ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 05.09.2016, reclamantul A. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI), Serviciul de Informație și Protecție Internă Argeș (SIPI), Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), Inspectoratul Județean de Poliție Argeș (IPJ Argeș), Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 și art. 65 alin. (3), art. 67 din Ordinul MAI nr. 400/2004, raportat la art. 80 din Legea nr. 188/1999, aplicarea art. 1, art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitând:

- anularea raportului de control înregistrat sub nr. x, a adresei secrete nr. x/8.01.2014 a DIPI, care a stat la baza adresei secrete nr. x/13.01.2014 emisă de către ORNISS, a tuturor înscrisurilor ce au stat la baza acestora și a celorlalte înscrisuri subsecvente emise în baza acestora, inclusiv, dar fără a se limita la: adresa nr. x a ORNISS, adresa Departamentului de Informații și Protecție Internă nr. x/28.01.2014, procesul-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014, dispozițiile Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/28.01.2014, nr. x/6.05.2014 și nr. 2482/28.07.2014;

- obligarea DIPI să emită o altă adresă prin care să se solicite la ORNISS revocarea adresei secrete nr. x/13.01.2014;

- repunerea în drepturile avute anterior emiterii adresei nr. x a DIPI și a adresei nr. x a ORNISS, cu plata diferențelor salariale la care reclamantul ar fi avut dreptul, potrivit funcției și gradului pe care le deținea, în toată perioada cuprinsă între 28.01.2014 și până la data repunerii efective în drepturi;

- suspendarea efectelor actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Curții de Apel Pitești față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, susținând că aceasta aparține tribunalului. De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința nr. 988/10.02.2015, pronunțată în dosarul nr. x al Tribunalului București, definitivă. S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind capetele de cerere referitoare la suspendarea efectelor procesului-verbal din 28.01.2014 și a dispozițiilor Șefului I.P.J. Argeș nr. x/6.05.2014, care nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

S-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, respectiv a prescripției dreptului material la acțiune arătându-se că față de art. 11 din Legea nr. 554/2004, actul nu poate fi contestat peste un an de la data comunicării sale, or, procesul-verbal din 28.01.2014 a fost comunicat la 22.01.2015, iar dispoziția nr. x/2014 a fost comunicată reclamantului la 08.05.2014, dispoziția nr. 2484/28.07.2014 fiind adusă la cunoștința reclamantului la 11.08.2014.

Față de cererea privind contestarea adrese DIPI, a invocat lipsa calității procesuale pasive, I.P.J. Argeș nefiind emitentul actului, iar pe fond, a invocat neîndeplinirea condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în condițiile în care se solicită suspendarea executării unor acte administrative emise de Departamentul de Informații și Protecție Internă din cadrul MAI și I.P.J. Argeș.

Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) a formulat întâmpinare, susținând că dreptul la acțiune al reclamantului pentru anularea actului administrativ s-a prescris, față de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. S-a invocat, de asemenea, lipsa calității procesuale active a reclamantului, față de prevederile art. 86 din H.G. nr. 585/2002, precum și inadmisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ, nefiind îndeplinite cerințele legale și destinatarul actului administrativ nefiind recurentul, ci instituția angajatoare.

Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești față de art. 109 din Legea nr. 188/1999; excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, în condițiile în care nu se solicită anularea unui act emis de această autoritate. În ipoteza în care reclamantul înțelege să conteste și adresa nr. x/2014, emisă de IGPR, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosarul nr. x.

Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI) a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Serviciului de Informații și Protecție Internă Argeș potrivit art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, coroborate cu art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012.

Prin sentința nr. 258/F-CONT din 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat în cauză următoarea soluție:

A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului;

A admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Serviciului de Informație și Protecție Internă Argeș, a Inspectoratului General al Poliției Române și a Ministerului Afacerilor Interne și a respins cererea în contradictoriu cu aceste autorități, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

A admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la anularea dispoziției nr. x/28.01.2014 IPJ Argeș, respectiv asupra repunerii efective în drepturi și a respins aceste cereri ca inadmisibile;

A admis excepția de tardivitate a cererii de anulare a dispozițiilor Șefului IPJ Argeș nr. x/6.05.2014 și nr. 2482/28.07.2014 și a respins ca prescrisă cererea de anulare a acestora;

A admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Departamentul de Informații și Protecție Internă, Inspectoratul Județean de Poliție Argeș și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, de anulare a raportului de control înregistrat sub nr. x, a adresei secrete nr. x/8.01.2014 a DIPI, a adresei secrete nr. x/13.01.2014 emisă de către ORNISS, a adresei DIPI nr. x/23.01.2014 înregistrată la IPJ Argeș sub nr. x/28.01.2014, a procesului-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014;

A respins cererea de obligare a DIPI să emită o altă adresă prin care să se solicite ORNISS revocarea adresei secrete nr. x/13.01.2014;

A respins cererea de suspendare a efectelor actelor contestate.

Împotriva sentinței nr. 258/F-CONT din 16 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând constatarea falsurilor înscrisurilor care au stat la baza Raportului secret nr. x din 08.01.2014 al DIPI, a înscrisurilor subsecvente acestui raport, secretizarea abuzivă a înscrisurilor și a imposibilității de apărare, respectiv admiterea recursului, casarea sentinței recurate și:

I. În principal, înscrierea în fals a Raportului secret x din 08.01.2014 al DIPI, a tuturor înscrisurilor care au stat la baza acestuia și a celor subsecvente raportului, secretizarea abuzivă a înscrisurilor, suspendarea cauzei și sesizarea parchetului competent, pentru a se începe urmărirea penală in rem cu privire la falsurile, acțiunile și inacțiunile infracționale, precum și la împrejurările întocmirii dosarului informativ secret care a stat la baza raportului contestat. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în condițiile art. 492 alin. (2) teza I C. proc. civ.

II. În subsidiar, solicită rejudecarea în fond și admiterea acțiunii în contencios, astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Raportului secret x din 08.01.2014 al DIPI, a înscrisurilor care au stat la baza acestuia, precum și a înscrisurilor subsecvente acestui raport, a Raportului de control înregistrat cu nr. x/07.10.2013, a adresei nr. x din 08.01.2014 a DIPI privind retragerea avizului de acces la informații clasificate, care a stat la baza adresei secrete x din 13.01.2013 emisă de către ORNISS, a înscrisurilor ce au stat la baza acestora și a celorlalte înscrisuri subsecvente emise în baza lor, inclusiv a adresei nr. x din 13.01.2014 a ORNISS, a adresei Departamentului de Informații și Protecție Internă nr. x(9)/28.01.2014, a procesului-verbal încheiat în ședința de comandă a IPJ Argeș din 28.01.2014, a Dispozițiilor Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/28.01.2014, nr. x/06.05.2014 și nr. 2482/28.07.2014.

De asemenea, solicită obligarea DIPI să emită o nouă adresă prin care să solicite ORNISS, revocarea adresei secrete x din 13.01.2014, repunerea recurentului-reclamant în drepturile avute anterior emiterii adreselor nr. x din 08.01.2014 și nr. x din 13.01.2014, cu plata diferențelor salariale la care acesta ar fi avut dreptul potrivit funcției și gradului pe care îl deținea, pe toată perioada cuprinsă între 28.01.2014 și până la data repunerii efective în drepturi.

În motivarea recursului se arată că a fost încadrat în Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de ofițer de poliție, din anul 1988 și că în urma demilitarizării Poliției Române și apariției Legii nr. 360/2004 privind Statutul polițistului, s-a procedat la eliminarea sa din profesie, în condițiile în care acesta nu avea nicio șansă de apărare în fața unor acuzații secretizate abuziv și necunoscute recurentului-reclamant. Susține că i-au fost întocmite dosare informative și secrete începând cu anul 2002, precum și dosare penale, disciplinare, acțiuni în plan profesional, medical, psihologic, reprezentând acte materiale infracționale, în forma continuată, exercitate împotriva sa. Exemplificând, invocă dosarul penal nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, ce a fost tergiversat, susținând că întrucât a refuzat să renunțe la acesta, s-a întocmit dosarul informativ secret care a stat la baza Dispoziției nr. x din 28.01.2014 a șefului IPJ Argeș și pe baza căruia au fost schimbate adrese informative secrete între MAI-DIPI-ORNISS-SIPI Argeș-IPJ Argeș.

De asemenea, invocă secretizarea abuzivă a înscrisurilor, inclusiv a adreselor, înregistrarea și reînregistrarea peste rând a adreselor secrete cu numere aparent greșite, refuzul de a i se comunica aceste adrese secrete, elemente care au condus la imposibilitatea sa de a se apăra, cu atât mai mult cu cât nici nu i s-au comunicat adevăratele motive de fapt și de drept care au stat la baza emiterii dispoziției nr. x din 28.01.2014 a șefului I.P.J. Argeș și în condițiile în care insistența sa în aflarea adevărului a condus la deschiderea a peste 20 de acțiuni disciplinare și a mai multor dosare penale împotriva recurentului-reclamant.

Consideră că nu a avut șansa să își demonstreze nevinovăția, nu a reușit să afle motivele de fapt și de drept ale învinuirilor ce i-au fost aduse, dosarele penale și acțiunile disciplinare fiind clasate și constatând nevinovăția sa și nici nu a avut parte de o cercetare obiectivă și unitară în cauză.

Astfel, susține că din cuprinsul dosarului nr. x al Curții de Apel București se observă că atât pârâtele cât și instanțele au încercat să-l determine să se îndrepte împotriva ORNISS, deși din întâmpinările pârâtelor, depuse în dosarul nr. x al Curții de Apel Pitești, se constata ca adevăratul inițiator și autor al dosarului informativ secret, care a stat la baza Deciziei nr. x din 28.01.2014 a șefului I.P.J. Argeș, a fost DIPI, prin înscrisurile false din dosarul informativ secret, care a stat la baza Raportului nr. x din 08.01.2014 al DIPI. Mai arată că în dosarul nr. x, pârâtele nu au motivat fondul și au fost invocate mai multe excepții, încercând să se evite o judecată unitară și obiectivă cu privire la adevăratele motive de fapt și de drept care au stat la baza măsurii de sancționare a sa.

