ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2603/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 ianuarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei ORNISS nr. S/11287 din 17.07.2013, decizie prin care i-a fost retras certificatul de acces la informații clasificate nivel SSID.

Prin sentința civilă nr. 1016 din 26 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul ORNISS, și a dispus suspendarea executării Deciziei ORNISS nr. S 11287 din 17.07.2013, până la pronunțarea soluției definitive în dosarul nr. x/2014 având ca obiect anularea actului.

Împotriva sentinței civile nr. 1016 din 26 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul ORNISS, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a executării.

Prin decizia nr. 2436 din 11 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 a admis recursul declarat de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat împotriva sentinței civile nr. 1016 din 26 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și, rejudecând cauza, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat nr. S/11287/17.07.2013, formulată de reclamantul A..

În esență, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 2312 din 9 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, pentru lipsa plângerii prealabile, cererea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul ORNISS, având ca obiect anularea Deciziei ORNISS nr. S/11287 din 17.07.2013, prin care a fost retras certificatul de acces la informații clasificate nivel SSID emis pentru reclamant.

Astfel, instanța de recurs a apreciat că, în aceste condiții, soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a executării și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva deciziei nr. 2436 din 11 iunie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând ca la soluționarea cauzei să fie avute în vedere împrejurările de fapt arătate prin cererea de revizuire.

În esență, revizuentul arată că a luat la cunoștință recent de dosarul Curții de Apel București nr. x/2018, având ca obiect obligația de a face privind declasificarea tuturor actelor, documentelor, informațiilor care au stat la baza trecerii sale în rezervă, intrând în posesia actelor la data de 08.02.2019.

Revizuentul precizează că nu a avut cunoștință de conținutul Avizului ORNISS, înregistrat sub nr. x/17.07.2013 și a Ordinului Directorului General al DGIA, înregistrat sub nr. x/12.07.2013, aceste acte fiindu-i ascunse din iulie 2013.

Intimatul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a depus întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității cererii de revizuire, iar pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei nr. 2436 din 11 iunie 2015 pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ce are ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei ORNISS nr. S/11287 din 17.07.2013, decizie prin care i-a fost retras certificatul de acces la informații clasificate nivel SSID.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei ORNISS nr. S/11287 din 17.07.2013.

Acțiunea în anularea acestui act administrativ a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care prin sentința civilă nr. 2312 din 09 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, ca neîntemeiată și a admis excepția tardivității plângerii prealabile administrative, respingând acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, pentru lipsa plângerii prealabile.

Mai mult, prin decizia nr. 1015 din data de 31.03.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2312 din 9 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, astfel că sentința civilă nr. 2312 din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a rămas defnitivă.

Înalta Curte constată că acțiunea în anulare a vizat același act administrativ, și anume Decizia ORNISS nr. S/11287 din 17.07.2013, ce face obiectul suspendării executării în dosarul de față.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - s-a pronunțat la data de 09 septembrie 2014 prin sentința civilă nr. 2312 asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării face obiectul cererii de revizuire, interesul în susținerea acestei căi de atac extraordinare nu mai este actual, întrucât, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Mai mult, această sentință prin care a fost soluționată acțiunea în anulare, a rămas definitivă prin respingerea recursului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ. cu referire la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2436 din 11 iunie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2436 din 11 iunie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.