ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2015

Decizia nr. 3119/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SRL s-a solicitat anularea deciziei 533 din 15 octombrie 2013 privind soluționarea contestației și anularea deciziei nr. 443 din 15 mai 2013 de atragere a răspunderii solidare a reclamantei pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitoarei SC B. SRL, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 2.076.371 lei.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 43 din data de 3 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte precizarea de acțiune formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și în consecință s-a anulat decizia nr. 533 din 15 octombrie 2013 emisă de pârât, care a fost obligat să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 443 din 15 mai 2013.

S-a respins ca inadmisibil capătul de acțiune privind anularea deciziei nr. 443 din 15 mai 2013.

Recursul

- Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:

Sentința pronunțată este nelegală și netemeinică.

Sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea normelor de drept material (art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.).

Prin decizia nr. 533 din 15 octombrie 2013 s-a arătat că, potrivit art. 207 alin. (1) din O.G. nr 92/2003, „contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”, completate cu cele ale pct. 3.10 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, aprobate prin Ordinul nr. 450/2013, unde se menționează: „a) Termenul de depunere a contestației se calculează pe zile libere, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.”

- Cu privire la depunerea contestației, SC A. SRL avea posibilitatea să depună contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei nr. 443 din 15 mai 2013 de atragere a răspunderii solidare a SC A. SRL, termen care nu a fost respectat de către petent.

Decizia a fost comunicată prin plic cu confirmare de primire atașată prezentului recurs. Pe confirmarea de primire și plic apare ca dată de comunicare 16.05.2013, iar ca dată de înapoiere aprobată apare data de 28.05.2013.

A arătat recurentul că, doar la data de 17.09.2013, petenta a formulat contestație, împotriva măsurilor dispuse de A.J.F.P. Bihor fiind depusă la registratura acesteia sub nr. 182.841, după 3 luni (90 zile) de la data comunicării actelor atacate, deci în afara termenului legal.

Pe cale de consecință, prin nerespectarea procedurii legale de depunere a contestației în termen, SC A. SRL cu domiciliul în localitatea Oradea, jud. Bihor, este decăzut din dreptul de a i se soluționa pe fond cauza.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

- Conform probatoriilor administrate în fața instanței de fond, decizia nr. 443 din 15 mai 2013 privind retragerea răspunderii solidare a SC A. SRL a fost comunicată societății reclamante prin publicarea pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice - prin anunțul nr. 123.607 din 06 iunie 2013 publicat pe site la data de 12 iunie 2013.

În procesul verbal pentru îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. 123607 din 6 iunie 2013, se arată că decizia nr. 443 din 15 mai 2013, nu a putut fi comunicată prin nici una din modalitățile de comunicare prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. a), b), c) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., urmând a se proceda în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, respectiv la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.

- Instanța de fond în mod corect a reținut că organul fiscal nu a făcut nici o dovadă privind încercarea comunicării deciziei către reclamantă în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 C. proc. fisc.

Potrivit art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”. Comunicarea se face, în ordinea și modalitățile enumerate la alin. (2) lit. a) art. 44, respectiv „Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului /împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire” sau alin. (2) ind.l „Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru”.

- În fața instanței de recurs, recurenta a depus înscrisuri în conformitate cu art. 305 C. proc. civ. reprezentând dovada comunicării deciziei prin poștă cu confirmare de primire la data de 16 mai 2013, iar ca dată de înapoiere apare data de 28 mai 2013 fără conținut declarat.

De remarcat că recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor nu a depus aceste dovezi în fața instanței de fond, fundamentându-și apărarea pe afișarea deciziei pe site-ul instituției.

Înalta Curte reține că actul administrativ fiscal nu a fost comunicat reclamantei în formele prevăzute de art. 44 alin. (2) sau (2

1

) - nefiind îndeplinită cerința transmiterii textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, de la care curge termenul de contestare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 - s-a constatat neconstituționalitatea art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 în măsura în care se interpretează în sensul că agentul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d).

S-a mai reținut în jurisprudența Curții Constituționale în aceeași materie că intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale, prefigurând prin succesiunea menționată la lit. a)-d) obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzute de art. 44 alin. (2) pentru a nu se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al contribuabilului care contestă existența sau cuantumului obligației fiscale.

Chiar dacă organul fiscal a cunoscut că societatea reclamantă este în insolvență, deoarece și-a depus creanța în Tabelul creanțelor societății, acesta nu a comunicat către administratorul judiciar, actul fiscal și nici în modalitățile și succesiunea prevăzută de normele codului de procedură fiscală.

Prin urmare, actul fiscal nu a fost comunicat conform prevederilor legale, contestația fiind depusă astfel în termen, iar instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței nr. 43/CA-P.I. din 3 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2015.