ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2849/2015

Decizia nr. 2849/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1067 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 661 din 23 decembrie 2013 emisă de IPJ Mureș și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul de Informații și Protecție Internă, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean Mureș, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurentul a invocat ca temei juridic al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 pct. 6, recurentul a criticat faptul că instanța de fond a reținut în mod contradictoriu, pe de o parte, existența unor elemente de incompatibilitate cu accesul la informații clasificate, iar, pe de altă parte, faptul că nu poate analiza existența acestora.

S-a arătat că instanța de fond a stabilit în mod contradictoriu faptul că retragerea de către DIPI a avizului de securitate și a autorizației de acces a avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 150 alin. (3) din H.G. nr. 585/2002 și că retragerea de către DIPI a autorizației de acces a avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 175 lit. c) din H.G. nr. 585/2002, susținând faptul că procedura de retragere a autorizației de acces la informații clasificate urmată de DIPI nu poate fi întemeiată simultan pe art. 150 și art. 175 din H.G. nr. 585/2002.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins ca neîntemeiate susținerile reclamantului cu privire la existența cazului bine justificat în cazul Dispoziției nr. 661 din 23 decembrie 2013 a Șefului IPJ Mureș.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, arătând că punerea la dispoziția unității aduce prejudicii de natură patrimonială, de imagine, fiind perturbată grav și iremediabil activitatea B. Mureș.

Recurentul a susținut, cu privire la adresa ORNISS nr. S/18.021 din 11 decembrie 2013; adresa Departamentului de Informații și Protecție Internă din cadrul MAI nr. S/768.165 din 18 decembrie 2013; adresa IPJ Mureș - Structura de Securitate nr. S/20.874 din 23 decembrie 2013, faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 150, art. 175, art. 176 și art. 177 din H.G. nr. 585/2002.

Intimații Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean Mureș, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Departamentul de Informații și Protecție Internă au depus întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din noul C. proc. civ., fiind comunicate recurentului la data de 2 septembrie 2014.

Prin întâmpinarea depusă de ORNISS a fost invocată excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, având în vedere faptul că prin Dispoziția Șefului IPJ Mureș nr. 298 din 23 mai 2014 reclamantul a fost numit în funcția de ofițer principal I la Biroul rutier din cadrul Poliției Municipiului Târgu Mureș, încetând astfel măsura punerii la dispoziția unității.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 13 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la excepția lipsei de interes. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului a recalificat excepția rămânerii fără obiect a recursului în excepția lipsei de interes a recursului, în raport de motivele invocate de recurent.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 661 din 23 decembrie 2013 emisă de IPJ Mureș.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de recurent, și confirmate de informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1426 din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, a soluționat fondul cauzei, respingând ca neîntemeiată acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

Or, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de 20 mai 2015, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efecte.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1067 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV