ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.) societate în insolvență, reprezentată legal prin C. SPRL, în calitate de administrator judiciar, și d-l D. în calitate de administrator special, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei nr. 521/4.09.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 444/15.05.2013;

(ii) admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei nr. 444/15.05.2013, exonerarea de la plata sumei de 2.076.371 RON reprezentând debit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, anularea tuturor actelor ulterioare acestei decizii.

Prin sentința nr. 320/2 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Împotriva sentinței nr. 230/2 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.R.L., susținând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 444/15.05.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor s-a dispus atragerea răspunderii solidare a societății reclamante pentru obligațiile de plată restante ale debitoarei S.C.E. S.R.L.. În motivarea deciziei s-a precizat faptul că "cele două societăți se afla sub control comun indirect".

Reținerea acestei stări de fapt nu este una care să concorde cu realitatea, aspect menționat în contestația formulată împotriva Deciziei nr. 444/15.05.2013.

Referatul cu propunerea de atragere a răspunderii solidare nr. 8917/03.04.2013, care a stat la baza Deciziei nr. 444/15.05.2013, nu a fost comunicat.

Având în vedere că acesta emană de la intimată, fiind un înscris fiscal, prin raportare la definiția dată actului administrativ fiscal de art. 41 din O.G. nr. 92/2003, se impune a se reține încălcarea dreptului la apărare.

Între S.C. A. S.R.L. și S.C.E. S.R.L. nu s-a exercitat un control comun indirect, aspect care a fost dovedit prin depunerea la dosarul de fond a informațiilor privind evoluția extinsă a celor două societăți, informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului Bihor.

Antrenarea răspunderii în solidar a reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. c) din O.G. nr. 92/2003. Pe întreaga durată în care s-au derulat relațiile comerciale între reclamantă și S.C.E. S.R.L., acestea s-au bazat pe buna-credință, fără ca vreuna dintre părți să urmărească prejudicierea celeilalte.

Pe durata întregului proces de la instanța de fond, intimata nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu și-a formulat nicio apărare în dovedirea netemeiniciei celor invocate în cererea de chemare în judecată. Această stare totală de pasivitate denotă faptul că intimata nu avea niciun argument valabil prin care să combată cele susținute de reclamantă.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 230/2015 și admiterea contestației.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, pentru următoarele motive:

S.C.E. S.R.L. datorează bugetului de stat suma de 2.076.371 RON cu titlu de TVA, impozit pe profit, contribuții, dobânzi și penalități de întârziere, fiind declarată în stare de faliment la data de 03.05.2012.

S.C. A. S.R.L. răspunde solidar cu S.C.E. S.R.L., deoarece cele două societăți se află sub control comun indirect, calitatea de administrator fiind deținută de către d-l D., care deține o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4%. Cota majoritară, de 96% este deținută de d-na F., asociat, fosta soție a d-lui D.. În cadrul S.C.E. S.R.L. dl. D. deține o cotă de participare de 99,99%.

Potrivit documentelor anexate ca urmare a audierii din data de 19.02.2013 rezultă că S.C. A. S.R.L. a avut raporturi comerciale de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații debitorului.

În ceea ce privește necomunicarea referatului cu propuneri de atragere a răspunderii solidare nr. x/03.04.2013, acesta este un document intern care nu se comunică. Prin invitația nr. x/26.11.2012 contribuabilul a fost invitat la audiere de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Activitatea de Colectare, audierea fiind reprogramată la cererea administratorului societății pentru data de 05.02.2013.

Referitor la aplicarea art. 27 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, ca o condiție pentru a se putea atrage răspunderea pentru obligațiile de plată ale debitorului, acesta trebuie să fie insolvabil sau declarat insolvent. Având în vedere că începând cu data de 03.05.2012 societatea a intrat în procedură simplificată de insolvență, această condiție este îndeplinită.

Actele administrative emise respectă prevederile Codului de procedură fiscală, fiind întrunite elementele aplicării art. 27 alin. (3) lit. c) din acest act normativ, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.) a supus controlului de legalitate în condițiile art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Decizia nr. 444/15.05.22013 de atragere a răspunderii solidare a S.C. A. S.R.L. pentru obligațiile de plată ale debitoarei S.C.E. S.R.L., precum și Decizia nr. 521 din 04.09.2013 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L. și înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor sub nr. x

Temeiul juridic pe care s-a fundamentat Decizia nr. 444/15.05.2013 a fost reprezentat de art. 27 alin. (3) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, potrivit căruia:

"(3)Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

/.../c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului".

Pentru a decide angajarea răspunderii solidare a reclamantei pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitoarei S.C.E. S.R.L., autoritatea pârâtă a avut în vedere următoarele elemente:

S.C.E. S.R.L. înregistra la data de 22.03.2013 obligații fiscale de plată restante în valoare de 2.076.371 RON.

