ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2016

Decizia nr. 855/2016 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei Oradea, petenta SC A. SA, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial 4, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 20 mai 2015, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment și, pe cale de consecință, restituirea amenzii achitate conform ordinelor de plată nr. 100 din 25 mai 2015 și nr. 101 din 25 mai 2015. În motivare, se arată că sancțiunea contravențională a fost aplicată pentru nerespectarea prevederilor art. 4 pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G.

nr. 69/2012, actul contestat fiind lovit de nulitate absolută deoarece prima fapta reținută nu există, societatea neavând obligația de a utiliza pe durata efectuării transportului rutier plăcuța de traseu cu nominalizarea operatorului, traseului și a tipului de transport, iar, în ceea ce privește a doua faptă reținută, aceea de a nu respecta obligația de a transmite A.R.R. modificările survenite cu privire la situația conducătorului auto, dintr-o eroare conducătorul societății a omis să comunice aceste date, recunoscând fapta comisă. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 8337 din 7 octombrie 2015, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Oradea a reținut, în esență, că sunt incidente prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, care stabilesc o competență teritorială exclusivă, iar petenta are sediul în Municipiul Deva.

În acest sens, Judecătoria Oradea a avut în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată de decizia nr. 2814/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/266/2013, prin care s-a reținut că: neîndeplinirea obligației de a comunica modificările survenite cu privire la situația conducătorului auto nu poate fi săvârșită decât la sediul operatorului, întrucât inacțiunea se comite, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă, iar locul săvârșirii contravenției este localitatea unde operatorul rutier își are sediul; obligația de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, nu poate fi realizată decât la sediul social al acestuia, neavând relevanță locul unde a fost constatată contravenția.

Totodată, Judecătoria Oradea a reținut că analizarea procesului-verbal de constatare a contravenției trebuie realizat unitar de aceeași instanță pentru a evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii cu privire la legalitatea acestuia, respectiv pentru a se putea proceda la o corectă individualizare a sancțiunii aplicate. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 201 din 28 ianuarie 2016, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Deva, invocată de instanță din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC A. SA și, în temeiul art. 134 C. proc.

civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Deva a reținut, în esență, că potrivit art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența aparține Judecătoriei Oradea, în a cărei circumscripție s-a reținut săvârșirea contravenției. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Petenta a învestit instanța cu plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a săvârșirii contravențiilor prevăzute de art. 4 pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 și ale O.G. nr. 27/2011, în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin H.G.

nr. 40/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2016). Conform art. 4 pct. 37 și art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012: „Art.

4. - Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 37. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza pe durata efectuării transportului rutier de persoane placa de traseu, cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului și a tipului de transport; Art. 5. - Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 , ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții: 18. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.” H.G.

nr. 69/2012 nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.” Astfel fiind, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Față de dispozițiile legale a căror încălcare a fost constatată prin procesul-verbal de contravenție contestat, se reține că faptele contravenționale reținute în sarcina petentei sunt fapte omisive, săvârșite la sediul operatorului de transport care, în sensul art. 4 pct. 37 din H.G. nr. 69/2012, nu a respectat obligația de a amplasa în autovehicul și de a utiliza pe durata efectuării transportului, placa de traseu cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului și a tipului de transport, iar, în sensul art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, nu a transmis Autorității Rutiere Română, prin completarea formularului electronic modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.

În raport cu aspectele expuse, locul săvârșirii contravenției nu este locul în care a fost oprit și verificat în trafic angajatul societății, ci sediul societății petente situat în localitatea Deva, aflat în raza de competență a Judecătoriei Deva. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SA și intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în favoarea Judecătoriei Deva. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.