ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4602/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.11.2016, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: 1.anularea Deciziei nr. 14412/24.05.2016, emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația formulata de reclamantă si înregistrată la AFIR sub nr. x/30.12.2015; 2.anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 13.11.2015, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 535.253,64 RON și a penalităților de întârziere; 3.repunerea părților în situația anterioara emiterii Procesului Verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei să continue executarea Contractului de finanțare nr. x/23.09.2013 si efectueze plata transelor 4 si 5 din finanțarea nerambursabilă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3355 din 13 iulie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la B., din București, str. x (colț cu str. x), în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu sediul în București. Anulează Decizia nr. 14412/24.05.2016 emisă de pârâta AFIR și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 13.11.2015 cu consecința stingerii creanței în cuantum de 535.253,64 RON și a penalităților de întârziere. Repune părțile în situația anterioară emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei să continue executarea contractului de finanțare nr. x/23.09.2013 și să efectueze plata tranșelor 4 și 5 din finanțarea nerambursabilă.".

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurenta apreciază că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Critica adusă sentinței are în vedere aprecierile instanței de fond potrivit cărora nu s-a demonstrat întrunirea elementelor obiective și subiective avute în vedere de CJUE în cauza nr. C 434/12 din 12.09.2013. Arată că în cuprinsul actelor administrative atacate sunt identificate cele două elemente avute în vedere de CJUE, legăturile economice, juridice, funcționale existente între A. II și S.C. CDC Sport S.R.L.. Obiectivele specifice Măsurii 313 nu au fost atinse deoarece cele două entități reprezintă de fapt, un singur complex turistic și nu două pensiuni diferite, independente, așa cum greșit a apreciat judecătorul fondului. În opinia recurentei, cei doi solicitanți au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar, în condițiile în care planșele existente în cererile de finanțare și explicațiile prezentate în studiile de fezabilitate ale ambelor proiecte relevă faptul că alimentarea cu apă se asigură dintr-o sursă existentă în condițiile în care investiția doamnei A. era deja racordată la rețeaua de apă. Instanța de fond a omis să verifice un aspect menționat în titlul de creanță, respectiv împrejurarea potrivit căreia contractele de furnizare apă potabilă și salubritate sunt încheiate de CDC Sport S.R.L. cu furnizorul S.C. Utilități Publice Bran S.R.L. în data de 02.10.2015, dată care este ulterioară depunerii cererii de plată finală. S-a făcut și dovada colaborării dintre societăți, dovadă care rezultă din simpla accesare a site-urilor turistice în care este prezentată pensiunea. Particularitățile evidențiate nu pot conduce decât la o singură concluzie și anume că s-a urmărit depășirea plafonului de minimis prin fracționarea artificială a investiției. O astfel de practică este interzisă de prevederile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008. În concluzie, a solicitat admiterea recursului.

Apărările formulate de intimat/ă Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care intimata le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.11.2015, s-a reținut faptul că, S.C. CDC SPORT S.R.L. și A. Întreprindere Individuală sunt entități juridice create în mod artificial de către A. ÎI sub îndrumarea și coordonarea firmei de consultanță S.C. C. S.R.L. prin reprezentant legal D., pentru a beneficia de plăți în cadrul Programului FEADR cu scopul de a depăși plafonul maxim nerambursabil și de a eluda dispozițiile care impun respectarea Regulii de "ajutor de minimis". Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Conform jurisprudenței CJUE (cu deosebire, cauza nr. C 434/12 din 12.09.2013 Slancheva sila EOOD), condițiile care contravin obiectivelor schemei implică atât elemente obiective, cât si subiective. Elementul obiectiv constă în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR) să nu poată fi atinsă. Elementul subiectiv constă în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Astfel, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. De asemenea, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare. Contrar susținerilor recurentei, în mod corect prima instanță a reținut că nu este întrunit elementul obiectiv, constând în crearea de condiții artificiale, pentru faptul că proiectul reclamantei este independent de proiectul implementat de societatea CDC SPORT S.R.L. întrucât, pentru a fi în prezența unei divizări artificiale a unui proiect unic, ar trebui ca proiectele, astfel divizate, să se completeze reciproc și să nu poată funcționa decât împreuna, în cadrul unui flux tehnologic. Or, cele două proiecte sunt independente unul de celălalt iar recurenta pârâtă nu a dovedit că nu ar putea funcționa de sine stătător. Simpla împrejurare că ambele proiecte au ca și potențiali clienți turiștii din zona Bran nu poate conduce la concluzia că centrul de activități sportive și recreaționale aparținând CDC SPORT S.R.L. nu poate funcționa independent de pensiunea aparținând intimatei reclamante și invers, iar simpla posibilitate ca unii clienți ai pensiunii să își dorească să beneficieze si de serviciile societății CDC SPORT S.R.L. nu are semnificația unui așa zis "avantaj" care s-ar crea în acest mod pentru Întreprinderea Individuală A. întrucât, pentru toate pensiunile din zonă, clienții acestora pot beneficia de activitățile desfășurate la societatea CDC SPORT S.R.L., prețul fiind același pentru toate persoanele care doresc să beneficieze de serviciile acesteia. De altfel, pe pagina de prezentare a pensiunii a fost făcută mențiunea că în apropiere se află un centru de activități sportive iar accesul se face contra cost, astfel că nu există un indiciu din care să rezulte că s-ar fi urmărit crearea aparenței unui "complex integrat". Cu privire la indicatorii fizici, se observă că sediul social al intimatei este clar delimitat de sediile sociale ale altor entități care se găsesc în același imobil, întrucât se afla într-un birou separat iar "stegulețul roșu" la care se referă Comisia Europeană are în vedere "birouri identice sau unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele". În consecință, nu s-a făcut dovada privind existența unei colaborări între cele două societăți, intimata neavând nici utilități comune cu S.C. CDC SPORT S.R.L., neexistând nici indicatorul de fraudă care are în vedere situația în care, "mai multe firme folosesc în comun aceleași utilități și doar o singură companie plătește facturile", fiind irelevant aspectul subliniat de recurentă în sensul că data la care au fost încheiate contractele de furnizare apă potabilă și salubritate este ulterioară depunerii cererii de plată finală. Astfel, se reține că intimata este racordată la rețeaua publică de apă potabilă a comunei iar căminul de alimentare cu apă se află pe terenul intimatei reclamante, localizat la câțiva metri de pensiune. Investiția reclamantei este delimitată de pensiunea aparținând societății CDC SPORT S.R.L. de o graniță naturală, respectiv de un pârâu care separă cele două proprietăți, fiind irelevantă aprecierea recurentei potrivit căreia un pârâu nu poate delimita două proprietăți ci reprezintă doar o formă de relief care completează cadrul natural. Datele de contact menționate în cererea de finanțare depusă de CDC SPORT S.R.L. aparțin doamnei A., însă dintr-o eroare a consultantului, care a întocmit mai întâi cererea de finanțare a acesteia și, ulterior, a omis să modifice aceste date în cererea CDC SPORT S.R.L.. În ceea ce privește indicatorii de structură/juridici, se reține că intimata Întreprinderea Individuală A. nu a primit finanțare FEADR în ultimii trei ani calculați de la înființarea CDC SPORT S.R.L., ca și companie presupus a fi fost creată în mod artificial. De asemenea, niciunul din angajații intimatei nu este manager sau deținător al CDC SPORT S.R.L. și nici invers, niciun angajat al acesteia nu este manager sau deținător al acesteia. Doar