La data de 03.05.2012, societatea debitoare a fost declarată în stare de faliment.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. răspunde solidar cu debitoarea S.C.E. S.R.L., deoarece aceste două societăți se află sub control comun indirect, calitatea de administrator fiind deținută de către d-l D., cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4%, cota majoritară de 96% fiind deținută de către d-na F., soția d-lui D..

Din analiza centralizatoarelor fișelor fiscale la nivel de angajator pentru anul 2011 ale celor două societăți s-a constatat că 3 angajați din cei 5 ai S.C.E. S.R.L. au fost angajați și în cadrul S.C. B. S.R.L. (în prezent S.C. A. S.R.L.).

Prin urmare, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Aceste dispoziții legale au fost în mod corect interpretate și aplicate de către prima instanță, susținerile recurentei-reclamante fiind neîntemeiate.

O condiție esențială ce se impune a fi îndeplinită pentru angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală este aceea ca debitorul să fi fost declarat insolvabil în condițiile acestui cod sau insolvent.

Această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât față de debitoarea S.C.E. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenței potrivit Legii nr. 85/2006, prin încheierea nr. 1153/F/201 din data 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x

O altă condiție impusă de textul de lege analizat și care este îndeplinită în cauză este aceea că societatea reclamantă să se afle, direct sau indirect, sub control comun cu debitoarea S.C.E. S.R.L.

Astfel, d-l D. a dobândit în cursul anului 2011 cota de 99.9987% din capitalul social al S.C.E. S.R.L. (fostă S.C. G. S.R.L.), deținând concomitent și calitatea de asociat și administrator al S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.), conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor .

În calitate de administrator al celor două societăți, d-l D. a încheiat la data de 12.04.2012 contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x și 1318/12.04.2012, prin care bunurile S.C.E. S.R.L. au fost înstrăinate către reclamanta din prezenta cauză, fără ca prețul reprezentând contravaloarea acestor bunuri să fi fost achitat. Toate aceste împrejurări sunt evidențiate în Raportul privind rezultatele verificărilor efectuate la S.C. B. S.R.L., înregistrat la D.G.F.P. Bihor sub nr. x/2012 .

Ca urmare a neachitării prețului aferent celor două tranzacții, la data de 31.08.2012 S.C.E. S.R.L. avea de recuperat de la S.C. B. S.R.L. o creanță în sumă de 5.964.042 RON. De asemenea, S.C.E. S.R.L. figura cu obligații fiscale de plată constând în TVA în valoare de 1.343.184 RON și impozit pe profit în valoare de 728.768 RON, obligații pentru care s-a și emis Decizia de angajare a răspunderii solidare a S.C. A. S.R.L. nr. 444/15.05.2013, decizie contestată în prezenta cauză.

Referitor la condiția ca persoana juridică a cărei răspundere este atrasă în solidar cu debitorul să fi avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului, în mod corect prima instanță a constatat că este îndeplinită în cauză.

Astfel, principalele obligații fiscale ale debitoarei S.C.E. S.R.L. au fost generate de încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare din luna aprilie 2012, perioadă în care trei dintre angajații societății debitoare au avut raporturi de muncă și cu societatea reclamantă.

Faptul că încetarea contractelor de muncă la societatea debitoare pentru cei trei angajați comuni a intervenit în luna iunie 2012 nu are nicio relevanță, raportat la data nașterii obligațiilor fiscale în sarcina debitoarei.

Referitor la pretinsa neîndeplinire a obligației de comunicare a Referatului cu propunerea de atragere a răspunderii solidare nr. 8907/03.04.2013 încheiat de Administrația Finanțelor Publice Oradea, susținerile recurentei nu vor fi reținute, întrucât nu toate actele emise de organele fiscale sunt acte administrative fiscale, ci doar acelea care stabilesc obligații concrete în sarcina contribuabilului.

Referatul cu propunerea de atragere a răspunderii solidare nu este un act administrativ fiscal în accepțiunea art. 41 din O.G. nr. 92/203, astfel că nu exista obligația comunicării acestuia către reclamantă.

Potrivit art. 28 din O.G. nr. 92/2003, decizia de angajare a răspunderii solidare constituie titlu de creanță și se comunică persoanei obligate la plată.

În privința acestei decizii, obligația de comunicare către reclamantă a fost îndeplinită, decizia fiind contestată atât în etapa administrativă, cât și în cea jurisdicțională.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată sub aspectul tuturor motivelor de nelegalitate invocate, astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.) societate în insolvență, prin administrator judiciar C. SPRL și administrator special D. împotriva sentinței nr. 230 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2018.