ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1511/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a formulat plângere împotriva avizului negativ ORNISS prin care i -a fost ridicat certificatul de acces la informațiile clasificate secrete de stat emis de Oficiul Registrului Național al Informațiilor - Secrete de stat, solicitând - suspendarea avizului negativ ce a stat la baza emiterii ordinului/dispoziției prin care i-a fost ridicat certificatul de acces la informații clasificate secrete de stat.

Prin sentința civilă nr. 855/12.05.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 855/12.05.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală.

Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2018 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea cauzei în vederea obținerii autorizației de acces la informații naționale clasificate cu nivel de secretizare "strict secret" de către apărătorul ales al recurentei-reclamante B.. Cu recurs pe toată durata suspendării.

La data de 08.04.2019, recurenta-reclamantă, prin avocat B., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei precizând că motivul care a stat la baza suspendării încă subzistă (nu i s-a eliberat certificatul de acces la informații clasificate).

Prin decizia nr. 835/CA din 26.06.2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea privind constatarea perimării și a constatat perimată judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 855/12.05.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații pârâți Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) și Ministerul Administrației Și Internelor - Departamentul de Informații și Protecție Internă.

Împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2018 și a deciziei nr. 835/CA din 26.06.2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin motivele de recurs formulate împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2018, recurenta-reclamantă arată că în mod greșit instanța de judecată a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) C. proc. civ.. Având în vedere că, în acea ședință s-a pus în discuție de către completul de judecată o eventuală suspendarea a judecății cauzei, până la obținerea de către apărătorul recurentei-reclamante a autorizației de acces la informații clasificate, cu nivel de secretizare "secret de stat", iar apărătorul său a susținut că este de acord cu suspendarea nu poate opera dispozițiile sus-citate.

Cu privire la decizia nr. 835/CA din 26.06.2019, recurenta-reclamantă arată că în mod greșit s-a invocat perimarea cererii de recurs deoarece, aceasta nu se află în situația prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că eliberarea autorizației de acces la informații clasificate secret de stat nu depinde de cel ce o cere, această autorizație se eliberează de către ORNISS urmare a unei verificări riguroase a persoanei ce o solicită.

De asemenea, arată că până la acest moment nu a primit un răspuns din partea autorității competente de validare sau invalidare de acces la informații clasificate secret de stat.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de perimare.

Intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2018 și respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei nr. 835/CA din 26.06.2019.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2018 și ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei nr. 835/CA din 26.06.2019.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., "(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.".

Înalta Curte constată că, din cuprinsul acestor dispoziții rezultă fără putință de tăgadă că recursul se poate declara cât timp durează suspendare, însă, în cauza de față, recursul împotriva încheierii de suspendare s-a exercitat după pronunțarea hotărârii prin care s-a constatat perimarea, când măsura suspendării încetase, aspect în raport de care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 835/CA din 26.06.2019, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 416 și art. 417 C. proc. civ. prevăd următoarele:

"Art. 416 Cererile supuse perimării

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Art. 417 Întreruperea cursului perimării

Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 din C. proc. civ., "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea."

Prin urmare, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea judecății.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură ce nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

În cazul de față, ultimul act de procedură îndeplinit de instanță a fost încheierea de suspendare a judecății din 26.06.2019, acesta fiind de altfel și momentul de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, conform art. 416 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a apreciat și instanța de fond.

Fiind un termen procedural stabilit pe "luni" - respectiv 6 luni - el se calculează potrivit regulilor de drept comun stabilite de art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ.

Din conținutul dosarului de fond se poate constata fără putință de tăgadă pasivitatea procesuală, lipsa de stăruință în judecată, de care a dat dovadă recurenta-reclamantă.

De asemenea, relevant este și faptul că, prin cererea de recurs a precizat că "nici până la acest moment nu a primit un răspuns din partea autorității competente de validare sau invalidare de acces la informații clasificate secret de stat", aspect în raport de care menținerea suspendării pentru o perioadă nedeterminată de timp ar încălca prevederile legale sus-citate.

Înalta Curte amintește în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.

Această atitudine nu poate fi altfel calificată de instanța de control judiciar decât o încălcare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ. sancționată de legiuitor cu perimarea, ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, din cauza rămânerii în nelucrare a cauzei, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 416 din C. proc. civ., motiv pentru care instanța de fond în mod temeinic și legal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Argumentul recurentei-reclamante în sensul că suspendarea nu ar fi fost solicitată de părți ci a fost pusă în discuție de instanța de fond nu poate fi primit. Suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., fiind vorba de un caz de suspendare voluntară. Faptul că acordul părților cu privire la suspendarea judecării cauzei a rezultat în urma unei întrebări formulate de instanță este lipsit de relevanță mai ales în condițiile în care niciuna dintre părți nu a formulat în termen recurs împotriva încheierii de suspendare. Nu este posibil ca după perimarea cauzei să se repună în discuție temeiurile în raport cu care a fost dispusă suspendarea judecății cu consecința modificării unei încheieri devenite definitivă prin nerecurare.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 835/CA din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.