ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1522/2017

Decizia nr. 1522/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii judiciare

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia și declinată la Tribunalul Alba, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov anularea Deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr. A-PET 6856 din 14 martie 2016 emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța, prin care s-au instituit măsuri asiguratorii asupra activelor patrimoniale ale reclamantei până la concurența sumei de 88.245 lei.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința administrativă nr. 1069/CAF din 23.11.2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că emitentul actului administrativ atacat, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, este o autoritate la nivel central, conform art. 1 și art. 15 din H.G. nr. 520/2013, în cauză nefiind incident criteriul valoric.

La rândul său, prin sentința nr. 46 din 02 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că în cauză sunt incidente prevederile primei teze a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin raportare la criteriul rangului autorității emitente a actului atacat, cât și prin raportare la cel al valorii obligației fiscale.

În speță, actul atacat nu a fost emis de o autoritate publică centrală, ci de o autoritate locală și anume Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța, a cărei arie de competență, stabilită prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 520/2013, este limitată la județele expres indicate.

În al doilea rând, raportat la criteriul valoric, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacată are natura unui act administrativ fiscal și vizează taxe și impozite, măsurile fiind dispuse în considerarea existenței unei obligații fiscale și pentru a asigura posibilitatea executării acesteia, împiedicând sustragerea de la plată. Conform deciziei atacate, obligația fiscală vizată a fost estimată la suma de 88.245 lei (deci sub limita de 1.000.000 lei), iar măsurile asigurătorii au fost instituite până la limita sumei de 88.245 lei.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-PET 6856 din 14 martie 2016 emisă de pârâta Direcția Regională Antifraudă 2 Constanța și anularea în totalitate a măsurilor asigurătorii - sechestru asigurator și poprire asiguratorie, dispuse prin această decizie.

Înalta Curte constată că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în urma unui control fiscal, prin care inspectorii antifraudă din cadrul instituției pârâte au dispus instituirea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 213 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. fisc., motivat de faptul că există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea obligațiilor de plată, estimate la suma de 88.245 lei.

Potrivit art. 213 alin. (13) C. proc. fisc., „împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă”.

Înalta Curte, ținută fiind de cadrul procesual avut în vedere de cele două instanțe de contencios administrativ, între care s-a ivit conflictul negativ de competență, constată că în materia contenciosului administrativ, regulile de competență sunt stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În cauză, valoarea acestor obligații de plată este de până la 1.000.000 lei, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului.

Prin urmare, fără a face aprecieri asupra naturii juridice a actului administrativ-fiscal, a cărui anulare se solicită, luând în calcul exclusiv calitatea de autoritate administrativă a emitentului acestui act și valoarea creanțelor constatate a fi datorate de societate bugetului de stat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, cu respectarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta optând pentru instanța de la sediul său.

Temeiul legal al soluției

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 2 Constanța și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.