faptul că ambii beneficiari au același consultant nu poate reprezenta o dovadă că au fost create condiții artificiale. Chiar și în condițiile în care ambele investiții au o componentă de energie regenerabilă, aceasta nu poate avea semnificația unui indicator de fraudă sau a unei similitudini între proiecte, neexistând planuri de afaceri sau studii de fezabilitate identice sau foarte asemănătoare. Mai mult, Întreprinderea Individuală A. nu a asigurat finanțarea CDC SPORT S.R.L. și nici aceasta din urma nu a asigurat, în vreun fel, finanțarea intimatei; titularul intimatei reclamante nu are calitatea de asociat sau orice altă calitate în cadrul CDC SPORT S.R.L.. În ceea ce privește indicatorii de afaceri/contabili, nu există niciun fel de legături de afaceri între intimată și CDC SPORT S.R.L., cele două entități prestând servicii diferite, neputând fi vorba despre afaceri identice sau complementare. Faptul că cele două proiecte au fost depuse în aceeași sesiune iar data întocmirii studiilor de fezabilitate este aceeași pentru ambele proiecte nu prezintă relevanță întrucât ambele cereri de finanțare au fost întocmite de același consultant, acest aspect neconducând la concluzia că a existat o coordonare deliberată. În consecință, nu se pot reține susținerile recurentei în sensul că obiectivele Măsurii 313 nu au fost atinse întrucât nu s-a dovedit existența unei coordonări deliberate între titularii celor două societăți iar existența unor indicii nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar, decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005. Semnificative în acest sens sunt argumentele CJUE în cauza C-434/12: "totuși, o astfel de împrejurare nu permite în sine excluderea faptului că proiectul de investiții va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute. În această privință, dacă se reproșează societății Slancheva că a urmărit să eludeze restricțiile privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă a ajutorului per beneficiar, este de competența instanței de trimitere să examineze dacă această intenție are drept consecință faptul că obiectivele prevăzute la art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005 nu pot fi atinse". Astfel, contrar susținerilor recurentei, proiectul intimatei respectă finalitatea Măsurii 313 în cadrul căreia a fost solicitată finanțarea, contribuind la atingerea obiectivelor măsurii, în condițiile în care, dezvoltarea unei pensiuni în mediul rural este de natură să contribuie la creșterea atractivității spațiului rural, să dezvolte activitățile de turism în zonele rurale, implementarea proiectului contribuind și la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative. În ceea ce privește elementul subiectiv, corect s-a apreciat de către judecătorul fondului că nici această condiție prevăzută de art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 nu este întrunită în cauză, în lipsa justificării unor împrejurări care să constituie indicii temeinice în sensul că s-ar fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR. Beneficiarii Măsurii 313 sunt persoane juridice diferite, respectiv o societate comercială cu răspundere limitată și o întreprindere individuală. Referitor la împrejurarea că, "ofertele existente în cele două cereri de finanțare sunt asemănătoare ca format, poziționare în pagina, dar cu diferențe de fonturi", aceasta este nerelevantă întrucât ofertanții din procedurile de achiziție folosesc un anumit soft pentru a redacta ofertele, ceea ce explică asemănările observate de recurentă. Simpla existență a unor asemănări nu poate reprezenta, în sine, o abatere, atâta timp cât nu s-a dovedit că ofertele nu au fost unele reale. Intimata a oferit explicații pertinente în ceea ce privește aspectele comune identificate de către recurentă referitoare la sediul social, localizarea investițiilor, proveniența terenurilor, modalitatea de dobândire a terenurilor, consultanța la întocmirea cererilor de finanțare, activitățile complementare, particularități care nu au puterea de a demonstra că au fost create condiții artificiale pentru depășirea plafonului de minimis. În concluzie, opinia primei instanțe în sensul că intimata reclamantă nu a creat condiții artificiale de eligibilitate, în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 313 și în scopul depășirii plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil și, totodată cererea de finanțare depusă de reclamantă nu încalcă regula de ajutor de minimis, întrucât nu există identitate între reclamantă și societatea S.C. CDC SPORT S.R.L., este una corectă, nefiind identificată o aplicare eronată a normelor de drept sau o eludare a acestora. Chiar dacă a fost pronunțată o hotărâre în ceea ce o privește pe cealaltă societate, aceasta nu reprezintă izvor de drept și nu poate conduce la concluzia că prezenta instanță nu ar mai putea efectua o proprie analiză a cauzei pendinte. Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.