Se mai arată de către recurentul-reclamant că pentru aceste motive a solicitat suspendarea cauzei și sesizarea parchetului competent, pentru a se efectua cercetări cu privire la înscrisurile false care au stat la baza Raportului secret nr. x/2014 al DIPI, la secretizarea abuzivă a acestora, care a condus la fragmentarea cercetărilor și punerea sa în imposibilitatea de a lua la cunoștință de adevăratele motive de fapt și de drept și de a se apăra.

Recurentul-reclamant susține că instanța de fond nici nu a amintit de existenta Raportului secret nr. x din 08.01.2014 al DIPI și nu a motivat refuzul suspendării cauzei și sesizării Parchetului competent.

Mai susține că pârâtele nu i-au comunicat adevăratul act adminstrativ, care sa cuprindă motivele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii punerii sale la dispoziție și nici al eliberării din funcția deținută.

Consideră că sentința recurată este nelegală, soluția fiind dată fără a se anatama fondul cauzei, cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 22 alin. (2) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului și principiul aflării adevărului, în condițiile în care reclamantul a solicitat instanței să ordone intimatelor - pârâte, în condițiile art. 293 C. proc. civ., înfățișarea tuturor actelor deținute, care au stat la baza emiterii actelor administrative atacate, întrucât acestea nu i-au fost comunicate, astfel că analiza legalității actelor administrative contestate nu s-a realizat, deoarece nu au fost depuse documentele necesare, conform dispozițiilor art. 12 și 13 alin. (4) din Legea nr. 544/2004.

Totodată, susține că instanța de fond a favorizat pârâtele, întrucât în ceea ce privește excepția de nelegalitate, instanța a precizat că aceasta privește fondul și nu motivat-o, iar pe de altă parte, a respins cererea de desecretizare a înscrisurilor și cererea de suspendare a cauzei și de sesizare a parchetului competent, fără să motiveze soluția de respingere a acestor cereri.

Recurentul-reclamant critică susținerea primei instanțe în sensul că înscrisurile clasificate depuse sunt doar niște adrese, câtă vreme autorizația sa de acces la informații secrete de serviciu a expirat la data de 31.10.2016, precum și faptul că, deși inițial ședința de judecată a fost suspendată pentru ca reclamantul să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de înscrisurile secretizate, ulterior instanța a revenit asupra deciziei de suspendare, apreciind că nu este îngrădit dreptul reclamantului la apărare și procesul poate continua, fără ca acesta să vadă înscrisurile depuse de pârâte, considerând că până la 31.10.2016 acesta ar fi avut posibilitatea și dreptul să i se comunice înscrisurile.

Susține că instanța a refuzat să ia act că aceste înscrisuri sunt false și au fost secretizate cu încălcarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 182/2002 și nici nu a motivat acest aspect.

În ceea ce privește Dispoziția nr. 2482 din 28.07.2014 a șefului I.P.J. Argeș, în raport de prevederile art. 41 pct. 5 din Ordinul MAI nr. 298/2011, arată că a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, trecând peste constatările Corpului de control al MAI nr. x din 29.04.2014 și adresei nr. x a IGPR, prin care s-a solicitat Parchetului să efectueze cercetări pentru aceleași aspecte, în condițiile în care cele două instituții au constatat că nu sunt motive pentru o acțiune disciplinară. În aceste condiții au fost formate dosarele penale nr. x/2014 și y/2014 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, clasate ca urmare a constatării că recurentul nu se face vinovat de acuzațiile aduse, prin ordonanțele din 28.04.2015, dată în dosarul nr. x și comunicată la 17.05.2015 și respectiv din 29.08.2016, dată în dosarul nr. x, comunicată la 26.09.2016. Astfel, data comunicării ultimei ordonanțe - 26.09.2016 - ar fi trebuit să fie termenul la care să se raporteze prescripția cu privire la dispoziția nr. 2482 din 28.07.2014.

Recurentul-reclamant consideră că sentința recurată este, din această perspectivă, nelegală și se impune înscrierea în fals și suspendarea cauzei până la finalizarea cercetărilor.

Mai susține că autoritățile intimate i-au împiedicat accesul la informațiile necesare pentru a-și putea pregăti apărarea, clasificând informații esențiale, dar de interes personal, cu scopul eludării legii și obstrucționării înfăptuirii justiției, iar în acest sens, în Deciziile nr. 751 din 20 septembrie 2012 și nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, instanța de contencios constituțional a reținut că prevederile referitoare la persoanele care urmează să aibă acces la informațiile clasificate, protecția acestor informații prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum și interdicția clasificării unor categorii de informații ori accesul la informațiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile și libertățile constituționale. Curtea Constituțională a stabilit, cu titlu obligatoriu, că aceste prevederi legale nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informațiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege, deoarece reglementarea respectivă nu are ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la anumite informații, ci îl condiționează de îndeplinirea anumitor pași procedurali, etape justificate prin importanța pe care asemenea informații o poartă.

Raportat la art. 6 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit și faptul că, în cadrul principiului egalității armelor intră și egalitatea dintre părțile unui litigiu, iar în plan procesual, această egalitate se concretizează în posibilitatea efectivă de dovedire a pretenției, prin probe, în condiții în care să nu existe un dezavantaj. Instanța europeană a subliniat că principiul egalității impune tratarea egală a părților în privința luării la cunoștință despre toate piesele unui dosar, de natură a conduce la soluția pe care instanța o va pronunța, această exigență nefiind respectată dacă absența comunicării unei piese se raportează numai la una dintre părți, în timp ce partea cealaltă a cunoscut-o.

Consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea: art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția E.D.O., art. 6, art. 7, art. 8, art. 13, art. 14, art. 16, art. 20 și art. 22 C. proc. civ., precum și art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, astfel că prin soluția dispusă i s-a pricinuit o gravă vătămare a drepturilor sale procesuale, dar și a celor substanțiale, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, măsură care se impune în acest context, în condițiile în care în practica Curții Europene de Justiție s-a reținut constant că, în elaborarea actului administrativ, o parte importantă o constituie motivarea manifestării de voință a administrației și că indiferent de caracterul normativ sau individual, actul trebuie să prezinte de o manieră explicită, clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, pentru ca destinatarul sau destinatarii săi să poată înțelege raționamentele care au determinat emiterea sa.

Totodată, Curtea Europeană de Justiție a reținut în mai multe decizii, că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, iar insuficiența motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor.

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect înscrierea în fals a Raportului secret nr. x/08.01.2014 al Direcției de Informații și Protecție Internă, a înscrisurilor care au stat la baza acestuia și a celor subsecvente raportului, invocă inadmisibilitatea acestuia, având în vedere că procedura falsului nu reprezintă decât o modalitate de validare a veridicității probatorii a unui înscris, neputând constitui un capăt de cerere distinct.

Apreciază că declararea înscrisului ca fals nu trebuie să depășească primul termen după prezentarea acestuia, or, Raportul nr. x a fost depus de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (fostul Departament de Informații și Protecție Internă) la dosarul cauzei, odată cu întâmpinarea, motiv pentru care formularea unei astfel de cereri în recurs, apare ca tardivă, sancțiunea fiind decăderea, potrivit art. 185 alin. C. proc. civ. Totodată, învederează faptul că declarația de înscriere în fals nu este motivată.

De asemenea, solicită respingerea recursului ca fiind nul, pe motiv că aspectele invocate de către recurentul-reclamant nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că prima instanță, în mod întemeiat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, întrucât s-a solicitat anularea unor acte administrative ce nu au fost emise de către această instituție.

Se mai susține că tot în mod întemeiat, prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a Raportului de control nr. x, a adresei nr. x, a adresei nr. x, a procesului-verbal încheiat la 28.01.2014, deoarece aceste înscrisuri nu se circumscriu sferei de cuprindere a actelor administrative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

4.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

Intimatul-pârât invocă excepția nulității recursului, întrucâ recurentul nu și-a întemeiat cererea de recurs pe niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a arătat în concret motivele de casare.

Pe fond, arată că prima instanță în mod temeinic și legal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, sens în care solicită menținerea acestei soluții, având în vedere că în situația în care se solicită anularea unor acte emise de autorități publice, calitate procesuală pasivă nu pot avea decât persoanele juridice care au emis actele respective, intimatul-pârât nefăcând parte dintre acestea.

Astfel, recurentul-reclamant a solicitat anularea Raportului de control nr. x și a adresei nr. x, ambele emise de D.I.P.I.; a adresei O.R.N.I.S. nr. x/13.01.2014; a adresei D.LP.L nr. x/28.01.2014; a procesului-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014, precum și a adreselor I.P.J. Argeș nr. x/06.05.2014 și nr. x/28.07.2014. Mai mult, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant nu a formulat în concret pretenții și nu a adus vreo critică la adresa Inspectoratului General al Poliției Române, după cum nici prin recursul formulat nu a criticat hotărârea instanței de fond pe motivul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R.

4.3. Intimatul-pârât Inspectoratul de Politie al Județului Argeș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, precizând că își menține apărările formulate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.

Intimatul-pârât invocă excepția privind tardivitatea recursului și excepția nulității recursului, având în vedere ca recurentul nu și-a întemeiat cererea de recurs pe niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de legiuitor la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de înscriere în fals, vizând înscrisurile care au stat la baza raportului secret nr. x/08.01,2014 al DIPI, a înscrisurilor subsecvente acestui raport, arată că recurentul-reclamant nu le-a individualizat, iar pe de altă parte, raportat la prevederile art. 304 C. proc. civ., înscrierea în fals nu s-a făcut în fata instanței de fond, motiv pentru care apreciază că aceasta este inadmisibilă.

În ceea ce privește conduita instanței de judecată de a nu permite accesul recurentului-reclamant să vizualizeze documentele secretizate depuse, arată că acestuia îi încetaseră raporturile de serviciu la data de 31.10.2016, astfel că îi expirase valabilitatea de acces la informații clasificate-secret de serviciu, iar instanța de fond nu a făcut altceva decât să respecte normele procedurale și dispozițiile incidente în materia documentelor clasificate.

De asemenea, intimatul-pârât reiterează în fata instanței de recurs, următoarele excepții care au fost invocate și în fata instanței de fond: excepția autorității de lucru judecat, raportat la soluția pronunțată în dosarul nr. x al Tribunalului București, rămasă definitivă și în care s-a solicitat, printre altele, inclusiv anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului I.P.J. Argeș nr. x/28.01.2014 și în condițiile în care prin Dispoziția nr. x/06.05.2014 a fost prelungit doar termenul de punere la dispoziție, această măsură fiind dispusă anterior prin Dispoziția nr. x/28.01.2014; excepția tardivității formulării acțiunii, respectiv a decăderii din dreptul de a formula prezenta acțiune, având în vedere că potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul în care poate fi sesizată instanța pentru anularea actului administrativ este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, termen ce poate fi depășit pentru motive temeinice, dar nu mai mult de un an de la data comunicării actului. Or, procesul-verbal din ședința din 28.01.2014 a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 22.01.2015, Dispoziția nr. x/06.05.2014 a fost comunicată reclamantului la data de 08.05.2014, iar Dispoziția nr. 2482/28.07.2014 i-a fost adusă la cunoștință la data de 11.08.2014.

Totodată, apreciază că se impune a fi menținută și excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, respectiv excepția tardivității formulării acțiunii și cu privire la adresa ORNISS nr. x/13.01.2014, având în vedere că potrivit Deciziei nr. 713/15.02.2016 a Curții de Apel Bucuresti, recurentul-reclamant a studiat acest înscris la compartimentul Informații Clasificate al acestei instanțe.

De asemenea, învederează excepția inadmisibilității anulării/suspendării procesului-verbal din data de 28.01.2014, acesta fiind un act ce nu produce efecte în sine, fiind doar consemnat faptul aducerii la cunoștința conducerii inspectoratului despre emiterea adresei de retragere a avizului pozitiv la informații secrete de stat, precum și luarea măsurilor care se impun.

4.4. Intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.

Se susține că dreptul la acțiune al recurentului pentru anularea actului administrativ s-a prescris, având în vedere dispozițiile alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că răspunsul ORNISS la plângerea prealabilă a fost comunicat recurentului-reclamant cu adresa nr. x/2014, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 05.09.2016.

Intimatul-pârât arată că a apreciat ca fiind plângere prealabilă, e-mail-ul transmis de recurentul A. la ORNISS și înregistrat sub nr. x.

Referitor la lipsa calității procesuale active a reclamantului, arată că potrivit art. 86 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, conducătorului unității care gestionează informații secrete de stat aprobă lista funcțiilor care necesită acces la informații clasificate, nominalizează persoanele care urmează să ocupe funcții cu acces la astfel de informații în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, urmând a solicita ORNISS demararea procedurilor în vederea eliberării documentului de acces, iar potrivit acelorași norme, accesul la informații clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informații sau să aibă acces la acestea.

Astfel, aplicând principiul simetriei actelor juridice, consideră că interesul contestării deciziei nu poate aparține persoanei supuse verificării/avizate pentru accesul la informații secrete de stat, ci tot persoanei juridice care a solicitat declanșarea procedurii, aceasta fiind interesată ca persoana respectivă să își poată îndeplini îndatoririle profesionale conform fișei postului.

Mai mult, decizia ORNISS de revocare a accesului recurentului-reclamant la informații clasificate a fost comunicată instituției solicitante - Ministerul Administrației și Internelor, în conformitate cu dispozițiile legale, nu persoanei fizice pentru care s-a solicitat accesul la informații clasificate.

Referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a actului administrativ, intimatul-pârât susține că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la existența unui caz bine justificat și a necesității prevenirii unei pagube iminente.

Consideră că în speță nu există dreptul pretins sau interesul legitim, pe care să se întemeieze acțiunea în contencios administrativ, câtă vreme întreaga legislație privind protecția informațiilor clasificate reglementează regimul de excepție al accesului la această categorie de informații, derogator de la liberul acces la informații ca drept subiectiv. Astfel, arată că accesul la informații clasificate nu este un drept garantat prin lege fiecărei persoane, ci este permis numai în cazurile, condițiile și cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.

Se mai susține că, în fapt, destinatarul actului administrativ atacat nu este recurentul, ci instituția angajatoare, iar intimata-pârâtă ORNISS nu se confundă în această materie cu o autoritate decizională deliberativă, respectiv nu dispune de competențe legale care să îi permită să cenzureze această solicitare, ci poate doar procedeze la o verificare formală a îndeplinirii cerințelor legale de emitere a actului administrativ solicitat.

Pe fond, consideră că acțiunea recurentului este neîntemeiată, întrucât ORNISS a emis decizia cu respectarea întocmai a procedurii legale, respectiv urmare solicitării ADS competente, potrivit art. 175 lit. c) din H.G. nr. 585/2002.

Totodată, susține că din întreaga argumentare a recurentului-reclamant din cererea de chemare în judecată reiese că deși obiecțiile vizează în măsură covârșitoare temeinicia actelor/faptelor aflate în afara sferei de competență a ORNISS, pretențiile față de această instituție nu sunt motivate, iar probele depuse la dosar sunt în susținerea pretențiilor față de ceilalți intimați.

4.5. Intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție și Informații a formulat întâmpinare, prin care se arată că în Partea I a Monitorului Oficial nr. 891 din data de 08.11.2016, fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 76/2016 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției Generale de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, care a intrat în vigoare la data de 05.11.2016, iar potrivit art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2016, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare actului normativ sus-menționat, Departamentul de Informații și Protecție Internă se desființează și se înființează Direcția Generală de Protecție Internă, structură specializată în domeniul securității naționale, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, conform art. 25 alin. (5) din O.U.G. nr. 75/2016, Direcția Generală de Protecție Internă se subrogă în toate drepturile și obligațiile Departamentului de Informații și Protecție Internă.

Față de recursul formulat, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

În raport cu petitul privind înscrierea în fals a Raportului nr. x din 08.01.2014 emis de DIPI, a înscrisurilor care au stat la baza acestuia și a celor subsecvente acestui raport, secretizarea abuzivă a tuturor înscrisurilor, suspendarea cauzei aflate în acest stadiu procesual și sesizarea parchetului competent, arată că în această situație C. proc. civ. stabilește momentul procesual ori etapa procesuală în care trebuie făcută exercitarea dreptului, respectiv cel mai târziu la primul termen după prezentarea Raportului contestat. Ori, în cauză, recurentul-reclamant a luat cunoștință de existența acestui înscris din studiul întâmpinării nr. x din 17.10.2016 și cum doar la data de 31.10.2016, recurentului-reclamant i-a expirat autorizația de acces la informații clasificate, acesta a avut posibilitatea studierii înscrisului respectiv și în funcție de constatări, să solicite înscrierea în fals până cel târziu la termenul din 15.12.2016.

Astfel, consideră că recurentul-reclamant este decăzut din dreptul de a cere înscrierea în fals a raportului x din 08.01.2014 și a celorlalte înscrisuri care au stat la baza emiterii lui și a actelor subsecvente.

Pe de altă parte, susține că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, recursul fiind nul sub acest aspect.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministrul Afacerilor Interne a formulat un punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care arată că este de acord cu admiterea în principiu a recursului, dar arată că pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeași încheiere Completul de filtru a apreciat, în acord cu cele statuate în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, ca fiind neîntemeiate atât excepția de tardivitate a recursului, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă înăuntrul termenului legal de recurs, precum și excepția nulității recursului formulat, excepție invocată de către intimați, întrucât argumentele prezentate de recurent se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI), Serviciul de Informație și Protecție Internă Argeș (SIPI), Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), Inspectoratul Județean de Poliție Argeș (IPJ Argeș), Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 și art. 65 alin. (3), art. 67 din Ordinul MAI nr. 400/2004, raportat la art. 80 din Legea nr. 188/1999, aplicarea art. 1, art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat:

- anularea raportului de control înregistrat sub nr. x, a adresei secrete nr. x/8.01.2014 a DIPI, care a stat la baza adresei secrete nr. x/13.01.2014 emisă de către ORNISS, a tuturor înscrisurilor ce au stat la baza acestora și a celorlalte înscrisuri subsecvente emise în baza acestora, inclusiv, dar fără a se limita la: adresa nr. x a ORNISS, adresa Departamentului de Informații și Protecție Internă nr. x/28.01.2014, procesul-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014, dispozițiile Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/28.01.2014, nr. x/6.05.2014 și nr. x/28.07.2014;

- obligarea DIPI să emită o altă adresă prin care să se solicite la ORNISS revocarea adresei secrete nr. x/13.01.2014;

- repunerea în drepturile avute anterior emiterii adresei nr. x a DIPI și a adresei nr. x a ORNISS, cu plata diferențelor salariale la care reclamantul ar fi avut dreptul, potrivit funcției și gradului pe care le deținea, în toată perioada cuprinsă între 28.01.2014 și până la data repunerii efective în drepturi;

