ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2023

Ședința publică din data de 08 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, la data de 15 noiembrie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Protecție Internă și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, a solicitat anularea actului administrativ emis de ORNISS care cuprinde avizul negativ și/sau retragerea autorizației privind accesul la informații clasificate, anularea actelor administrative emise de către DGPI, care cuprind concluzia verificărilor și fundamentează retragerea autorizației de acces la informații clasificate și a avizului negativ acordat de către Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1006 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea actelor emise de DGPI și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Protecție Internă și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată nu este motivată, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat chestiunile indicate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, chiar dacă probele ce au fost administrate la dosarul cauzei sunt reprezentate de documente clasificate sau înscrisuri ce conțin informații clasificate, obligația de motivare a hotărârii judecătorești există.

Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că retragerea avizului, potrivit dispozițiilor legale în materie nu trebuie motivat. Astfel, din anexa nr. 15 din Standardele naționale din 13 iunie de protecție a informațiilor clasificate, adoptată prin H.G. nr. 585/2002, se poate observa că declarația tipizată cuprinde la ultimul alineat formula "sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate să nu-mi fie motivată", ceea ce nu echivalează cu acordul dat de către cel care solicită revalidarea cu nemotivarea retragerii de securitate. Atât timp cât anexa 15 prevede doar existența acordului pentru nemotivarea acordării avizului de securitate, a interpreta că retragerea avizului de securitate poate, de asemenea, fi nemotivat reprezintă un adaos la lege și nicidecum o interpretarea a textului conform regulilor generale absolut acceptate de interpretare a normei juridice.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că procedura de revalidare a fost legală, în condițiile în care nu Inspectoratul General al Poliției Române a cerut revalidarea, ci DGPI. Astfel, instanța de fond a reținut că "DGPI a inițiat procedura de reverificare, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, adoptată prin H. G. nr. 585/2002.", în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (2) din același act normativ "Revalidarea poate avea loc la solicitarea unității în care persoana își desfășoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situații:...", iar unitatea în care își desfășura activitatea era Inspectoratul General al Poliției Române și nu DGPI. Prin urmare, în opinia recurentului-reclamant, se poate observa că inițierea procedurii de revalidare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 167 alin. (2) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, adoptată prin H.G. nr. 585/2002, aspect care afectează legalitatea procedurii.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 martie 2021, intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Totodată, a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat în cauză, inclusiv prin prisma faptului că documentele clasificate utile soluționării dosarului au fost depuse la dosarul cauzei, la compartimentul cu documente clasificate al instanței.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 martie 2021, intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând, în esență, pe de o parte, că hotărârea recurată este motivată, iar pe de altă parte, că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil se reține faptul că prin cererea de recurs se invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel încât criticile formulate de recurent împotriva sentinței recurate urmează a fi analizate în raport de domeniul de reglementare al motivelor de recurs invocate, avându-se în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia scopul recursului - cale extraordinară de atac - îl constituie "examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", acesta exercitându-se pentru motive de nelegalitate expres și limitativ reglementate de lege ca motive de casare - art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, pe calea recursului nu se pot examina motive privind interpretarea pe care instanța de fond a înțeles să o dea probelor administrate în cauză ceea ce nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinice.

Pornind de la aceste premise și analizând motivele de nelegalitate invocate de recurent se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Înalta Curte arată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ, impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu apărările intimaților-pârâți sau îl nemulțumesc pe recurentul-reclamant, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Examinarea legalității actului administrativ contestat s-a realizat efectiv prin analizarea de judecătorul fondului și, ulterior, de instanța de recurs, inclusiv a documentelor clasificate care au stat la baza emiterii acestora, depuse la compartimentul special prevăzut de lege, în vederea consultării în condițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție la informații clasificate secrete de stat și secrete de serviciu, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 140/6.02.2014, care stabilesc cadrul juridic pentru prezentarea și examinarea unor asemenea documente în cadrul procedurii judiciare.

De altfel, instanța de recurs reține și că, deși recurentul-reclamant a învederat atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs, faptul că este dificil de identificat care dintre toate situațiile de imputabilitate prevăzute de norma juridică care puteau fi reținute și identificate de Autoritatea Desemnată de Securitate este incidentă în cauză, deoarece nu a avut acces la documentele clasificate care au stat la baza emiterii actelor contestate în cauză, acesta a susținut atât în fața instanței de fond (a se vedea încheierea de ședință de la termenul din data de 13 iulie 2020), cât și în fața instanței de recurs, că deține documentele existente la dosarul cauzei în formă clasificată și are cunoștință despre conținutul acestora, dar nu este de acord cu măsura dispusă pe baza lor.

În orice caz, recurentul-reclamant a avut posibilitatea atât în primă instanță, cât și în calea de atac a recursului, să își angajeze un apărător care să dețină autorizație ORNISS, în vederea consultării documentelor clasificate depuse în cauză, fiind inclusiv amânată cauza la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2023 în acest sens.

Așadar, instanța de recurs reține, pe de o parte, că simpla nemulțumire a recurentului-reclamant referitoare la modul în care a interpretat prima instanță probele administrate în cauză nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 425 C. proc. civ.

În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, ca urmare a Raportului nr. x din 29 mai 2018, prin care au fost prezentate date care se puteau constitui în riscuri de securitate aferente gestionării informațiilor clasificate pe care le gestiona comisarul de poliție A., în conformitate cu prevederile art. 146 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 585/2002, prin Adresa nr. x din 29 mai 2018, Direcția Generală de Protecție Internă a notificat Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat cu privire la acest aspect.

Răspunsul Autorității Naționale de Securitate a fost transmis către Direcția Generală de Protecție Internă prin Adresa nr. x din 05 iunie 2018, care a notificat Inspectoratul General al Poliției Române prin Adresa nr. x din 14 iunie 2018, cu privire la inițierea procedurii de revalidare a avizului privind accesul la informații clasificate, potrivit art. 167 din Anexa la H.G. nr. 585/2002. Prin Adresa nr. x din 27 iunie 2018, Inspectoratul General al Poliției Române a transmis formularul de bază-date personale și formularul suplimentar, completate de comisarul de poliție A., în vederea reverificării ofițerului.

Direcția Generală de Protecție Internă a inițiat procedura de reverificare, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002. În conformitate cu dispozițiile art. 164 din același act normativ, termenul de realizare a verificărilor a fost prelungit pentru clarificarea datelor cuprinse în Raportul nr. x din 19 noiembrie 2018, aspect ce a fost comunicat Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat prin Adresa nr. x din 19 noiembrie 2018.

Direcția Generală de Protecție Internă a apreciat că, în urma finalizării verificărilor de securitate au fost identificate elemente de incompatibilitate privind accesul la informații clasificate în cazul ofițerului, în conformitate cu prevederile art. 150 și art. 151 din Anexa la H.G. nr. 585/2002, prin Raportul nr. x din 04 iunie 2019, astfel că a aprobat neacordarea avizului necesar eliberării autorizației de acces la informații clasificate secret de stat, iar prin Adresa nr. x din 04 iunie 2019, Direcția Generală de Protecție Internă a informat ORNISS cu privire la măsura în cauză, context în care Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în calitate de Autoritate Națională de Securitate, prin Adresa nr. x din 10 iunie 2019, a comunicat Direcției Generale de Protecție Internă decizia de avizare negativă a accesului la informații clasificate secret de stat în cazul domnului A.. Ulterior, prin Adresa nr. x din 25 iunie 2019, Direcția Generală de Protecție Internă a înștiințat conducerea Inspectoratului General al Poliției Române cu privire la decizia Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în vederea luării măsurilor necesare pentru interzicerea accesului la informații clasificate.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva faptului că instanța de fond în mod greșit a reținut că retragerea avizului, potrivit dispozițiilor legale în materie nu trebuie motivat, sunt nefondate.

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, "Accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei jundice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat".

În aplicarea dispozițiilor art. 142 și 150 alin. (3) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, autorizația de acces se eliberează numai în baza avizelor acordate de Autoritatea Desemnată de Securitate competentă, în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, în luarea deciziei de acordare a acestuia avându-se în vedere cu prioritate interesele de securitate în detrimentul celor personale.

Procedurile privind autorizarea unei persoane pentru acces la informații clasificate reprezintă un proces interinstituțional, în realizarea căruia toate demersurile și relaționările se fac între instituțiile implicate.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002, "Reverificarea autorizației este obligatorie și constituie o prioritate ori de câte ori apar indicii că menținerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate."

Dispozițiile art. 146 din H.G. nr. 585/2002 prevăd că "(1) Ori de câte ori apar indicii că deținătorul certificatului de securitate sau autorizației de acces nu mai îndeplinește criteriile de compatibilitate privind accesul la informațiile secrete de stat, verificările de securitate se reiau la solicitarea conducătorului unității adresată ORNISS. (2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităților competente, în situația în care sunt semnalate incompatibilități privind accesul la informații secrete de stat."

Totodată, conform art. 167 din H.G. nr. 585/2002:

"(1) Revalidarea avizului privind accesul la informații clasificate presupune reverificarea persoanei deținătoare a unui certificat de securitate/autorizație de acces în vederea menținerii sau retragerii acesteia.

(2) Revalidarea poate avea loc la solicitarea unității în care persoana își desfășoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situații:

a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deținătoare este necesar accesul la informații de nivel superior;

b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizației de acces deținute anterior;

c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei;

d) la apariția unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilității accesului la informații clasificate."

În cauză, prin Adresa MAI-DGPI s-a comunicat ORNISS că din verificările efectuate au reieșit informații ce evidențiază riscuri de securitate cu privire la gestionarea informațiilor clasificate, conform art. 146 și art. 167 din H.G. nr. 585/2002.

În urma acestei solicitări, ORNISS a dispus inițierea procedurii de revalidare a accesului recurentului la informații clasificate, conform art. 167 din H.G. nr. 585/2002.

La finalizarea verificărilor de securitate MAI-DGPI a comunicat ORNISS, elementele de incompatibilitate rezultate în urma verificării conform prevederilor art. 160 din H.G. nr. 585/2002, comunicarea avizării negative precum și retragerea documentului de acces deținut.

În consecință, urmare a derulării procedurii de revalidare și avizului transmis de Autoritatea Desemnată de Securitate competentă, ORNISS a comunicat MAI-DGPI avizarea negativă a accesului recurentului la informații clasificate, revocarea deciziei de avizare pozitivă a accesului la informații clasificate și respectiv, retragerea documentului de acces.

În acest context, instanța de recurs are în vedere și că revalidarea accesului la informații clasificate secrete de stat este o instituție de sine stătătoare, nefiind condiționată de săvârșirea de către solicitant a unei abateri disciplinare/contravenții/infracțiuni, fiind prevăzută de leguitor printre măsurile de protecție a informațiilor clasificate.

Instanța de control judiciar reține astfel că, deși ORNISS a decis inițial avizarea pozitivă a accesului la informații clasificate secret de stat - art. 151 alin. (1), în baza avizului favorabil al ADS competente acordat în urma verificărilor de securitate, ulterior, în temeiul simetriei juridice, a revocat propria decizie de avizare pozitivă inițială, aceasta nemaiputând subzista întrucât ADS competentă a emis avizul negativ privind accesul la informații clasificate.

Totodată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin declarațiile date și semnate, recurentul a luat la cunoștință și a acceptat, prin completarea formularelor de verificare, cerințele procedurii de verificare, referitoare la nemotivarea avizării negative a accesului la informații clasificate, declarațiile din Anexele nr. 15, 16 la H.G. nr. 585/2002.

În acest sens, se rețin și prevederile art. 169 din H.G. nr. 585/2002, care statuează că pentru revalidarea accesului la informații secrete de stat se derulează aceleași activități ca și la acordarea avizului inițial, verificările raportându-se la perioada scursă de la eliberarea certificatului de securitate sau autorizației de acces anterioare.

Drept urmare, contrar susținerilor recurentului-reclamant, având în vedere că în contextul inițierii procedurii de revalidare privind accesul la informații clasificate, acesta a completat și a semnat declarațiile cuprinse în finalul formularelor prevăzute la Anexa nr. 15 și Anexa nr. 16 din H.G nr. 585/2002, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta este momentul la care acesta a luat cunoștință și a acceptat toate cerințele procedurii de verificare și avizare, consimțind astfel că neacordarea avizului de securitate să nu îi fie motivate.

Nefondată este și critica recurentului-reclamant potrivit căreia procedura de revalidare a fost nelegală, în condițiile în care nu Inspectoratul General al Poliției Române a cerut revalidarea, ci Direcția Generală de Protecție Internă.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant pleacă de la premisa greșită că Direcția Generală de Protecție Internă este instituția care a solicitat inițierea procedurii de revalidare, în condițiile în care Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat este cel care a inițiat procedura de revalidare a avizului privind accesul la informații clasificate, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 585/2002, potrivit cu care "Revalidarea poate avea loc la solicitarea unității în care persoana își desfășoară activitatea, sau a ORNISS (…)".

Astfel, așa cum s-a reținut și anterior, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în calitatea sa de Autoritate Națională de Securitate,

a transmis către Direcția Generală de Protecție Internă Adresa nr. x din 05 iunie 2018, care, la rândul său a notificat Inspectoratul General al Poliției Române prin Adresa nr. x din 14 iunie 2018, cu privire la inițierea procedurii de revalidare a avizului privind accesul la informații clasificate, potrivit art. 167 din Anexa la H.G. nr. 585/2002. Prin Adresa nr. x din 27 iunie 2018, Inspectoratul General al Poliției Române a transmis formularul de bază-date personale și formularul suplimentar, completate de comisarul de poliție A., în vederea reverificării ofițerului.

Prin urmare, reverificarea reclamantului s-a realizat în conformitate cu art. 146 din Standardele naționale de protecție, potrivit căruia "(2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităților competente, în situația în care sunt semnalate incompatibilități privind accesul la informații secrete de stat".

În ceea ce privește procedura de revalidare a avizului privind accesul la informații clasificate, aceasta presupune reverificarea persoanei deținătoare a unui certificat de securitate/autorizație de acces în vederea menținerii sau retragerii acesteia, așa cum statuează prevederile art. 167 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002.

Art. 169 din H.G. nr. 585/2002 prevede că pentru revalidarea accesului la informații secrete de stat se derulează aceleași activități ca și la acordarea avizului inițial, verificările raportându-se la perioada scursă de la eliberarea certificatului de securitate sau autorizației de acces anterioare.

În calitate de Autoritate Desemnată de Securitate la nivelul MAI, DGPI avizează autorizarea accesului personalului MAI la informații clasificate. Prin urmare, acestei instituții îi revine obligația de a efectua verificările de securitate în vederea acordării/retragerii avizului de securitate, ORNISS, în calitate de Autoritate Națională de Securitate, fiind instituția care decide asupra acordării autorizației de acces la informații clasificate în baza avizului acordat de Autoritatea Desemnată de Securitate, în speță DGPI.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 08 februarie 2023.