ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2023

Ședința publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, solicitând:

- anularea Ordinului nr. 1740/10.09.2021 și a adresei nr. x/9.09.2021 emisă de Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerul Afacerilor Interne;

- repararea pagubei grave și dificil de reparat, pricinuită prin diminuarea severă a veniturilor salariale, daune morale și repunerea în situația anterioară;

- în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 actualizată, suspendarea executării Ordinului nr. 1740/2021 de eliberare din funcție și punere la dispoziție, retragere autorizație ORNISS, precum și a adresei nr. x/9.09.2021 emisă de Direcția Generală de Protecție Interna din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, înregistrată la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane cu nr. x/10.09.2021, prin care a fost eliberat din funcția de Inspector Șef al Inspectoratul Județean Argeș (I.G.J. Argeș) și pus la dispoziția I.J.J. Argeș;

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.11.2021, Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI) a formulat cerere de intervenție în cauză susținând necesitatea introducerii sale forțate, din oficiu, ca emitentă a adresei nr. x/9.09.2021 .

La termenul de judecată din 26.11.2021, DGPI a fost conceptată în cauză ca intervenientă.

La 17.12.2021, s-a dispus citarea în cauză ca pârât a Oficiului Registrului Național a Informațiilor Secrete de Stat .

Prin încheierea din 17.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția litispendenței dispunându-se reunirea cauzei menționate la dosarul nr. x/2021.

La 11.02.2022, s-a dispus introducerea în cauză ca pârât a lui B. în calitate de Inspector Șef al IGPR București .

La termenul din 29.04.2022, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție formulată de DGPI .

Prin sentința nr. 527/2022 pronunțată la data de 24.06.2022, Tribunalul Argeș a respins cererea principală și cererea conexată precizate, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat precum cererea de intervenție formulată de Direcția Generală de Protecție Internă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs principal solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. admiterea acestuia, casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare și subsidiar casarea în tot a sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ: Ordin de punere la dispoziție a reclamantului.

Împotriva aceleiași hotărâri și intervenienta Direcția Generală de Poliție Internă a formulat recurs incident, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței, exclusiv sub aspectul respingerii cererii de intervenție formulată de această autoritate și menținerea hotărârii atacate sub aspectul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de Contencios Adminstrativ și Fiscal.

În etapa recursului, la 20.02.2023, recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 85 alin. (1) lit. m) și n), alin. (2) și alin. (2)

1

din Legea nr. 80/1995, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3), art. 118 alin. (2) din Constituție.

Hotărârea ce face obiectul prezentei judecăți

Prin încheierea din data de 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A., ca inadmisibilă, reținându-se neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 .

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța de recurs a respins cererea, fără a face distincție cu privire la admisibilitate, în contextul în care numai Curtea Constituțională are competența de a se pronunța asupra fondului cererii. Ori, cererea formulată tratează distinct criteriile de admisibilitate, la care trimit prin prezentul recurs spre a fi examinate de către instanța de control judiciar, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale este motivată sub aspectul admisibilității dar și pe fond, aparține unei părți din cauză, se referă la un articol de lege care are legătură cu judecarea cauzei (anulare act administrativ), articol menționat ca temei juridic care a stat la baza actului administrativ criticat, iar până la data respingerii cererii, de sesizare a Curții Constituționale norma legală criticată ca neconstituțională n-a făcut obiectul unei alte decizii a Curții Constituționale în sensul de a fi fost declarată neconstituițională prin prisma criticilor aduse în conținutul cererii. Dezvoltarea condițiilor de admisibilitate sunt expuse detaliat în cererea adresată instanței de recurs (Curtea de Apel Pitești), la care fac trimitere, urmând a fi examinată de instanța competentă să soluționeze prezentul recurs, in condițiile art. 29 din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe (dispoziții din acestea) în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Instanța de recurs investită direct_după hotărârea dată în fond devoluează asupra motivelor de casare, fiind competentă să examineze cauza și prin prisma motivelor de apel.

Fără nici un suport normativ instanța a conchis că fiind una de recurs, care nu poate viza fondul cauzei, nu face parte din categoria celor în fața cărora s-ar putea formula o cerere de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că ea ar fi prematur introdusă.

Consideră astfel că instanța a dat o greșită interpretare a dispozițiilor art. 29, restrângându-i domeniul de aplicare la ipoteza concretă numai a instanței care soluționează fondul cauzei, ceea ce este de nepermis, deoarece prezenta cauză se află în stadiul procesual recurs și se circumscrie tezei finale a art. 29 menționat.