- suspendarea efectelor actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Serviciului de Informație și Protecție Internă Argeș, a Inspectoratului General al Poliției Române și a Ministerului Afacerilor Interne și a respins cererea în contradictoriu cu aceste autorități, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la anularea dispoziției nr. x/28.01.2014 IPJ Argeș, respectiv asupra repunerii efective în drepturi și a respins aceste cereri ca inadmisibile; a admis excepția de tardivitate a cererii de anulare a dispozițiilor Șefului IPJ Argeș nr. x/6.05.2014 și nr. 2482/28.07.2014 și a respins ca prescrisă cererea de anulare a acestora; a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Departamentul de Informații și Protecție Internă, Inspectoratul Județean de Poliție Argeș și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, de anulare a raportului de control înregistrat sub nr. x, a adresei secrete nr. x/8.01.2014 a DIPI, a adresei secrete nr. x/13.01.2014 emisă de către ORNISS, a adresei DIPI nr. x/23.01.2014 înregistrată la IPJ Argeș sub nr. x/28.01.2014, a procesului-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014; a respins cererea de obligare a DIPI să emită o altă adresă prin care să se solicite ORNISS revocarea adresei secrete nr. x/13.01.2014;a respins cererea de suspendare a efectelor actelor contestate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea dedusă judecății se solicită anularea unui raport de control și a unei adrese secrete emise de DIPI din cadrul MAI, a unei adrese emise de ORNISS și a unor acte emanate de la IPJ Argeș, care din această perspectivă în faza prealabilă a analizării condițiilor de exercițiu a acțiunii civile, justifică cerința calității procesuale pasive.

În ce privește Serviciul de Informații și Protecție Internă Argeș (SIPI), prima instanță a constatat că, între actele arătate în primele două capete de cerere, nu se menționează acte emise de acest Serviciu, iar pe de altă parte că, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 30/2007, DIPI este structura specializată a ministerului care desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate, structurile din aparatul teritorial al acestuia fiind reprezentate în fața instanțelor de judecată, numai prin intermediul departamentului, cu personalitate juridică. Prin urmare, față de faptul că nu se relevă atacarea unor acte emise de SIPI Argeș (adresa nr. x a DIPI fiind înregistrată la IPJ Argeș sub nr. x/2014), instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități, constatând totodată că în litigiile de contencios administrativ nu are relevanță calitatea de subiect de drept distinct, respectiv existența capacității procesuale, un Serviciu din cadrul unei autorități putând sta în judecată ca pârât, chiar dacă nu are personalitate juridică, dacă este emitentul unui act atacat, conform art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Al doilea capăt de cerere vizează o obligație de a face a DIPI din cadrul MAI, precum și obligația angajatorului IPJ Argeș de a repune pe reclamant în drepturile avute anterior cu plata diferențelor salariale aferente. Instanța de fond a reținut că IGPR nu are calitatea de angajator, situație față de care, în cadrul procesual subiectiv-pasiv, nu se justifică participarea I.G.P.R., care pe de o parte nu a emis niciunul din actele contestate, iar pe de altă parte nu este chemat să repună pe reclamant în drepturile deținute anterior sau să repare un prejudiciu.

De asemenea, în ce privește MAI, nici acesta nu justifică cerința calității procesuale pasive, pe de o parte în raport de cererea de anulare a unor acte emise de DIPI din cadrul MAI iar pe de altă parte față de drepturile bănești solicitate. În prima situație nu se relevă calitatea procesuală pasivă a MAI deoarece potrivit art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, rap. la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012, DIPI este structura specializată a MAI care desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate, cu personalitate juridică, emițând acte în nume propriu. În cea de-a doua situație, nu se poate reține calitatea procesuală pasivă a MAI, față de dezlegarea dată de instanța supremă în recurs în interesul legii, decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, potrivit cu care MAI în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

Concluzionând, calitate procesuală pasivă trebuie recunoscută, față de actele emise: DIPI din cadrul MAI pentru anularea raportului de control înregistrat sub nr. x, a adresei x/8.01.2014, a adresei x/23.01.2014; ORNISS pentru anularea adresei secrete nr. x/13.01.2013; IPJ Argeș pentru anularea procesului-verbal încheiat în ședința de comandă a I.P.J. Argeș din 28.01.2014, a dispozițiilor Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/28.01.2014, nr. x/605.2014 și nr. x/28.07.2014 și pentru repunerea reclamantului în situația anterioară cu plata diferențelor salariale.

În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, excepție invocată de ORNISS, instanța fondului a constatat că aceasta nu reprezintă în realitate o excepție legată de calitatea procesuală în condițiile în care potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o terță persoană de actul administrativ are posibilitatea să-l atace în justiție, ci reprezintă o excepție de inadmisibilitate a formulării cererii în raport cu adresa emisă de ORNISS.

Astfel, invocând interesul particular al reformării raportului de funcție publică afectat de emiterea actelor atacate, reclamantul solicită anularea unei adrese emisă de ORNISS care a întemeiat ulterior emiterea actelor vătămătoare acestuia.

Înscrisul menționat nu se adresează însă reclamantului, astfel că posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție împotriva acesteia, trebuie analizată numai din perspectiva art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Prin urmare, din perspectiva calității procesuale nu are relevanță destinatarul actului, cât consecințele produse de acesta și posibilitatea ca adresa în discuție să producă efecte în privința raportului de funcție publică al reclamantului, care justifică cerința calității procesuale active, excepția urmând a fi respinsă.

Curtea de apel a constatat că reclamantul contestă și dispozițiile Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/28.01.2014, nr. x/6.05.2014 și nr. x/28.07.2014, emise în temeiul adreselor menționate, acte administrative care produc consecințe juridice, în analizarea legalității cărora se impune a se analiza și legalitatea adreselor emise de ORNISS și DIPI.

Cu privire la acest capăt de cerere, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, cu privire la anularea dispoziției nr. x/28.01.2014 și a actelor subsecvente, respectiv asupra repunerii efective în drepturi.

Prima instanță a constatat că în dosarul nr. x nu s-a solicitat expres anularea dispozițiilor Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Argeș nr. x/6.05.2014 și nr. x/28.07.2014, chiar dacă s-a făcut vorbire despre actele subsecvente deciziei nr. x/28.01.2014, astfel că excepția este incidentă numai în raport de acest din urmă act administrativ și cu cererea de repunere a reclamantului în situația anterioară cu plata diferențelor salariale.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Identitatea de părți vizează numai IPJ Argeș, identitatea de obiect are în vedere exclusiv dispoziția nr. x/2014 iar cauza, nelegalitatea actului este aceeași, astfel că efectul negativ al autorității de lucru judecat se va reține față de actul administrativ nr. x.

În ce privește dispozițiile Șefului IPJ Argeș nr. x/6.05.2014, comunicată la 08.05.2014 și nr. 2482/28.07.2014, comunicată reclamantului la 11.08.2014, instanța de fond a reținut că prin acestea a fost prelungită perioada punerii reclamantului la dispoziția unității, respectiv, s-a realizat încadrarea reclamantului ca urmare a identificării unei funcții vacante .

Însă, în raport de acestea au fost invocate excepțiile inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității, față de art. 11 din L. nr. 554/2004.

Curtea de apel a constatat caracterul întemeiat al excepției referitoare la depășirea termenului de sesizare a instanței, deoarece potrivit dovezii de la fila 141 rezultă că reclamantul a primit sub semnătură dispoziția nr. x/6.05.2014 la 08.05.2014, fără a dovedi atacarea acesteia în procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004 și ulterior cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din lege.

Dincolo de acest aspect, admițând că anterior sesizării Tribunalului București a fost formulată plângere prealabilă împotriva tuturor actelor subsecvente dispoziției nr. x/2014, rezultă în mod cert depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii. Prin urmare nu se poate admite că cererea de chemare în judecată poate fi formulată oricând, termenul de 6 luni curgând de la momentele sus menționate, fiind împlinit la data sesizării instanței cu prezenta cerere.

În condițiile în care reclamantul nu formulează plângere prealabilă, termenul de 6 luni curge de la data comunicării actului (la nivelul anului 2014). Dacă se contestă actul în procedura prevăzută de art. 7 din lege, termenul curge de la data comunicării răspunsului respectiv de la data expirării termenului de 30 de zile de la sesizare pentru a răspunde solicitantului, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 (de asemenea consumat cel mai târziu la nivelul anului 2015).

Judecătorul fondului a reținut și considerentele hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x, din care rezultă că instanțele au avut în vedere adresa nr. x a ORNISS, care a determinat afectarea raportului de serviciu al reclamantului.

În decizia nr. 713/15.02.2016 a Curții de Apel București s-a arătat că înscrisul clasificat emis de ORNISS (adresa nr. x) prin care s-a dispus retragerea avizului de acces la informații clasificate pentru recurentul-reclamant a fost depus la Compartimentul Informații Clasificate al Curții de Apel București, reclamantul luând cunoștință de conținutul înscrisurilor clasificate "Secret de serviciu"- adresa ORNISS menționată. În aplicarea art. 6 din CEDO, Curtea a constatat că principiul contradictorialității nu a fost încălcat, fiind administrate probe relevante în raport cu obiectul litigiului și cu criticile de nelegalitate invocate de reclamant. Instanța, reținând obligația imperativă negativă de a nu divulga informații secrete, analizează conținutul actului administrativ, reținând că acesta respectă exigențele unei motivări corespunzătoare și că în cuprinsul său nu puteau fi menționate considerentele din înscrisul cu caracter secret prin care reclamantului i s-a retras avizul ORNISS.

Reține Curtea de Apel București că încă de la momentul creării situației litigioase, prin emiterea dispoziției contestate, reclamantul cunoștea existența actului administrativ distinct de retragere a avizului privind accesul la informații clasificate, cu proprii motive de eventuală nelegalitate, fiind fără relevanță că actul nu i-a fost comunicat la acel moment, însă, partea nu a învestit instanța cu o acțiune în anularea actului ORNISS ori cu o excepție de nelegalitate a acestuia. Ca atare, instanța a constatat că în mod incorect invocă reclamantul necesitatea analizei actului emis de ORNISS, deoarece ar fi solicitat anularea tuturor actelor prealabile emiterii deciziei, întrucât în realitate acesta a solicitat instanței anularea tuturor actelor subsecvente iar nu a celor anterioare.

În aceste condiții, rezultă că prezenta cerere este consecința motivării deciziei Curții de Apel București nr. 713/15.02.2016, în care se reține că reclamantul nu a învestit instanța în procedura ce a constituit obiectul dosarului nr. x cu o cerere de anulare a actului emis de ORNISS, astfel că în prezenta