ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4926/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta Întreprinderea A. Virgil a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 1549 din 15.01.2015 prin care a fost respinsă contestația înregistrată la AFIR sub nr. x/16.12.2014, anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x din data de 13.11.2014, privind proiectul "înființarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sanpetru, județul Brașov" ce face obiectul contractului de finanțare x/29.11.2012, beneficiar Întreprinderea A. Virgil, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 640.108,63 RON și a penalităților de întârziere.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1005 din 15 martie 2019, judecând cauza, în fond, după casare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea A. Virgil, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Întreprinderea A. Virgil a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/2006 și art. 19 din Ordinul 567/2008 și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Interpretarea instanței de fond, conform căreia finanțarea obținută de B. S.R.L. ar fi atras, în mod automat, nelegalitatea finanțării obținută, ignoră o realitate juridică și anume faptul că reclamanta și B. S.R.L. sunt entități diferite - subiecte distincte de drepturi și obligații - și aceasta chiar dacă, finalmente, orice persoană juridică este, în esență, o ficțiune juridică.

Astfel, regula de minimis pretins încălcată prin accesarea de fonduri nerambursabile atât de reclamantă, cât și de B. S.R.L. se referă la accesarea de fonduri peste pragul de 200.000 euro de către aceeași întreprindere, nefiind, niciunde în legislația națională sau comunitară, prevăzută interdicția ca ajutorul să fie acordat unor întreprinderi diferite, dar care au asociat/titular comun.

În acest sens, la data completării Declarației pe propria răspundere privind respectarea regulii de cumul a ajutoarelor de stat și a ajutoarelor de minimis, ajutorul de minimis era reglementat, la nivel comunitar, de Regulamentul 1998/2006, iar la nivel național, de Ordinul 567/2007.

Astfel, în considerentul nr. 17 din Regulamentul 1998/2006 se precizează că statele membre trebuie să instituie mecanismele necesare care să garanteze că suma totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleași întreprinderi în temeiul normei de minimis nu depășește plafonul de 200.000 euro pe durata a trei exerciții fiscale.

De asemenea, în art. 2 din Regulamentul 1998/2006, se arată că "valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200.000 EURO pe durata a trei exerciții fiscale (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară".

Prin urmare, din dispozițiile comunitare anterior menționate rezultă, cu claritate, că interdicția vizează sprijinirea aceleași întreprinderi, indiferent de forma ajutorului sau de obiectivul urmărit, și nu sprijinirea titularului întreprinderii, ca persoană fizică.

De altfel, titularul nici nu este și nu poate fi sprijinit, ca persoană fizică, prin această măsură, așa încât toate considerentele instanței de fond pleacă de la o premisă greșită.

O interpretare contrară a normei juridice invocate înseamnă o adăugare la lege și o încălcare a principiului de drept conform căruia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicarea lor nu poate fi extinsă, prin analogie, și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Împrejurarea că restricțiile referitoare la acordarea ajutorului de minimis se referă la același beneficiar rezultă, cu claritate, și din prevederile art. 19 din Ordinul 567/2008.

În acest sens, art. 1 alin. din Legea 31/1990 prevede că, în vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniul asociaților acesteia, astfel că obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (art. 3 alin. (1) din Legea 31/1990), în timp ce asociații unei societăți cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris (art. 3 alin. (1) din Legea 31/1990).

În ceea ce privește regula ajutorului de minimis, aceasta se referă la întreprindere, definită ca orice formă de organizare a unei activități economice, autorizată potrivit legilor în vigoare să facă activități de producție, comerț sau prestări de servicii, în scopul obținerii de venituri, în condiții de concurență, respectiv: societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, societăți cooperative, persoane fizice autorizate, întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale și întreprinderile familiale, autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare, care desfășoară activități economice.

Rezultă, așadar, inclusiv din interpretarea literală a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea 346/2004 că societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 sunt întreprinderi diferite de întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, cele două întreprinderi fiind enumerate ca și categorii distincte.

Prin urmare, în mod nelegal a reținut instanța de fond că, în condițiile în care societatea B. S.R.L. a obținut, în anul 2013, o finanțare supusă regulii de ajutor de minimis, aceasta trebuia cumulată cu finanțarea anterioară obținută în anul 2012, cu consecința considerării ca nelegale a finanțării, pe motiv că a încălcat regula ajutorului de minimis - în condițiile în care, în realitate, respectarea regulii de ajutor de minimis se verifică în persoana fiecărui beneficiar, iar nu prin cumularea finanțărilor primite de beneficiari diferiți.

Recurenta mai susține C. pen. sentința de fond este nelegală ca urmare a încălcării prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

În acest sens, din considerentele sentinței recurate rezultă că nelegalitatea menținerii finanțării către recurentă s-ar justifica și prin aceea că proiectul a fost rezultatul creării în mod artificial a condițiilor de acordare a finanțării (reținute de instanța de fond prin considerentul conform căruia scopul proiectului subscrisei 1-a reprezentat "o dezvoltare a propriei activități desfășurate anterior prin societatea B. S.R.L., în domeniul codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, cu consecința accesării unor finanțări care să îi permită achiziționarea mai multor utilaje".

Caracterul nelegal și netemeinic al sentinței recurate rezulta din faptul că acest raționament al instanței nu rezistă la un simplu examen critic ce vizează logica concluziei trase de care instanță, din moment ce, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar că, în cauză, Contractul de finanțare cu AFIR, a fost încheiat înaintea societății B. S.R.L. (contractul a fost încheiat la data de 29.11.2012, iar contractul de finanțare al B. S.RL a fost încheiat ulterior, la data de 15.02.2013).

În opinia recurentei, concluzia instanței de fond conform căreia proiectul ar fi reprezentat o dezvoltare a activității desfășurate anterior de societatea B. S.R.L. în domeniul codului CAEN 4312 este greșită din moment ce, pe axa timpului, proiectul nostru a fost primul implementat, iar nu cel al B. S.R.L.

Nu se poate susține că proiectul a fost destinat dezvoltării activității desfășurate anterior de B. S.R.L., din moment ce, nici la data la care a depus cererea de finanțare (19.05.2011) și nici ulterior, la data la care a încheiat Contractul de finanțare (29.11.2012), B. S.R.L. nu desfășura activități de pregătire a terenului în vederea realizării de construcții - aceste activități au fost desfășurate de B. S.RL. abia după obținerea finanțării, prin Contractul de finanțare din 15.02.2013.

Așa fiind, concluzia instanței de fond privind prestarea de către B. S.R.L. de servicii de pregătire a terenului în perioada 2010-2013 este vădit nefondată, nefiind susținută de nicio probă administrată în cauză, ci fiind, dimpotrivă, contrazisă de înscrisurile depuse și din care rezultă că astfel de servicii au început a fi prestate abia din august 2014.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că au prestat lucrări cu utilajele achiziționate prin proiectul finanțat de către intimată, tot începând cu luna august 2014.

Însă, ceea ce a ignorat instanța de fond, deși acest aspect se încadra în indicatorii de neregulă menționați în Nota Directoare pentru auditori, emisă de Comisia Europeană, este faptul că, deși a prestat servicii aproximativ în aceeași perioadă cu B. S.R.L., nu a avut clienți comuni cu această societate și nu a executat aceleași lucrări (altfel spus, nu a pus în comun utilajele sale cu cele ale B. S.R.L pentru a mări capacitatea de execuție).

În mod surprinzător însă, instanța dă relevanță acestui indicator de neregulă atunci când analizează legăturile cu C. S.R.L., reținând că "nu a reieșit faptul efectuării ulterior a vreunei lucrări în comun de către cele două entități care au beneficiat de finanțare nerambursabilă, astfel încât utilajele achiziționate să fi exercitat funcții complementare", însă exact aceeași situație de fapt este tratată diferit în analiza legăturilor cu B. S.R.L.

Se mai susține că în cauză nu se regăsesc indicatorii de neregulă menționați în Nota Directoare pentru auditori, iar indicatorii menționați în cuprinsul acesteia au caracter orientativ și "doar se exemplifică principalele situații identificate în activitatea de audit".

Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că, în aceeași Nota Directoare pentru auditori se precizează că, pentru a se proceda la o analiza mai amănunțită a proiectelor, este necesară identificarea cel puțin a unui indicator din fiecare categorie - ceea ce înseamnă că, deși exemplele sunt orientative, totuși cerința existenței a cel puțin unui indicator din fiecare categorie nu are caracter orientativ. Din existența celor trei indicatori reținuți de instanța de fond (chiar admițând, ad arguendo, că aceștia se regăsesc în cauză) nu se poate trage concluzia lipsei de independență a proiectelor, în condițiile în care:

- nu există niciunul din indicatorii externi/fizici menționați în Nota Directoare, relevanți în analiza elementului obiectiv al condițiilor artificiale;

- nu există indicatorul de neregulă care se referă la identitatea de sediu - "birouri identice sau unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele";

- la data depunerii cererilor de finanțare, sediul era în Brașov, comuna Sanpetru. str. x DJ, iar B. S.R.L. avea sediul în Municipiul Brașov, str. x;

- nu este prezent indicatorul de fraudă referitor la situația în care "mai multe firme folosesc în comun aceleași utilități și doar o singură companie plătește facturile", deoarece fiecare societate își achită propriile utilități;

- locul de realizare a investițiilor (de fapt, este vorba de locul de parcare a utilajelor) nu este același pentru recurentă și B. - locul de implementare a proiectului este în Comuna Sânpetru str. x DJ, în timp ce locul de implementare a proiectului B. este în Ploiești, județul Prahova - așa cum rezultă din cererile de finanțare depuse la dosar.

Recurenta mai susține că în prezenta cauză nu există următorii indicatori de structură/juridici:

- niciunul din angajați nu este manager sau deținător al B. și nici invers;

- nu există același consultant pentru companiile presupus legate;

- nu există planuri de afaceri sau studii de fezabilitate identice sau foarte asemănătoare;

- B. nu a asigurat finanțarea recurentei și nici aceasta nu a asigurat, în vreun fel, finanțarea acesteia.

De asemenea, se mai menționează faptul că în prezenta cauză nu există următorii indicatori de afaceri/contabili:

- nu există niciun fel de legături de afaceri între recurentă și B. și nu au clienți comuni;

- există dovezi ale fluxului de numerar pentru plata facturilor;

- nu se regăsește nici situația scindării unei companii în mai multe companii care lucrează însă împreună, recurenta fiind înființată, încă de la început, ca societate comercială distinctă.

Prin urmare, nu suntem în prezența unei "fracționări"" a investiției, care să reprezinte o condiție artificială, având în vedere că investiția este autonomă din punct de vedere juridic și funcțional, neexistând o interdependență între recurentă și societatea B..

Recurenta consideră că în mod nelegal a reținut instanța de fond faptul că proiectul implementat nu ar atinge obiectivele Măsurii 312, în cadrul căreia a fost acordată finanțarea.

Instanța de fond a realizat o analiză abstractă a proiectului‚ fără a ține cont de faptul că, la data emiterii Procesului-verbal, proiectul era implementat, astfel că verificarea atingerii sau nu a obiectivelor Măsurii 312 trebuia realizată în concret, prin raportare la proiect, astfel cum a fost implementat, iar nu prin raportare la cererea de finanțare.

Obiectivul general al Măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, ceea ce înseamnă că, prin prestarea de servicii non agricole în mediul rural, în beneficiul populației rurale, este atins obiectivul măsurii 312.

Or, din probele administrate în cauză rezultă faptul că recurenta a prestat servicii non agricole - lucrări de pregătire a terenului în vederea realizării de construcții - în mediul rural, astfel că nu există niciun motiv pentru a se considera că proiectul nu a atins obiectivul general al Măsurii 312.

Prin urmare, în mod nelegal, instanța de fond a adăugat la criteriile de eligibilitate a beneficiarilor Măsurii 312, stabilite prin Fișa Măsurii și prin Ghidul Solicitantului două condiții noi, și anume manifestarea de către solicitantul finanțării a unui grad de dependență față de agricultură și domiciliul acestuia în mediul rural.

În ceea ce privește localizarea în mediul rural, această cerință nu se referea la domiciliul titularului întreprinderii, ci la faptul că micro-întreprinderile, atât cele existente cât și cele nou înființate trebuie să fie înregistrate și să-și desfășoare activitatea propusă prin proiect în spațiul rural (atât sediul social, cât și punctul de lucru trebuie să fie amplasate în mediul rural) - condiție îndeplinită de către recurentă.

Recurenta consideră că instanța de fond face confuzie între persoana fizică, asociat unic în cadrul unui S.R.L., și SRL-ul însuși, persoană juridică, aceasta reținând, în mod nelegal, că "dl. A.(...) desfășura deja o activitate lucrativă în domeniul prestării de servicii prin societatea B. S.R.L." - ceea ce este incorect, din punct de vedere juridic, dat fiind că activitatea în discuție era desfășurată de societatea B. S.R.L., iar nu de dl. A. (asociat unic în B. S.R.L.) și, oricum, la data la care a fost depusă cererea de finanțare, societatea B. S.R.L. nu desfășura activități în domeniul codului CAEN 4312.

De asemenea, instanța de fond a ignorat faptul că recurenta a creat și a reușit să mențină, prin activitatea desfășurată prin proiect, un număr important de locuri de muncă în mediul rural, respectiv 7 locuri de muncă, ceea ce înseamnă că, și din această perspectivă, a fost realizat obiectivul general al Măsurii 312, constând în creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

În concluzie, în prezenta cauză, nu este îndeplinită condiția existenței elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, proiectul fiind în concordanță cu finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Nu se poate reține nici existența elementului subiectiv, ceea ce atrage nelegalitatea sentinței recurate și sub acest aspect.

Or, instanța de fond a reținut existența elementului subiectiv bazându-se exclusiv pe faptul că "există identitate de persoană care decide cu privire la entitățile în discuție", ceea ce contravine, în mod flagrant, dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost acesta interpretat de către CJUE.

În realitate, s-a demonstrat că, în ciuda faptului că au titular comun, proiectele (cel propriu și cel implementat de B. S.R.L.) sunt complet independente și că, în cauză nu s-a dovedit că ar fi urmărit, în exclusivitate, obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor în cadrul căreia a fost acordată finanțarea.

Dimpotrivă, din probele administrate în cauză rezultă că, prin proiect au fost atinse obiectivele Schemei de ajutor și că nu obținerea exclusivă a finanțării a reprezentat motivul determinant al depunerii cererii de finanțare, ci realizarea și implementarea efectivă a proiectului - ceea ce face ca, în prezenta cauză, să nu existe elementul subiectiv, astfel cum a fost acesta stabilit de CJUE.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.11.2014, emis de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 640.108,63 RON pentru nereguli constatate în derularea contractului de finanțare nr. x/29.11.2012 privind proiectul "Înființarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante în comuna Sânpetru, județul Brașov".

Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că motivele pentru care a fost retras sprijinul financiar acordat recurentei sunt:

- a completat greșit Anexa nr. 4.1 - "Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii", întrucât nu a precizat implicarea asociatului unic A. în societățile S.C. B. S.R.L. (asociat unic) și S.C. C. S.R.L. (asociat cu o cotă de participare de 10%, cealaltă cotă de 90% fiind deținută de soția acestuia, dna. D.), astfel că întreprinderea reclamantă nu era una autonomă, ci una legată, așa cum o atestă Legea nr. 346/2004;

- față de faptul că în anul 2011, anul depunerii cererii de finanțare, cele două societăți au avut un număr mediu de salariați de 17, respectiv 2, întreprinderea reclamantă nu mai putea fi considerată întreprindere mică;

- cele două societăți, în care A. are calitatea de asociat, se regăsesc în baza de date POR cu două proiecte finalizate în anul 2014, în baza contractelor nr. x/15.02.2013 și nr. y/14.12.2012 în valoare de 840.417 RON și 842.535 RON, astfel că valoarea cumulată a finanțării obținute de întreprinderile legate a depășit contravaloarea a 200.000 euro, plafon maxim nerambursabil conform regulilor de minimis;

- în cuprinsul procesului-verbal s-a făcut referire și la existența unor similitudini între proiectul reclamantei și proiectul unei alte întreprinderi care a obținut finanțare din fonduri europene, anume Întreprinderea Individuală E..

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, reținând că beneficiarul Contractului de finanțare a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, Înalta Curte constată că este nefondat și nu poate fi primit.

Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că "obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care prin finanțarea proiectului nu intervenea propriu-zis o dezvoltare durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, după cum nici obiectivele operaționale ale măsurii vizate nu apar a fi atinse, din moment ce nu rezultă crearea de micro-întreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spațiul rural, dar nici încurajarea inițiativelor de afaceri promovate de persoanele vizate."