Consideră recurentul că, împrejurarea că instanța de recurs a apreciat că "nu are a soluționa fondul prin raportare la incidența art. 488 alin. (1), pct. 5, C. proc. civ., iar eventuala reiterare a cererii de sesizare fiind posibilă în vederea soluționării fondului" (după casare prin trimitere), înfățișează o ipoteză restrictivă față de dispozițiile art. 29 precitate, ceea ce este nepermis.

Pretinsa "prematuritate" a formulării cererii în fața instanței de recurs, așa cum se susține, face inaplicabil textul de lege potrivit căruia cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi formulată " în orice fază a litigiului".

Prin urmare, susține recurentul că distincția operată constituie un adaos restrictiv la lege, și de neînțeles, câtă vreme competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate aparține exclusiv Curții Constituționale, iar nu instanței de judecată.

Curtea Constituțională a statuat că cererile de sesizare privind neconstituționalitatea unei norme juridice aplicabile constituie un veritabil mijloc de apărare care privește cauza în ansamblul său indiferent de stadiul procesual, astfel încât interpretarea restrictivă dată de instanța de recurs nu are nici un suport legal.

Susținând ca fiind incident motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497, C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, respectiv Curții de Apel Pitești.

Apărările formulate în recurs

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant A. au formulat întâmpinări intimații - pârâți Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, dar și recurenta - intervenientă Direcția Generală de Protecție Internă, cu cerere de recurs incident, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca temeinică și legală.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a invocat, ca o chestiune prealabilă, excepția nulității recursului, pentru nesemnarea acestuia.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia și menținerea încheierii recurate, având în vedere faptul că soluția instanței de recurs nu a vizat fondul litigiului, cu un viciu de procedură ce se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind evident că de dispozițiile vizate de excepția de neconstituționalitate, la momentul sesizării, nu depindea soluționarea cauzei.

La rândul său, intimatul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a susținut în cadrul întâmpinării, că, în speță condiția existenței unei legături între dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată cu soluționarea cauzei nu este îndeplinită, având în vedere că actul administrativ ce face obiectul cauzei nu putea fi analizat sub aspectul legalității de către instanța de recurs prin raportare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995, context în care soluționarea cauzei nu depindea de stabilirea constituționalității prevederilor legale indicate.

În cadrul întâmpinării sale, intimata -intervenientă Direcția Generală de Protecție Internă a arătat că, în ceea ce privește condiția legăturii dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate a fost invocată, cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Pitești, ca instanță de recurs, în mod temeinic și legal a reținut că aceasta nu este îndeplinită, întrucât, raportat la motivele de recurs analizate de instanța de control judiciar și la natura nedevolutivă a acestei căi de atac, soluția asupra excepției de neconstituționalitate nu ar avea nici un impact asupra soluției date cu privire la recursul în cauză.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor formulate de intimați, recurentul nu a depus "Răspuns la întâmpinare", astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și 494 din același act normativ,

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului de față, din data de 11.07.2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului, la data de 12.09.2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Alte aspecte procesuale

La dosarul de recurs format de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-au atașat și celelalte dosare în care părțile s-au judecat în fond și în calea de atac a recursului, în dosarul de recurs ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal fiind atașată atât încheierea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți, cât și Decizia nr. 462/R-CONT pronunțată la aceeași dată de Curtea de Apel Pitești, în soluționarea celor două recursuri exercitate în cauză de reclamant și de intervenienta Direcția Generală de Protecție Internă împotriva soluției date de instanța de fond - Tribunalul Argeș, secția Civilă.

Analizându-se Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești în calea de atac a recursului, se constată că această instanță, în calea de atac a recursului, a admis atât recursul principal formulat de reclamantul A., cât și recursul incident promovat de intervenienta Direcția Generală de Protecție Internă, în sensul casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanței de fond, exclusiv pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., invocat și din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 și la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control judiciar necercetând hotărârea recurată și din perspectiva normelor de drept material substanțial în baza cărora judecătorul de primă instanță a soluționat fondul litigiului dedus judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinările intimaților și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

În prealabil, în ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nesemnarea acestuia, astfel cum a fost invocată de intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, dat fiind faptul că la dosarul cauzei există și un exemplar al cererii de recurs ce poartă semnătura recurentului - reclamant, necontestată de nici una dintre părți, reținând așadar că viciul nesemnării cererii a fost acoperit, excepția nulității recursului nu se mai impune a fi analizată.

Pe fondul recursului, exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte amintește că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția ridicată. În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra finalizării cauzei.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător/arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului, adică excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- activitatea legii, în sensul că excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale,

- dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituțională, instanța trebuie să analizeze dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se și condiția ca dispoziția din lege sau ordonanță criticată pe motiv de neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Sintagma " legătura cu soluționarea cauzei" presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstitutionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispozitii legale care are legătură cu solutionarea cauzei.

Însă, examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la existenta unei proceduri (introducerea unui dosar pe rolul instanței), fiind esențial ca norma apreciată ca neconstituțională să fie aplicabilă și necesară pentru soluția ce se va da în respectiva cauză.

Cu alte cuvinte, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată admisibilitatea demersului judiciar al autorului în invocarea exceptiei de neconstitutionalitate, mai ales prin prisma efectelor ce le-ar putea avea asupra soluției o eventuală constatare a neconstitutionalității textului de lege criticat.

Verificând dacă această condiție privind " legătura cu soluționarea cauzei" a fost îndeplinită în prezenta cauză, Înalta Curte reține, raportat la actele și lucrările dosarului, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. m) și n) și alin. (2) și (2)

1

din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, a fost invocată de recurentul - reclamant A. în faza procesuală a recursului, criticile de neconstituționalitate vizând fondul litigiului, una din normele legale apreciate neconstituționale, respectiv art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, fiind chiar temeiul emiterii actului administrativ atacat în cauză, cum judicios a reținut și instanța de fond.

La termenul de judecată din data de 06 aprilie 2023 instanța de control judiciar, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a pus în discuție exclusiv motivul de casare de ordine publică referitor la modul de constituire al cadrului procesual subiectiv -pasiv și obiectiv în fața primei instanțe, raportat la dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., aspecte regăsite și în recursul declarat de Direcția Generală de Protecție Internă, reținând dosarul pentru a se pronunța cu privire la acesta.

Prin Decizia nr. 462/R-CONT pronunțată la aceeași dată, instanța de recurs, analizând cu prioritate aspectele procedurale referitoare la constituirea cadrului procesual subiectiv - pasiv și obiectiv, invocate atât de către recurenta - intervenientă, în recursul incident, cât și din oficiu, de instanță, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., aceste aspecte încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a admis ambele recursuri și, casând hotărârea recurată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta să lămurească cadrul procesual subiectiv raportat la învestirea instanței și cadrul procesual obiectiv din perspectiva renunțării la judecata cererii de anulare a Adresei nr. x/2021, cu respectarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

Se constată, așadar, că, în calea de atac a recursului, în cadrul căreia a fost invocată și excepția de neconstituționalitate ce vizează fondul raportului juridic dedus judecății, instanța de recurs nu a analizat fondul dreptului, respectiv legalitatea hotărârii sub aspectul interpretării și aplicării normelor de drept material, substanțial incidente pe fondul raportului juridic dintre părți, ci doar aplicarea de către instanța de fond a regulilor procedurale în materia constituirii cadrului procesual subiectiv și obiectiv.

Or, în condițiile în care soluția instanței de control judiciar nu a vizat fondul litigiului, ci un viciu de procedură, ce se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în mod evident că de dispozițiile legale vizate de excepția de neconstituționalitate, la momentul sesizării instanței cu analizarea admisibilității acesteia, nu depindea soluționarea cauzei, fiind corectă reținerea instanței inferioare, în sensul că susținerile referitoare la necesitatea sesizării Curții Constituționale apar ca premature, în contextul în care instanța de control judiciar nu a soluționat fondul litigiului, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță pentru stabilirea cadrului procesual subiectiv și obiectiv.

"Legătura cu soluționarea cauzei" înseamnă că decizia Curții Constituționale emisă în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii emisă în procesul în care a fost invocată, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, această nefiind îndeplinită la momentul judecării recursului reclamantului, raportat la faptul că instanța de control judiciar a analizat exclusiv modul de aplicare a regulilor procedurale, fără a intra în cercetarea fondului.

Astfel, Înalta Curte constată că soluția Curții de Apel Pitești, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul - reclamant A., pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care se impune a fi menținută, nefiind susceptibilă de reformare prin prisma criticilor formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța învestită cu analizarea admisibilității excepției de neconstituționalitate, invocată de recurentul - reclamant A., a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a încheierii atacate,.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 6 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.