ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3172/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 40/2018 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Alba.

Prin Sentința administrativă nr. 518/CAF/2018 din 15 mai 2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de insolvență, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a cauzei, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie, în principal, anularea în totalitate și suspendarea executării deciziei de soluționare a contestației formulate de către reclamanta SC A. SRL, înregistrată la AFIR sub nr. x/20.02.2017 și comunicată sub nr. x/17.03.2017, respectiv anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/17.01.2017.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea unor acte administrative emise în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, act care face trimitere la competența instanțelor de contencios administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), c) și e) din O.U.G. nr. 66/2011 (forma în vigoare la data formulării acțiunii):

"(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

c) fonduri europene - sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene și/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

e) autorități cu competențe în gestionarea fondurilor europene - autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul european pentru pescuit, din fonduri aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare, autoritățile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate și parteneriat ENPI, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, agențiile de implementare - inclusiv Oficiul de Plăți și Contractare PHARE - în cadrul programelor PHARE, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE în cadrul Facilității Schengen, Facilității de Tranziție și al Mecanismului Financiar SEE, cu excepția proiectelor delegate, precum și autoritățile naționale responsabile de participarea României la alte programe finanțate din fonduri europene."

Conform art. 20 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță de urgență:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(4) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul unei instituții publice.", iar, potrivit art. 21 alin. (1), (16), (19) și (20):

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20.

(16) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se aprobă de conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, respectiv conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene - dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia.

(19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe."

Potrivit art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, iar, potrivit art. 47 alin. (5), contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.

Articolul 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că:

"(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz."

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Însă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin introducerea art. 10 alin. (1

1

), în speță nu se aplică dispozițiile alin. (1) sus citat, ci dispozițiile alineatului nou introdus.

Or, potrivit art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că actele contestate au fost emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în baza atribuțiilor sale stabilite de O.U.G. nr. 66/2011, și nu de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba Iulia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit:

"Se înființează Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, denumită în continuare Agenția, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul București, str. x, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care se desființează".

Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ:

"Agenția are în structură 8 centre regionale pentru finanțarea investițiilor rurale, fără personalitate juridică, care au arondate județele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București-Ilfov care are arondate județele Ilfov, Călărași și Ialomița, precum și municipiul București".

După cum s-a subliniat anterior, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, poate delega activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare structurilor de control organizate în acest scop în cadrul acesteia.

Tribunalul Alba a reținut în mod corect că pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este o autoritate publică centrală, aceasta funcționând în cadrul Ministerului, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.01.2017 (care face obiectul completării de acțiune) a fost înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind aprobat de către directorul general al acestei instituții (chiar dacă a fost întocmit de o echipă de control din cadrul OJFIR Alba/CRFIR 7 Centru și avizat de Directorul OJFIR Alba și de Directorul General Adjunct CRFIR 7 Centru) și că Decizia înregistrată sub nr. x/17.03.2017, de soluționare a contestației reclamantei, a fost emisă de aceeași autoritate - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Directorul General (fiind în același timp asumată prin semnătură de Directorul General Adjunct al CRFIR și de membrii comisiei de soluționare a contestației, care au fost numiți tot din cadrul CRFIR 7 Centru Alba Iulia).

Așadar, ambele acte administrative atacate în prezenta procedură au fost emise de o autoritate publică ce funcționează în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, adică la nivel central, anume Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii, la faptul că emitentul actelor administrative a căror anulare face obiectul prezentei cauze este o autoritate publică centrală, iar actele administrative contestate vizează fonduri nerambursabile, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, sus citat, în raport de care competența materială de soluționare a litigiului aparține, indiscutabil, curților de apel.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială își are sediul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC "A." SRL și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL