața de 21.014 m.p., compus din pășune înscrisă în C.F. nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 din pășunea comunală înscrisă în C.F.

nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, faneață în Seliște cu nr. top. 23588, cu suprafața de 5070 m.p. înscrisă în C.F. în nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, a fost preluat abuziv de către Statui Român; b. obligarea celor două comisii la validarea în tot a cererii de retrocedare a tuturor terenurilor indicate mai sus și, în consecință, să procedeze Ia punerea în posesie pe vechiul amplasament prin delimitarea pe teren a acestor parcele, care în prezent sunt libere; c. obligarea Prefectului Județului Timiș să emită un Ordin al prefectului sau un titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 21.014 m.p., compus din pășune înscris în C.F.

nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, fânețe în Seliște cu nr. top. 23588 cu suprafața de 5.070 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara.

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.09.2011, în Dosar nr. x/325/2011* (conexat la Dosar nr. x/325/2010*), reclamanții A., B., C. și D. au formulat plângere împotriva hotărârii nr. 1/134 din 28.07.2011 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș prin care au solicitat: anularea hotărârii menționate; emiterea unei noi hotărâri prin care includere autorului reclamanților în anexa nr. 47 și nu în anexa nr. 29. Prin sentința nr. 9626 din 23 septembrie 2016, Judecătoria Timișoara, secția a ll-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile formulate de reclamanții A., B., C. și D., în Dosarele nr. x/325/2010* și nr. x/325/2011*.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut referitor la acțiunea înregistrată în Dosarul nr. x/325/2010*, că reclamanții solicită punerea în posesie pe vechiul amplasament, respectiv terenurile cu nr. top. 23588 și 23589, din raportul de expertiză depus la dosar rezultă că aceste terenuri se suprapun peste amplasamentul imobilelor cu nr. cad. A373/1, De371, HCn373/3 și HCn373/4. Terenul cu nr. cad. A373/1 se află în domeniul public al statului, fiind în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului. Totodată, din cuprinsul C.F. rezultă că terenurile cu nr. top. 23588 și 23589 se află în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, fiind în proprietatea Statului Român.

Astfel, cele două terenuri fac parte din domeniul public al statului. Având în vedere dispozițiile art. 3, 9, 10 și 34 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și dezlegarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 23/2011, instanța a constatat că, în cauză, nu este îndeplinită condiția esențială pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, și anume ca terenul să fi trecut, în condițiile legii, din domeniul public al statului în cel privat al unității administrativ-teritoriale.

Prin urmare, nu poate fi admisă cererea reclamanților cu privire la cele două terenuri, acestea făcând parte din domeniul public al statului. Pe cale de consecință, se va respinge cererea reclamanților privind punerea în posesie pe vechiul amplasament și eliberarea titlului do proprietate pentru terenurile cu nr. top. 23588 și 23589, înscrise în C.F. 18055, Timișoara, ca neîntemeiată. Instanța a învederat reclamanților că dreptul lor de proprietate recunoscut anterior prin hotărâri judecătorești nu este infirmat prin prezenta hotărâre, reclamanții având posibilitatea de a solicita atribuirea unor terenuri din proprietate privată a statului sau acordarea de despăgubiri, în situația insuficienței terenurilor (art. 10 din Legea nr. 1/2000).

În ceea ce privește acțiunea înregistrată în Dosarul nr. x/325/2011*, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 1326/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții din prezenta cauză nu sunt îndreptățiți Ia reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două pășuni, înscrise în C.F. 11361 și 12685 Timișoara. Astfel, instanța a constatat că plângerea reclamanților cu privire la cele două terenuri este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. De asemenea, se impune respingerea cererilor privitoare la menționarea eronată a numelor autorilor în ceea ce privește cele două pășuni. Prin urmare, instanța a analizat doar cererea reclamanților cu privire la includerea terenului cu suprafața de 1.7694 ha., conform extrasului C.F.

12684, în anexa nr. 47. Extrasul C.F. nr. 12684 include 2 terenuri: nr. top. 23590 - arabil în Seliște - 7.240 m.p. și nr. top. 23591 - fânaț în Seliște - 12.622 m.p. Reclamanții nu au solicitat administrarea niciunei alte probe în afara celei cu înscrisurile din dosare cu privire la cele două terenuri. Astfel, reclamanții nu făcut proba incidenței art. 34 din Legea nr. 1/2000, și anume că cele două terenuri, înscrise în C.F. 12684, sunt terenuri fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare. Mai mult, reclamanții nu au solicitat identificarea acestor terenuri în cuprinsul expertizei topografice dispuse și nici nu au formulat obiectiuni cu privire la aceste terenuri.

Pe cale de consecință, întrucât reclamanții nu au probat apartenența terenurilor în categoria celor descrise de art. 34 din Legea nr. 1/2000, instanța a constatat că art. 76 alin. (2) din Regulamentul privind procedura de constituire (...), aprobat prin H.G. nr. 890/2005, nu este incident în speță. Ca urmare, solicitarea reclamanților de includere a terenuiui cu suprafața de 1.7694 ha., conform extrasului C.F. 12684, în anexa nr. 47, este nejustificată. La data de 6 noiembrie 2016, reclamanții B., C., D. și A. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., arătând că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 3239 din 20.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și, rejudecând pe fond cauza, să se dispună admiterea ambelor acțiuni conexate. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (21), art. 27 alin. (21), art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, art. llI alin. (1 1 ) din Legea nr. 169/1997, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, art. 1, art. 2 alin. (1), art. 34 din Legea nr. 1/2000, precum și art. 39, art. 76 alin. (2) și (3) al Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005, revizuenții au solicitat să se dispună următoarele: - că terenul constând în suprafața de 21.014 m.p., compus din pășune înscrisă în C.F.

nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, fâneață în Seliște cu nr. top. 23588, cu suprafața de 5.070 m.p. înscrisă în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F.

actual nr. 18055 Timișoara, a fost preluat abuziv de către Stalul Român; - să fie obligate cele două comisii de fond funciar să valideze în tot cererea reclamanților de retrocedare a tuturor terenurilor indicate mai sus și, în consecință, sa se procedeze la punerea în posesie a reclamanților pe vechiul amplasament, prin delimitarea pe teren a acestor parcele, care în prezent sunt libere; - să fie obligat Prefectul Județului Timiș să emită un ordin al prefectului sau un titlul de proprietate pentru terenul în suprafața de 21.014 m.p., compus din pășune înscris în C.F. nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F.

nr. 12685 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21, fânaț în Seliște cu nr. top. 23588 cu suprafața de 5.070 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara.

Referitor la acțiunea conexată, revizuenții au solicitat admiterea acesteia, astfel cum a fost precizată, respectiv admiterea plângerii formulate de reclamanți împotriva Hotărârii nr. 1/134 din 28.07.2011 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Timiș, anularea aceastei hotărâri și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună includerea pe anexa nr. 47 (și nu nr. 29) a autorului reclamanților, E. - cu suprafața de 1,7694 ha., conform extrasului C.F. nr. 12685; autor F. - moștenitori A., C., B., D. se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,1674 ha, pășune, conform extrasului C.F. nr. 11361; autor G. (și nu E.), moștenitori A., C., B., D. se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,1674 ha pășune, conform extrasului C.F.

nr. 12685. Totodată, revizuenții au arătat că decizia civilă nr. 3239 din 20 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei autoritate de lucru judecat o invocă, a fost ignorată la pronunțarea sentinței civile nr. 9626 din 23 septembrie 2016 a Judecătoriei Timișoara, a cărei revizuire o solicită, datorită, probabil „numărului mare de hotărâri care au fost pronunțate în Dosarul nr. x/2/2011, care a suferit mai multe casări cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel”.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia, Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. În speță, prin cererea de revizuire se atacă o hotărâre care nu intră în categoria celor enunțate de art,322 alin. (1) C. proc. civ., și anume sentința civilă nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile formulate de reclamanții A., B., C. și D., în Dosarele nr. x/325/2010* și nr. x/325/2011*. Așa fiind, se constată că în privința acestei hotărâri nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ. De asemenea, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuenți, prevăd că revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Așadar, chiar motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impune condiția ca hotărârile pretins potrivnice să fie definitive, pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Or, în cauză, nu se verifică această condiție generală de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentința civilă nr. 9626/2016 a Judecătoriei Timișoara nu este o hotărâre definitivă conform prevederilor art. 377 C. proc.

civ. și, împotriva acesteia, a fost declarată calea de atac a recursului, în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Timiș. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința admisibilității cererii de revizuire formulată de revizuenții B., C., D. și A., împotriva sentinței civile nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, motiv pentru care aceasta va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuențit B., C., D. și A., împotriva sentinței civile nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2017.