ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2015

Decizia nr. 2974/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 03 noiembrie 2014, reclamanta A. Oradea a invocat, pe cale de excepție, nelegalitatea H.G. nr. 253 din 10 aprilie 1996, în cadrul litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/271/2011.

2.1. Soluția Judecătoriei Giurgiu

Judecătoria Giurgiu, prin Încheierea din data de 23 februarie 2015, așa cum a fost îndreptată, din oficiu, prin încheierea din 17 martie 2015, a admis excepția necompetenței sale materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect nelegalitatea actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 253 din 10 aprilie 1996 și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a disjuns capătul de cerere având ca obiect nelegalitatea actului administrative, a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect și înaintarea acestuia Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în raport cu obiectul cauzei, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 544/2004, iar în privința instanței competente teritorial a luat act de faptul că reclamanta a solicitat să fie soluționată cererea de instanța de la sediul intervenientului.

2.2. Soluția Curții de Apel București

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, prin Sentința nr. 1397 din 19 mai 2015, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, în cauză, reclamanta a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a H.G. nr. 253/1996, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu privire la care ulterior a formulat și precizări.

Așa fiind, a constatat că judecătoria nu a fost sesizată cu o completare la cererea introductivă, ci cu o excepție de nelegalitate. În atare situație, competența de a se pronunța cu privire la excepția în cauză revine instanței învestite cu soluționarea fondului.

Astfel, din coroborarea art. 725 C. proc. civ. - de la 1865 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, Curtea de apel a reținut că proceselor în curs li se aplică normele de procedură noi din legile speciale, nu însă și cele din Noul cod de procedură civilă.

De asemenea, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma aflată în vigoare la data la care a fost invocată excepția de nelegalitate, prevede că instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

Dispoziția legală mai sus citată este o normă de procedură situată într-o lege specială și prin urmare este aplicabilă unui proces în curs.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22 alin. (5), C. proc. civ. - 1865, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează excepția de nelegaltiate a H.G. nr. 253 din 10 aprilie 1996, invocată de reclamanta A. Oradea în cadrul litigiului înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu și care formează obiectul dosarului nr. x/271/2011, înregistrat anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, iar procedura de judecată a acesteia este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Excepția de nelegalitate este în strânsă legătură cu litigiul de fond în care a fost invocată întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care se constată nelegalitatea actului administrativ instanța va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

În raport cu prevederile art. 24 C. proc. civ., principiul aplicării coerente și unitare a dispozițiilor de drept procesual, precum și necesitatea aplicării în cazul fiecărui litigiu a acelorași dispoziții de procedură, ținând cont și de prevederile art. 27 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai proceselor începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010.

În speță, litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate a început înainte de data de 15 februarie 2013, astfel, în ceea ce privește competența de soluționare a acestei excepții, sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare anterioară modificărilor acestui text de lege prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012.

În acest sens fiind și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 20 mai 2013, potrivit căreia dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013.

Or, în cauză, litigiul dintre părți a început anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 76/2012, care au modificat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, relevanță având, așadar, data înregistrării dosarului de fond și nu data invocării excepției de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. Oradea în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, intervenientul Guvernul României și cu intervenientul în nume propriu Serviciul Român de Informații reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 București în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV