ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 855/2016
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei
Oradea, petenta SC A. SA, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul
în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial 4, a solicitat instanței anularea
procesului-verbal de constatare a contravenției din 20 mai 2015, iar, în subsidiar,
înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment și, pe cale de consecință,
restituirea amenzii achitate conform ordinelor de plată nr. 100 din 25 mai
2015 și nr. 101 din 25 mai 2015.
În motivare, se
arată că sancțiunea contravențională a fost aplicată
pentru nerespectarea prevederilor art. 4 pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G.
nr. 69/2012, actul contestat fiind lovit de nulitate absolută deoarece prima
fapta reținută nu există, societatea neavând obligația de a
utiliza pe durata efectuării transportului rutier plăcuța de traseu
cu nominalizarea operatorului, traseului și a tipului de transport, iar, în
ceea ce privește a doua faptă reținută, aceea de a nu respecta
obligația de a transmite A.R.R. modificările survenite cu privire la situația
conducătorului auto, dintr-o eroare conducătorul societății
a omis să comunice aceste date, recunoscând fapta comisă.
Hotărârile
care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
civilă nr. 8337 din 7 octombrie 2015, Judecătoria Oradea a admis excepția
necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței în favoarea
Judecătoriei Deva.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Judecătoria Oradea a reținut, în esență,
că sunt incidente prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora
plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția, care stabilesc o competență
teritorială exclusivă, iar petenta are sediul în Municipiul Deva. În acest
sens, Judecătoria Oradea a avut în vedere și jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție, reprezentată de decizia
nr. 2814/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/266/2013, prin care s-a reținut
că: neîndeplinirea obligației de a comunica modificările survenite
cu privire la situația conducătorului auto nu poate fi săvârșită
decât la sediul operatorului, întrucât inacțiunea se comite, ca element material
al contravenției, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita
activă la care legea obligă, iar locul săvârșirii contravenției
este localitatea unde operatorul rutier își are sediul; obligația de a
transmite A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil
pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor
auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării,
nu poate fi realizată decât la sediul social al acestuia, neavând relevanță
locul unde a fost constatată contravenția.
Totodată,
Judecătoria Oradea a reținut că analizarea procesului-verbal de constatare
a contravenției trebuie realizat unitar de aceeași instanță
pentru a evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii cu privire la
legalitatea acestuia, respectiv pentru a se putea proceda la o corectă individualizare
a sancțiunii aplicate.
2.2. Învestită
cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria
Deva, prin sentința civilă nr. 201 din 28 ianuarie 2016, a admis excepția
de necompetență teritorială a Judecătoriei Deva, invocată
de instanță din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea
competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate
de petenta SC A. SA și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din
oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ
de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Judecătoria Deva a reținut, în esență,
că potrivit art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, competența aparține Judecătoriei
Oradea, în a cărei circumscripție s-a reținut săvârșirea
contravenției.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și
art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență
în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de
fapt și de drept relevante
Petenta a învestit
instanța cu plângere contravențională împotriva procesului-verbal
de constatare și sancționare a săvârșirii contravențiilor
prevăzute de art. 4 pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 privind
stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului
din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European
și al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009
al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 și ale
O.G. nr. 27/2011, în forma anterioară modificărilor și completărilor
aduse prin H.G. nr. 40/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 121 din 17 februarie 2016).
Conform art. 4
pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012:
„Art. 4. - Următoarele
fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului
(CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie
contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de
condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
37.
nerespectarea de către
operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza pe durata efectuării
transportului rutier de persoane placa de traseu, cu nominalizarea operatorului
de transport rutier, a traseului și a tipului de transport;
Art.
5. -
Următoarele fapte reprezintă încălcări
minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009
, ale Regulamentului (CE)
nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței
Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții:
18.
nerespectarea de către
operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității
Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic
disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor
auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.”
H.G. nr. 69/2012
nu conține o normă derogativă de competență a judecării
plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G.
nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravențiilor prevăzute
le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
și completările ulterioare.”
Astfel fiind,
în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2)
din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora
competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de
constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține
judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită
contravenția.
Față
de dispozițiile legale a căror încălcare a fost constatată prin
procesul-verbal de contravenție contestat, se reține că
faptele contravenționale
reținute în sarcina petentei sunt fapte omisive, săvârșite la sediul
operatorului de transport care, în sensul art. 4 pct. 37 din H.G. nr. 69/2012, nu
a respectat obligația de a amplasa în autovehicul și de a utiliza pe durata
efectuării transportului, placa de traseu
cu nominalizarea operatorului
de transport rutier, a traseului și a tipului de transport, iar,
în sensul
art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, nu a
transmis Autorității
Rutiere Română, prin completarea formularului electronic modificările
privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult
15 zile de la apariția modificării.
În raport cu aspectele
expuse, locul săvârșirii contravenției nu este locul în care a fost
oprit și verificat în trafic angajatul societății, ci sediul societății
petente situat în localitatea Deva, aflat în raza de competență a Judecătoriei
Deva.
Temeiul legal
al regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SA și
intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în favoarea
Judecătoriei Deva.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.