ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2017

Decizia nr. 737/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și insolvență la data de 16 iunie 2016 sub nr. x/107/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) reprezentată prin președinte-secretar de stat:

- Angajarea prin redistribuire pe post de funcționar public echivalent cu funcția de comisar de Garda financiară deținută până la eliberarea din funcție prin Decizia nr. 948 din 23 septembrie 2013 emisă de ANAF - Garda Financiară - Comisariatul General București,

- Plata de către pârâtă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, funcționarul public.

2.1. Prin Sentința administrativă nr. 686/CAF din 12 octombrie 2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a constatat necompetent material Tribunalul Alba, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea cauzei și, în consecință, a declinat cauza spre competentă soluționare, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că pârâta este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele administrative emise de aceasta sunt de competența curții de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința nr. 296 din 13 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia și, în baza art. 132 alin. (3) Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 109 din Legea 188/1999, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici în favoarea secției de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a Tribunalului Alba. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că reclamantul, în calitate de funcționar public eliberat din funcția publică de execuție de comisar la Garda Financiară, a înțeles să învestească instanța cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de serviciu, motivând că în perioada de preaviz potrivit art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 a solicitat transferul la instituții care erau menționate cu posturi vacante în lista publicată pe site-ul Gărzii Financiare în data de 10 octombrie 2013 însă, ANFP și-a îndeplinit cu rea credință și superficialitate obligațiile legale privind actualizarea acestei liste, așadar cererea sa vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu instituția pârâtă, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin care a solicitat a se dispune angajarea prin redistribuire pe post de funcționar public echivalent cu funcția de comisar de Garda financiară deținută până la eliberarea din funcție prin Decizia nr. 948 din 23 septembrie 2013 emisă de ANAF - Garda Financiară - Comisariatul General București, precum și plata de către pârâtă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, funcționarul public.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Curtea de apel a apreciat că, în materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, deci inclusiv în ceea ce privește o cerere privind angajarea prin redistribuire pe post de funcționar public echivalent cu funcția de comisar de Garda financiară, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raționament echivalează cu interpretarea că dispozițiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, raportat și la efectele hotărârii, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL