ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență, la data de 26 octombrie 2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu a solicitat, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB 1275B din 22 septembrie 2016, precum și a tuturor actelor subsecvente dependente de aceasta, respectiv actele de punere în executare a deciziei și actele de executare efectuate.

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență

Prin Decizia nr. 90/2017 din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acțiunii introductive, de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 22 septembrie 2016, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Instanța reține că este competentă material în soluționarea fondului acestei cauze curtea de apel, raportat la rangul emitentului actului contestat, care este o autoritate publică de nivel central.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 68/2017 din 27 martie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în determinarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, legiuitorul utilizează, prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, două criterii, respectiv criteriul valoric- pentru litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, competența fiind la tribunal sau la curțile de apel funcție de depășirea prin taxelor contestate a pragului valoric de 1.000.000 RON, sau criteriul poziționării organului emitent al actului administrativ contestat în ierarhia administrativă din care face parte, competența revenind uneia dintre cele două instanțe, după cum instituția publică emitentă este constituită la nivel local sau la nivel central.

În cauză, reține instanța că obiectul cererii în raport de care se determină competența este reprezentat de Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB 1275B din 22 septembrie 2016. Prin acest act administrativ sunt instituite măsuri de indisponibilizare temporară a unor bunuri în scopul asigurării recuperării unor creanțe fiscale estimate, obiectul criticilor reclamantului fiind legate de legalitatea instituirii acestor măsuri.

Așa fiind, instanța a reținut că, în determinarea competenței este relevant criteriul poziționării organului emitent în ierarhia administrativă din care face parte. Sub acest aspect se reține că emitentul deciziei contestate este Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, organ cu competențe locale, chiar dacă la nivelul mai multor județe, așa încât în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a prezentei cauze în primă instanță revine tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, măsuri care au la bază sumele stabilite prin procesul-verbal nr. x din 20 septembrie 2016, constând în TVA în sumă de 127.985,53 RON.

În conformitate cu dispozițiile art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, astfel, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că "litigiile (…) care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar (...) cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, aceste dispoziții sunt aplicabile întrucât deși decizia contestată are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, aceasta este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanță rezultată, în cazul de față, din taxe și impozite.

În cauza de față, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă pentru garantarea unei creanțe fiscale ce nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON, fiind în valoare de 127.985,53 RON.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

De altfel, problema stabilirii instanței competente de a soluționa acțiunile judiciare, formulate în temeiul art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul ședinței din 22 mai 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar soluția de unificare a jurisprudenței adoptată este în sensul că "instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală."

Oricum, din analiza deciziei contestate rezultă și faptul emiterii acesteia de către o autoritate publică locală, respectiv Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal și insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM