ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 530/2017

Asupra cererii de revizuire de

față, constată următoarele;

Prin sentința civilă

nr. 1.605 din 6 iulie 2007, Tribunalul Timiș

a respins acțiunile conexe formulate

de contestatorii A., B., C. și D. împotriva Primarului Municipiului Timișoara,

iar pentru a pronunța această sentință instanța a reținut,

în esență, că terenurile în litigiu fac obiectul de reglementare

al legilor fondului funciar, întrucât atât la data deposedării, cât și

în prezent, sunt situate în extravilanul Municipiului Timișoara și, prin

urmare, reglementarea regimului lor juridic este dată de Legile fondului funciar

nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

Prin decizia nr. 87 din 17 iunie

2014, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

a admis apelul declarat de reclamanții

A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1605 din 6.07.2007, pe

care a schimbat-o în sensul că: a admis în parte contestația reclamanților

formulată împotriva dispoziției nr. 2071 din 3 august 2006 emisă

de Primarul Municipiului Timișoara, ca urmare a notificării nr. 93 din

8.02.2002; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să transmită

notificarea reclamanților, împreună cu dosarul administrativ aferent,

la Comisia municipală Timișoara de aplicare a Legii fondului funciar în

vederea soluționării și a solicitării lor de acordare a măsurilor

reparatorii pentru casa expropriată în fapt și demolată, care a fost

înscrisă în CF 12685 Timișoara, nr. top. 23587: casă, curte și

fânaț în Siliște; a respins în rest acțiunea, și a respins cererea

apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 3239 din 20 noiembrie

2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. și de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 87 din 17 iunie 2014

a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.09.2010,

în Dosarul nr. x/325/2010*

reclamanții

A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul

Finanțelor Publice (reprezentantul Statului Român), Comisia locală pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă

Primăria Municipiului Timișoara, Comisia județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș, Prefectul Județului

Timiș:

a. să se stabilească

că terenul constând în suprafața de 21.014 m.p., compus din pășune

înscrisă în C.F. nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p.,

adică 465/456669 din pășunea comunală înscrisă în C.F.

nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu suprafața

de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea comunală

înscrisă în C.F. nr. 21, faneață în Seliște cu nr. top. 23588,

cu suprafața de 5070 m.p. înscrisă în C.F. în nr. 12685 Timișoara

și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil

în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. transnotat ulterior

în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, a fost preluat abuziv de către Statui

Român;

b. obligarea celor două comisii

la validarea în tot a cererii de retrocedare a tuturor terenurilor indicate mai

sus și, în consecință, să procedeze Ia punerea în posesie pe

vechiul amplasament prin delimitarea pe teren a acestor parcele, care în prezent

sunt libere;

c. obligarea Prefectului Județului

Timiș să emită un Ordin al prefectului sau un titlu de proprietate

pentru terenul în suprafață de 21.014 m.p., compus din pășune

înscris în C.F. nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică

465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în

C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu

suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea

comunală înscrisă în C.F. nr. 21, fânețe în Seliște cu nr. top.

23588 cu suprafața de 5.070 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara

și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil

în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F.

inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual

nr. 18055 Timișoara.

Prin cererea introdusă pe

rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.09.2011, în Dosar nr. x/325/2011*

(conexat la Dosar

nr. x/325/2010*), reclamanții A., B., C. și D. au formulat plângere împotriva

hotărârii nr. 1/134 din 28.07.2011 a Comisiei județene pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș prin care au

solicitat: anularea hotărârii menționate; emiterea unei noi hotărâri

prin care includere autorului reclamanților în anexa nr. 47 și nu în anexa

nr. 29.

Prin sentința nr. 9626 din

23 septembrie 2016, Judecătoria Timișoara, secția a ll-a civilă,

a respins, ca neîntemeiate,

acțiunile formulate de reclamanții A., B., C. și D., în Dosarele

nr. x/325/2010* și nr. x/325/2011*.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut referitor la acțiunea înregistrată în Dosarul nr. x/325/2010*,

că reclamanții solicită punerea în posesie pe vechiul amplasament,

respectiv terenurile cu nr. top. 23588 și 23589, din raportul de expertiză

depus la dosar rezultă că aceste terenuri se suprapun peste amplasamentul

imobilelor cu nr. cad. A373/1, De371, HCn373/3 și HCn373/4.

Terenul cu nr. cad. A373/1 se află

în domeniul public al statului, fiind în administrarea Universității de

Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului. Totodată,

din cuprinsul C.F. rezultă că terenurile cu nr. top. 23588 și 23589

se află în administrarea Universității de Științe Agricole

și Medicină Veterinară a Banatului, fiind în proprietatea Statului

Român. Astfel, cele două terenuri fac parte din domeniul public al statului.

Având în vedere dispozițiile

art. 3, 9, 10 și 34 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit

prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

precum și dezlegarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 23/2011, instanța

a constatat că, în cauză, nu este îndeplinită condiția esențială

pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, și anume ca terenul să fi

trecut, în condițiile legii, din domeniul public al statului în cel privat

al unității administrativ-teritoriale.

Prin urmare, nu poate fi admisă

cererea reclamanților cu privire la cele două terenuri, acestea făcând

parte din domeniul public al statului.

Pe cale de consecință,

se va respinge cererea reclamanților privind punerea în posesie pe vechiul

amplasament și eliberarea titlului do proprietate pentru terenurile cu nr.

top. 23588 și 23589, înscrise în C.F. 18055, Timișoara, ca neîntemeiată.

Instanța a învederat reclamanților

că dreptul lor de proprietate recunoscut anterior prin hotărâri judecătorești

nu este infirmat prin prezenta hotărâre, reclamanții având posibilitatea

de a solicita atribuirea unor terenuri din proprietate privată a statului sau

acordarea de despăgubiri, în situația insuficienței terenurilor (art.

10 din Legea nr. 1/2000).

În ceea ce privește acțiunea

înregistrată în Dosarul nr. x/325/2011*, instanța a reținut că

prin decizia civilă nr. 1326/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. x/30/2013, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții

din prezenta cauză nu sunt îndreptățiți Ia reconstituirea dreptului

de proprietate asupra celor două pășuni, înscrise în C.F. 11361 și

12685 Timișoara.

Astfel, instanța a constatat

că plângerea reclamanților cu privire la cele două terenuri este

neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

De asemenea, se impune respingerea

cererilor privitoare la menționarea eronată a numelor autorilor în ceea

ce privește cele două pășuni.

Prin urmare, instanța a analizat

doar cererea reclamanților cu privire la includerea terenului cu suprafața

de 1.7694 ha., conform extrasului C.F. 12684, în anexa nr. 47.

Extrasul C.F. nr. 12684 include

2 terenuri: nr. top. 23590 - arabil în Seliște - 7.240 m.p. și nr. top.

23591 - fânaț în Seliște - 12.622 m.p.

Reclamanții nu au solicitat

administrarea niciunei alte probe în afara celei cu înscrisurile din dosare cu privire

la cele două terenuri.

Astfel, reclamanții nu făcut

proba incidenței art. 34 din Legea nr. 1/2000, și anume că cele două

terenuri, înscrise în C.F. 12684, sunt terenuri fără construcții

neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări

ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de

întrebuințare.

Mai mult, reclamanții nu au

solicitat identificarea acestor terenuri în cuprinsul expertizei topografice dispuse

și nici nu au formulat obiectiuni cu privire la aceste terenuri.

Pe cale de consecință,

întrucât reclamanții nu au probat apartenența terenurilor în categoria

celor descrise de art. 34 din Legea nr. 1/2000, instanța a constatat că

art. 76 alin. (2) din Regulamentul privind procedura de constituire (...), aprobat

prin H.G. nr. 890/2005, nu este incident în speță.

Ca urmare, solicitarea reclamanților

de includere a terenuiui cu suprafața de 1.7694 ha., conform extrasului C.F.

12684, în anexa nr. 47, este nejustificată.

La data de 6 noiembrie 2016, reclamanții

B., C., D. și A. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile

nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara,

în temeiul motivului

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că această

hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 3239 din 20.11.2014 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție și solicitând schimbarea

în tot a sentinței atacate și, rejudecând pe fond cauza, să se dispună

admiterea ambelor acțiuni conexate.

În conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (21), art. 27 alin. (21), art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991,

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, art. llI alin.

(1

1

) din Legea nr. 169/1997, modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, art. 1, art. 2 alin. (1), art. 34 din Legea nr. 1/2000,

precum și art. 39, art. 76 alin. (2) și (3) al Regulamentului aprobat

prin H.G. nr. 890/2005, revizuenții au solicitat să se dispună următoarele:

- că terenul constând în suprafața

de 21.014 m.p., compus din pășune înscrisă în C.F. nr. 11361 Timișoara

cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea

comunală înscrisă în C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F.

nr. 12685 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669

părți din pășunea comunală înscrisă în C.F. nr. 21,

fâneață în Seliște cu nr. top. 23588, cu suprafața de 5.070

m.p. înscrisă în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat

ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil în Seliște

cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F. inițial

nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara,

a fost preluat abuziv de către Stalul Român;

- să fie obligate cele două

comisii de fond funciar să valideze în tot cererea reclamanților de retrocedare

a tuturor terenurilor indicate mai sus și, în consecință, sa se procedeze

la punerea în posesie a reclamanților pe vechiul amplasament, prin delimitarea

pe teren a acestor parcele, care în prezent sunt libere;

- să fie obligat Prefectul

Județului Timiș să emită un ordin al prefectului sau un titlul

de proprietate pentru terenul în suprafața de 21.014 m.p., compus din pășune

înscris în C.F. nr. 11361 Timișoara cu suprafața de 1.660 m.p., adică

465/456669 părți din pășunea comunală înscrisă în

C.F. nr. 21, pășune înscrisă în C.F. nr. 12685 Timișoara cu

suprafața de 1.660 m.p., adică 465/456669 părți din pășunea

comunală înscrisă în C.F. nr. 21, fânaț în Seliște cu nr. top.

23588 cu suprafața de 5.070 m.p. înscris în C.F. inițial nr. 12685 Timișoara

și transnotat ulterior în C.F. actual nr. 18055 Timișoara, și arabil

în Seliște cu nr. top. 23589 cu suprafața de 12.624 m.p. înscris în C.F.

inițial nr. 12685 Timișoara și transnotat ulterior în C.F. actual

nr. 18055 Timișoara.

Referitor la acțiunea conexată,

revizuenții au solicitat admiterea acesteia, astfel cum a fost precizată,

respectiv admiterea plângerii formulate de reclamanți împotriva Hotărârii

nr. 1/134 din 28.07.2011 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate privata asupra terenurilor Timiș, anularea aceastei hotărâri

și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să se

dispună includerea pe anexa nr. 47 (și nu nr. 29) a autorului reclamanților,

E. - cu suprafața de 1,7694 ha., conform extrasului C.F. nr. 12685; autor F.

- moștenitori A., C., B., D. se reconstituie dreptul de proprietate pentru

suprafața de 0,1674 ha, pășune, conform extrasului C.F. nr. 11361;

autor G. (și nu E.), moștenitori A., C., B., D. se reconstituie dreptul

de proprietate pentru suprafața de 0,1674 ha pășune, conform extrasului

C.F. nr. 12685.

Totodată, revizuenții

au arătat că decizia civilă nr. 3239 din 20 noiembrie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a cărei autoritate de lucru

judecat o invocă, a fost ignorată la pronunțarea sentinței civile

nr. 9626 din 23 septembrie 2016 a Judecătoriei Timișoara, a cărei

revizuire o solicită, datorită, probabil „numărului mare de hotărâri

care au fost pronunțate în Dosarul nr. x/2/2011, care a suferit mai multe casări

cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel”.

Cererea de revizuire va fi respinsă

pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea

cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării

unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește

a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după

pronunțarea acesteia,

Cum retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității

raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac

numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă,

revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor

situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească

să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat

chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit

căruia se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a

rămas definitivă în instanța de apel prin neapelare, sau dacă

a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță, prin cererea

de revizuire se atacă o hotărâre care nu intră în categoria celor

enunțate de art,322 alin. (1) C. proc. civ., și anume sentința civilă

nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara,

prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile formulate de reclamanții

A., B., C. și D., în Dosarele nr. x/325/2010* și nr. x/325/2011*.

Așa fiind, se constată

că în privința acestei hotărâri nu este îndeplinită o condiție

generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă

de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

De asemenea, dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuenți, prevăd că

revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Așadar, chiar motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impune condiția ca hotărârile

pretins potrivnice să fie definitive, pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Or, în cauză, nu se verifică

această condiție generală de admisibilitate a revizuirii întemeiată

pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentința civilă nr. 9626/2016

a Judecătoriei Timișoara nu este o hotărâre definitivă conform

prevederilor art. 377 C. proc. civ. și, împotriva acesteia, a fost declarată

calea de atac a recursului, în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Timiș.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte constată că nu este îndeplinită cerința admisibilității

cererii de revizuire formulată de revizuenții B., C., D. și A., împotriva

sentinței civile nr. 9626 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria

Timișoara, motiv pentru care aceasta va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuențit B., C., D. și A., împotriva sentinței civile nr. 9626

din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara,

secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 martie 2017.