ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.11.2016, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

În motivare, se arată că la data de 23.09.2013, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, denumita în continuare "AFIR" sau "Autoritatea Contractantă") în calitate de autoritate contractantă și A. Întreprindere Individuală, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x, pentru proiectul "Extindere și modernizare pensiune turistică, regim D+P+M, păstrarea și promovarea culturii tradiționale" (în continuare "Contractul de finanțare" sau "Contractul F - Anexa nr. 1).

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 1.539 din 28 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTru a se pronunța astfel, instanța a reținut că actele administrative a căror anulare se solicită au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă actele administrative nu sunt emise de către o autoritate publică centrală.

A mai susținut instanța că în prezenta speță litigiul comportă asupra legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și a deciziei de soluționare a contestației emise de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 sud - vest Satu Mare.

Aerată că pârâta are în structură 8 Centre Regionale pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, fără personalitate juridică, care își au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4.169/CAF/2017 din 8 noiembrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și, în consecință:

A declinat în favoarea Curții de Apel București, competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Alba și Curtea de Apel București, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentele reținute în susținerea soluției, instanța a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea Deciziei nr. 14.412/24.05.2016 emisă de pârâtă, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.11.2015, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei de 535.253,64 RON, dintre care suma de 508.490 RON reprezintă finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, conform contractului de finanțare nr. x/23.09.2013 încheiat între reclamantă, beneficiar și A.P.D.R.P, autoritate contractantă.

A.F.I.R., pârâta din prezenta cauză, este instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Potrivit disp. art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Față de faptul că reclamanta contestă acte administrative emise de o autoritate publică centrală - A.F.I.R., prin care se dispun măsuri în sensul instituirii obligației de restituire a unor sume ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene, se constată că nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenței materiale în raport de criteriul cuantumului sumei rezultată din actul administrativ atacat, ci ale art. 10 alin. (11) din același act normativ, care prevăd competența curților de apel în astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate.

De altfel, chiar în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.11.2015 se stipulează de către pârâtă faptul că această decizie poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Brașov sau la Curtea de Apel București.

Conchide instanța în sensul că, competența materială este reglementată de norme procedurale imperative, așa încât instanța sau părțile nu pot deroga de la prevederile C. proc. civ. prin care se stabilesc instanțele care au competența materială de soluționare a anumitor litigii.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, precum și a apărărilor formulate de pârâtă, reiese faptul că reclamanta contestă acte administrative emise de o autoritate publică centrală - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - A.F.I.R., prin care se dispun măsuri în sensul instituirii obligației de restituire a unor sume ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene.

De asemenea, așa cum reiese din actele dosarului, între Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actualmente Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, denumită în continuare AFIR sau "Autoritatea Contractantă") în calitate de autoritate contractantă și A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x, pentru proiectul extindere și modernizare pensiune turistică, regim D+P+M, Păstrarea și Promovarea Culturii Tradiționale" (în continuare "Contractul de finanțare" sau "Contractul F - Anexa nr. 1).

De altfel, chiar în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.11.2015 se stipulează de către pârâtă la art. 3 din Decizie faptul că această decizie poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Brașov sau la Curtea de Apel București.

Actul administrativ contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Înalta Curte reține că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuție valoarea și natura creanței în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competența materială comună în materia contenciosului administrativ.

Această dispoziție derogă de la regula generală a stabilirii competenței în funcție de criteriul valoric, acordându-se prioritate criteriului ierarhic, având în vedere nivelul autorității publice emitente a actului administrativ care are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

În acord cu soluția pronunțată de Tribunalul Alba, se constată că pentru a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, condiția obligatorie pentru a fi atrasă competența curții de apel, o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorități publice centrale.

Astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui suspendare se solicită îl reprezintă un proces-verbal emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituția/autoritatea publică centrală implicată în acordarea sumelor cu finanțare nerambursabilă.

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că acțiunea de față reprezintă o cerere de natura celor descrise de dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât privește acte emise de o autoritate publică centrală, iar actele contestate în prezentul litigiu au ca obiect sume reprezentând fonduri europene a căror rambursare se impune beneficiarului de proiect, ca urmare a unor nereguli arătate în cuprinsul lor, astfel că instanța competentă este cea arătată expres pentru aceste cereri.

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Întreprinderea Individuală A. și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.

Procesat de ED