ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2645/2016

Decizia nr. 2645/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de la data de 02.12.2015 sub număr de dosar x/215/2015, petenta A. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Biroul Poliției Rutiere A1 Deva - Nădlac împotriva procesului-verbal de contravenție din 13.11.2015, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că plângerea sa vizează amenda contravențională în cuantum de 1.750 lei aplicată de agentul constatator pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece procesul-verbal nu a fost întocmit de un agent constatator competent, agentul făcând parte din cadrul Poliției Rutiere Arad, iar angajatul petentei a fost depistat în trafic în localitatea Remetea, care aparține de Județul Timiș și nu de Județul Arad, motiv care atrage nulitatea absolută.

A mai arătat că sancțiunea este mult prea aspră deoarece angajatul său a specificat faptul că intrase de puțin timp în țară și nu a avut timp pentru a efectua formalitățile necesare pentru plata unei rovignete valabile, pe care a achiziționat-o la o benzinărie situată la km 458, fiind o diferență foarte mică de locul unde a fost oprit de echipajul de poliție, și anume 37 km.

Petenta și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2000 și art. 8 din O.G. nr. 15/2002 privind regimul juridic al contravențiilor.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 406 din 29.03.2016 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță sesizată - Judecătoria Curtea de Argeș a reținut că, potrivit art. 132 C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională”.

Potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În speță, cum cererea trebuie introdusă la o anumită instanță, conform textului de lege menționat mai sus, este vorba de o competență teritorială exclusivă, părțile neavând posibilitatea de a stabili o altă instanță.

Față de aceste considerente, având în vedere și disp. art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș și va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Arad.

Prin sentința nr. 3080 din 01 iunie 2016, Judecătoria Arad, secția civilă, și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, a constatat invit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, reținând, în esență următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, regula generală în materie de plângeri contravenționale este aceea că instanța competentă din punct de vedere teritorial este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În speță, după cum reiese din actul sancționator, și după cum arată și petenta, fapta a fost constatată pe autostrada A1, localitatea Remetea Mare, care se află în circumscripția Judecătoriei Timișoara, instanță menționată și în actul sancționator ca fiind cea competentă în soluționarea plângerii contravenționale. În consecință, conform regulii generale, instanța competentă din punct de vedere teritorial ar fi Judecătoria Timișoara, nu Judecătoria Arad, reținută în sentința civilă nr. 407 din 29 martie 2016 a Judecătoriei Curtea de Argeș.

Pe de altă parte însă, art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 prevede că „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul”.

În cauză, sediul petentei este în satul Băiculești, com. Zigoneni, jud. Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Curtea de Argeș.

În consecință, cum apărările din plângerea contravențională vizează contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, căreia îi sunt incidente reglementările art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, existând o regulă de competență specială, derogatoare de la cea comună reglementată de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța va da eficiență regulii speciale de competență, reținând în consecință faptul că instanța competentă teritorial este Judecătoria Curtea de Argeș.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență

Verificând mai întâi regularitatea investirii sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în calitate de instanță ierarhic superioară și comună instanțelor aflate în conflict.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul litigiului și normele legale incidente, competența revine Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, se reține că la data de 13.11.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.G.P.R. - Biroul Poliție Rutieră A1 Deva-Nădlac procesul-verbal de contravenție din 13 noiembrie 2015, prin care contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 1.759 lei; în cuprinsul procesului-verbal contestat reținându-se că a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitară și remorcă, iar în urma controlului documentelor s-a constatat că aceasta nu deține la bordul vehiculului rovinietă valabilă circulației pe drumurile naționale și autostrăzi și legitimația de serviciu.

Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei amendă contravențională, în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, în cuantum de 1.750 lei, respectiv avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, astfel cum a constatat și Judecătoria Curtea de Argeș, regimul juridic al contravențiilor este reglementat de O.G. nr. 2/2001, iar, potrivit art. 32 „plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”, însă, cum în cauză procesul-verbal a fost întocmit în baza O.G. nr. 15/2002, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10

1

din acest act normativ, act normativ ce stabilește o normă specială și derogatorie în ceea ce privește competența în materie contravențională.

Astfel, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Înalta Curte constată astfel că art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul petenta-contravenientă.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, raportat la dispozițiile mai sus menționate, competența teritorială trebuie stabilită, cum corect a apreciat și Judecătoria Arad, prin raportare la domiciliul sau sediul petentei-contraveniente.

Cum în speța de față, sediul societății este în satul Băiculești, comuna Zigoneni, jud. Argeș, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș, în mod temeinic și legal Judecătoria Arad a dat eficiență regulii speciale de competență, respectiv dispozițiilor derogatorii ale art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, reținând că instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este Judecătoria Curtea de Argeș.

La stabilirea competenței, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Biroul Poliției Rutiere A1 Deva-Nădlac în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.