ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2017

Decizia nr. 1204/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 martie 2016, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâții Poliția Locală Oradea și Municipiul Oradea, procesul-verbal de contravenție seria PLOC nr. 0066700 emis de Poliția locală Oradea, prin care reclamantul a fost amendat contravențional în temeiul art. 142 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 coroborat cu art. 99 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care: 1. să constate că exprimarea legii în anul 2006 „este interzisă oprirea pe pod” este similară în toate actele normative și denaturarea acesteia de către magistrați constituie în fapt și în drept o activitate judiciară interesată, adică acte și fapte de corupție, după caz-ale procurorului sau judecătorului; 2. să constate că procesul-verbal nr. 0066700 din data de 8 martie 2016 întrunește calitatea de mijloc de probă pentru sentințe false pronunțate de judecători perfizi, activi în justiție, în Dosarele nr. x/111/2010, y/111/2011, z/111/2012, x1/111/2012, x2/111/2012; 3. să constate că un polițist neinfluențat, însărcinat să aplice legea este mai corect și rațional de „șaptezeci de ori câte șapte” decât un magistrat la care i-a fost afectată independența și imparțialitatea de interesele de un fel sau altul.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 136/CA din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care stabilesc competența de soluționare a litigiului în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. Astfel, văzând cele consemnate în procesul-verbal de contravenție, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Oradea, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 646 din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Oradea, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea depusă la Curte, la data de 5 decembrie 2016, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, arătând că nu formulează plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PLOC nr. 0066700 emis de Poliția locală Oradea, acest înscris având numai calitatea de mijloc de probă. A precizat astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. civ., iar obiectul cauzei este reprezentat de constatarea existenței sau inexistenței dreptului de a nu respecta după interesele Direcției Naționale Anticorupție exprimarea legii „este interzis”.

Față de precizarea reclamantului cu privire la obiectul cererii sale, Curtea a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce nu intră în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ, ci este o acțiune întemeiată pe dreptul comun.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în conformitate cu care „Art. 1 alin. (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.” ; „Art. 8 alin. (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Or, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul arată că nu formulează plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, acesta având calitatea de mijloc de probă și precizează că nu sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, rezultând astfel că reclamantul nu contestă un act administrativ emis de către o autoritate publică ori nesoluționarea unei cereri în termenul legal.

Înalta Curte reține, în privința competenței de soluționare a cauzei, faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalul fiind instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Față de cele arătate, cum obiectul litigiului nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzei revine secției civile a tribunalului, instanță de drept comun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Poliția Locală Oradea și Municipiul Oradea în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2017.

Procesat de GGC - LM