ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. x/107/2017, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcția Generală Antifraudă Fiscală și ulterior, prin precizarea cererii, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, solicitând în principal, anularea în totalitate a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017, iar în subsidiar, anularea aceleiași decizii, cu mențiunea valabilității acesteia doar în ceea ce privește măsura sechestrului pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare și bunurile mobile necorporale.

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență

Prin Sentința civilă nr. 2893/CAF/2017, pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. x/2017, s-a constatat necompetența materială a acestei instanțe și a fost declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013, instituția pârâtă, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, este organizată ca fiind o substructură din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, ca parte din aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fiind o structură fără personalitate juridică.

Astfel, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 și raportat la rangul emitentului actului contestat, instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze în primă instanță litigiul este curtea de apel în a cărei circumscripție își are sediul reclamanta contestatoare.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 181 din data de 16 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

Prim urmare, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență; a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a trimis dosarul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele sentinței de mai sus s-a reținut că decizia contestată a fost emisă în temeiul art. 213 C. proc. fisc., care la alin. (13) face trimitere în ceea ce privește competența la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de care a apreciat că are aplicabilitate rangul autorității emitente pentru determinarea instanței competente în soluționarea cauzei, criteriul valoric fiind aplicabil doar în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017, emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii în baza sumelor stabilite prin procesul-verbal de constatare nr. x din 30 mai 2017 în valoare de 238.425,68 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei se reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: criteriul rangului organului/autorității publice emitente a actului contestat, respectiv criteriul valoric, când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) C. proc. fisc., prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017. Necesitatea abordării unei soluții de principiu a fost relevată de jurisprudența inconstantă, regăsită inclusiv la nivelul secției specializate a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017 și procesul-verbal de constatare nr. x din 30 mai 2017, au fost emise de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 238.425,68 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA.

Decizia contestată, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanțe, este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Această creanță rezultă, în cazul de față, din taxe și impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în funcție de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că în cauză, decizia contestată privește o creanță ce nu depășește valoarea de 1.000.000 RON.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Generală Antifraudă Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT