ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1464/2025

Ședința publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, dispuse prin sentința civilă nr. 360/03.08.2020), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), a solicitat anularea actului administrativ unilateral prin care s-ar fi dispus un aviz negativ în privința accesului acestuia la informații clasificate secrete de stat.

Prin precizările din data de 06.10.2020, reclamantul a arătat că înțelege să conteste Decizia ORNISS nr. S/4113/21.03.2019.

Prin sentința nr. 23 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ORNISS, ca nefondată; a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Împotriva acestei soluții, a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și, în principal, trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4079 din 26 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 23/2021 din 11 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019*.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 116 din 16 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei de interes și respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Direcția Generală de Protecție Internă, intervenient accesoriu, ca lipsită de interes.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 116 din 16 aprilie 2024, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii de la fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, a arătat că prima instanță se impunea a face o delimitare între cerința interesului procesual impusă de prevederile art. 33 C. proc. civ. și cerința unui interes legitim privat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A susținut că art. 33 din C. proc. civ. prevede faptul că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 prin interes legitim privat se înțelege "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat."

În mod cert, plecând de la norma legală care reglementează interesul procesual, pe de o parte, și de la norma legală care reglementează interesul legitim, pe de altă parte, se poate concluziona că nu se poate stabili o echivalență între cele două instituții juridice, întrucât acestea au o sferă de aplicare diferită, iar efectele produse sunt distincte.

Astfel, având în vedere distincția clară dintre interesul procesual și interesul legitim, apreciez că motivele care stau la baza soluției de admitere a excepției creează confuzii care se răsfrâng asupra dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Și chiar dacă instanța se referă la excepția lipsei de interes cu trimiterile aferente la prevederile din C. proc. civ., art. 32 și 33 din C. proc. civ., nu rezultă cu certitudine dacă instanța are în vedere interesul privit din prisma procedurii civile - reprezentând folosul material sau moral (direct sau indirect) pe care acesta l-ar putea obține în cazul admiterii acțiunii sau interesul legitim astfel cum este definit de legiuitorul contenciosului administrativ, interes prin care se urmărește restabilirea(redobândirea) dreptului încălcat de către pârâtă/dobândirea unui drept care, la data promovării acțiunii, nu se află în ființă, însă are toate șansele de realizare, cu condiția înlăturării opoziției autorității publice pârâte.

În fine, dincolo de distincția dintre interes, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, și interesul legitim privat din materia contenciosului administrativ, a precizat că justifică un interes în formularea acțiunii, în sens de folos practic, material și moral, care trebuie apreciat la momentul formulării cererii introductive, precum și un interes legitim privat.

A mai arătat că admiterea prezentei cereri de chemare în judecată generează posibilitatea obținerii unui folos material (cu trimitere la litigiul în contradictoriu cu IPJ Galați-dosar nr. x/2019-anularea actului-dispoziție nr. 331/25.04.2019 prin care IPJ Galați, urmare deciziei ORNISS, m-a eliberat din funcția de conducere și m-a pus la dispoziție, cu diminuarea salariului), precum și moral - vizând evidențierea unei inechități care s-a materializat în dreptul reclamantului.

Mai mult, chiar dacă între timp anumite date ale speței s-au schimbat (din ian. 2020 fiind pensionar), acest aspect nu influențează cu nimic interesul de a solicita anularea deciziei nr. S/4113/21.03.2019, emisă de ORNISS.

Concluziile finale au fost de admitere a recursului în cel de-al doilea ciclu procesual.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Direcția de Protecție Internă a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate nulitatea cererii de recurs, iar pe fond, respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A. cu o cerere prin care s-a solicitat anularea actului administrativ unilateral prin care s-ar fi dispus un aviz negativ în privința accesului acestuia la informații clasificate secrete de stat, aviz emis de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Prima instanță, în cel de-al doilea ciclu procesual, a apreciat caracterul lipsit de interes al pretențiilor deduse judecății și a respins cererea de chemare în judecată în consecință. În motivare, a reținut judecătorul fondului că, în temeiul art. 161 din H.G. nr. 585/2002, solicitarea de a fi efectuate verificări de securitate poate viza doar persoane aflate în exercițiul funcției, din prevederea legală amintită reieșind un prim aspect sub care cererea reclamantului nu prezintă interes, dat fiind că el nu mai poate fi verificat la acest moment.

Nemulțumit de soluția primei instanțe, reclamantul a invocat motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor de drept material de la art. 32 și art. 33 C. proc. civ. și respectiv pe cele de la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că s-a realizat o confuzie între interesul procesual prevăzut de procedura civilă și interesul de a promova o acțiune în contencios administrativ.

Înalta Curte nu poate reține alegațiile reclamantului deoarece, interesul procesual general, așa cum este acesta definit la art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., trebuie să existe la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și trebuie să se mențină pe tot parcursul procesual al dosarului.

Deopotrivă, în materia contenciosului administrativ, interesul procesual pentru introducerea unei acțiuni trebuie să subziste pentru a pune în funcțiune mecanismul judiciar. Dacă din diverse motive, interesul dispare, consecința este respingerea acțiunii ca lipsită de interes.

În aceste condiții, Înalta Curte va respinge critica din recurs potrivit căreia excepția lipsei de interes a fost greșit admisă de judecătorul fondului, în considerarea faptului că reclamantul a avut interes la momentul formulării cererii de chemare în judecată deoarece condiția existenței interesului în realizarea pretenției deduse judecății se verifică pe tot parcursul judecății de la fond și, ulterior, în căile de atac.

În ceea ce privește alegația potrivit căreia interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, ar fi diferit de interesul de a formula acțiune în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte reține că deși cele două noțiuni presupun îndeplinirea unor condiții diferite, aceste condiții sunt cumulative, respectiv trebuie îndeplinită condiția generală a interesului precum trebuie probată și vătămarea titularului acțiunii într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri.

Așadar, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Înalta Curte nu va reține nici critica potrivit căreia soluționarea prezentei cauze pe fond generează posibilitatea obținerii unui folos material prin raportare la existența litigiului în contradictoriu cu IPJ Galați-dosar nr. x/2019, care are ca obiect anularea Dispoziției nr. 331/25.04.2019 prin care IPJ Galați l-a eliberat din funcția de conducere și l-a fost pus la dispoziție deoarece, așa cum a reținut și prima instanță, anularea Deciziei ORNISS nr. S/4113/21.03.2019 și a actelor premergătoare ei nu are ca efect punerea reclamatului în situația în care avizul emis ar fi fost un aviz pozitiv. Chiar și în ipoteza admiterii acțiunii, avizul de acces la informații clasificate din perioada 2014 -2018 este expirat iar pentru obținerea accesului la informații, reclamantul ar trebui să procedeze la reînnoirea sa.

Prin urmare, interesul clamat de reclamant, respectiv acela de a deschide acestuia calea unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii din cauza referitoare la anularea dispoziției IPJ de punere la dispoziție, nu derivă din soluționarea pe fond a prezentului dosar, ci ar fi necesar ca ulterior procedurii de verificare, să existe un aviz pozitiv.

Mai mult decât atât, în mod corect a avut în vedere prima instanță prevederile art. 161 din H.G. nr. 585/2002, în care se statuează că solicitarea de a fi efectuate verificări de securitate poate viza doar persoane aflate în exercițiul funcției, or, reclamantul din prezenta cauză nu mai este cadru activ, fiind eliberat prin punere la dispoziție.

În concluzie, nefiind identificate motive de reformare a sentinței civile atacate din perspectiva dorită de partea declarantă a căii de atac, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, menținând sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 116 din 16 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.