ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5496/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea în data de 04.02.2020 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Protecție Internă București - M.A.I. și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secret de Stat pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 153 din 10 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca fiind nefondată, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secret de Stat prin întâmpinare.

A fost respinsă, ca fiind lipsită de interes, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Protecție Internă București – Ministerul Afacerilor Interne și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secret de Stat.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat lipsa interesului său personal în promovarea acțiunii, întrucât acțiunea a fost exercitată cu scopul de a preveni încălcarea unui drept personal, dreptul la muncă potrivit pregătirii personale.

A susținut recurentul că interesul acțiunii de față este reprezentat de avantajul, folosul practic urmărit de reclamant, interes care există pe tot parcursul procesului, în speță, reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei ORNISS.

A invocat recurentul faptul că a solicitat anularea deciziei ORNISS și a ordinelor în virtutea dreptului de acces la justiție și pentru a demonstra că nu a încălcat nicio normă juridică prin faptele sale, însă, prin admiterea excepției, instanța de fond nu a urmărit să cerceteze cazul și să se afle adevărul, refuzând să pronunțe o soluție pe fondul acțiunii.

4.1 Intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Totodată, a invocat excepția nulității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimați, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei S/7219/21.05.2019 și a ordinelor subsecvente Deciziei ORNISS, respectiv a ordinelor nr. II/20742 din 06.06.2019 și nr. II/20801/11.06.2019, reintegrarea sa pe postul deținut anterior, respectiv la data emiterii Deciziei ORNISS nr. S/7219/21.05.2019, obligarea DGPI la plata diferenței de salariu de la data punerii la dispoziție până la data transferării pe un alt post în cadrul MAI, obligarea DGPI la plata integrală a salariului aferent funcției deținute la data emiterii Deciziei ORNISS S/7219/21.05.2019 și până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Totodată, a respins, ca fiind lipsită de interes, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamant.

În ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei de interes, soluție contestată de recurentul-reclamant prin prezentul recurs, a reținut instanța de fond că este adevărat că, în baza deciziei susmenționate, reclamantul a fost pus la dispoziția unității, fiind lipsit temporar de anumite sporuri pe care le-ar fi obținut dacă nu i se retrăgea dreptul de acces la informații clasificate, însă această împrejurare nu îl îndreptățește să solicite anularea deciziei, câtă vreme acordarea autorizației de acces este condiționată de protejarea intereselor de securitate în detrimentul celor personale.

Așa fiind, de vreme ce solicitarea de declanșare a procedurii de verificare a acordării accesului la informații clasificate este responsabilitatea persoanei juridice prin reprezentantul său legal, a apreciat judecătorul fondului că interesul contestării deciziei nu poate aparține persoanei supuse verificării/avizate pentru accesul la informații secrete de stat, ci evident tot persoanei juridice care a solicitat declanșarea procedurii, aceasta fiind interesată ca persoana respectivă să își poată îndeplini îndatoririle profesionale conform fișei postului. A concluzionat că interesul reclamantului din prezenta cauză în anularea celor trei acte administrative nu este legitim, personal și direct, astfel că a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea pe acest motiv, fără a o mai cerceta pe fond.

Această soluție nu este împărtășită de către instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate.

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei de interes, apreciind că reclamantul nu justifică niciun interes propriu în contestarea celor trei acte administrative.

În acest context, sunt întemeiate susținerile recurentului-reclamant în sensul că interesul acțiunii de față este reprezentat de avantajul, folosul practic urmărit de acesta, interes care există pe tot parcursul procesului, în speță, reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei ORNISS.

Înalta Curte observă că actele administrative contestate au produs efecte în ceea ce îl privește pe reclamant. Astfel, în urma emiterii deciziei ORNISS au fost emise și actele subsecvente, respectiv ordinele nr. II/20742 din 06.06.2019 și nr. II/20801/11.06.2019.

Conform susținerilor recurentului-reclamant, prin acțiunea de față urmărește, în plus față de anularea celor trei acte, și reintegrarea sa pe postul deținut anterior, respectiv la data emiterii Deciziei ORNISS nr. S/7219/21.05.2019, obligarea DGPI la plata diferenței de salariu de la data punerii la dispoziție până la data transferării pe un alt post în cadrul MAI, obligarea DGPI la plata integrală a salariului aferent funcției deținute la data emiterii Deciziei ORNISS S/7219/21.05.2019 și până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004: "a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;"

Or, este clar că reclamantul justifică un interes în promovarea acestei acțiuni față de vătămarea pe care o pretinde a fi adusă prin actul administrativ contestat, situație în care soluția instanței de fond apare ca fiind nelegală.

În concluzie, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Având în vedere că prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă greșit pentru lipsa de interes a reclamantului, nefiind cercetat fondul cauzei, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2022.