ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2019, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 11/9.01.2020 pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal care, la rândul său, a fost învestit urmare declinării competenței teritoriale, prin sentința civilă nr. 6498/9.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererile de verificare a faptului dacă există în arhivă dosare pe numele A., B., C. și D.. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 18 din 25 februarie 2020, Curtea de Apel Galați a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de criticile efective invocate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de către recurentul-reclamant pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 100 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin adresa emisă la 2 iunie 2020 (aflată la dosar recurs) și comunicată acestuia la data de 9 iunie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de recurs.

În ședința publică din data de 25 mai 2022, fiind prezent la termenul de judecată, recurentul-reclamant A. a susținut că el, personal, nu a avut cunoștință de obligația de a timbra recursul, ci doar avocatul său.

Din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant a făcut alegere de domiciliu, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la sediul avocatului său, astfel că actele de procedură efectuate în cauză au fost comunicate la acest domiciliu, inclusiv adresa de comunicare a obligației de timbrare a recursului.

Cu toate acestea, la data de 4 decembrie 2020, recurentul-reclamant A., în calitate de parte, a formulat o cerere de studiere a dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiției. Din cuprinsul acestei cereri, aflată la dosarul de recurs, rezultă că recurentul-reclamant a fotocopiat și anumite pagini din dosarul de recurs, inclusiv fila x, unde se află atașată adresa emisă de instanța de recurs la 2 iunie 2020, prin intermediul căreia i se aducea la cunoștință recurentului-reclamant că are obligația de a achita taxă de timbru în cuantum de 100 RON.

Astfel, contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta a avut cunoștință, personal, de obligația de a timbra recursul încă din data de 4 decembrie 2020, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o nici la primul termen de judecată din 25 mai 2022, deși a fost prezent la termen.

Totodată, se reține că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 18 din 25 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.