Instanța de fond a apreciat, în mod temeinic că, eventual, entitatea ce ar fi putut fi avută în vedere de măsura 312 era S.C. B. S.R.L., dar formularea unei cereri de finanțare pentru un proiect de către aceasta ar fi determinat depășirea planului maxim de 200.000 de euro în regim de minimis raportat la toate utilajele a căror achiziționare se intenționa în mod efectiv.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că neregula identificată de partea pârâtă se confirmă în ceea ce privește relația dintre societatea B. S.R.L. întreprinderea A., scopul înființării acestei din urmii entități fiind crearea de către A. a unor condiții artificiale care să îi permită accesarea finanțării nerambursabile prin contract încheiat cu AFIR în cadrul Măsurii 312, iar nu vreo dezvoltare durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, ci o dezvoltare a propriei activități desfășurate anterior prin societatea B. S.R.L. în domeniul codului CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, cu consecința accesării unor finanțări care să îi permită achiziționarea mai multor utilaje, a căror valoare cumulată depășea însă plafonul de minimis de 200.000 euro în decursul a trei ani fiscali.

Ambele entități, societatea și întreprinderea individuală constituie simple ficțiuni juridice menite a permite desfășurarea de activități economice, aflându-se în deținerea și sub controlul exclusiv al aceleiași persoane fizice, respectiv A., care exprimă o voință unică în legătură cu administrarea acestora.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația Autorității să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit elementului subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, rezultând astfel că este necesară identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar și alte entități juridice implicate care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale și procedurale în vederea obținerii finanțării nerambursabile.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că:

- S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și Întreprinderea A. Virgil accesează finanțare comunitară nerambursabilă pe diferite Programe în anii 2010 și 2011;

- locul de implementare a proiectelor S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și al A. este județul Brașov;

- obiectul de activitatea al S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și al A. este același: lucrări de pregătire a terenului agricol, neavând relevanță dacă obiectul de activitate este principal sau secundar;

- contractele de finanțare se semnează în data de 14.12.2012 pentru S.C. C. S.R.L. și pentru A., iar două luni mai târziu semnează și S.C. B. S.R.L. Contractul de finanțare;

- A. semnează cu ADR-SUD Muntenia și cu AFIR toate Contractele de finanțare atât în calitate de reprezentant legal pentru A. și S.C. B. S.R.L., cât și în calitate de împuternicit pentru S.C. C. S.R.L.;

- potrivit Contractelor de finanțare, beneficiarii finanțării au urmărit achiziționarea acelorași utilaje care acționează pe aceeași piață relevantă;

- coordonatorul proiectelor menționate este aceeași persoană: A., fiind gestionate tot de acesta.

Astfel, s-a conformat faptul că au fost create condiții artificiale în scopul eludării normelor legale în materia acordării finanțării europene nerambursabile, instanța de fond dând relevanță dispozițiilor legale în material finanțării europene nerambursabile.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul nr. 1998/2006 și a dispozițiilor art. 19 din Ordinul nr. 567/2008, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că ambele entități - societatea și întreprinderea individual - constituie simple ficțiuni juridice menite a permite desfășurarea de activități economice, aflându-se în deținerea și sub controlul exclusive al aceeași peroane fizice.

De asemenea, cererea de finanțare a proiectului adresată AFIR, cât și cererea de finanțare a proiectului adresată MDRAP au fost formulate și semnate de A. la distanță de câteva luni.

Ambele finanțări nerambursabile au fost obținute în decursul a 3 ani fiscali, perioadă avută în vedere de Ghidul solicitantului/fișa măsurii și contractele amintite.

În categoria beneficiarilor eligibili ai Măsurii 312, Ghidul solicitantului arată că se califică micro-întreprinderile persoanele fizice.

Totodată, s-a stabilit că:

"Beneficiarul trebuie să declare pe propria răspundere faptul că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat nu depășește 200.000 euro (...) pe o perioadă de până la 3 ani fiscali".

În ceea ce privește nerespectarea angajamentelor asumate prin Cererea de finanțare, respectiv a angajamentelor prevăzute în Anexa nr. 4.3 Declarație pe proprie răspundere a solicitantului privind respectarea regulii de minimis potrivit căreia beneficiarul s-a angajat că "va notifica APDRP dacă, în perioada de la depunerea proiectului până la publicarea pe site a Raportului de selecție a obținut un ajutor de minimis, în vederea corectării sprijinului primit, în sensul încadrării acestuia în suma și intensitatea maxime admise, beneficiarul declară că va notifica APDRP dacă, pentru realizarea investiției, pe întreaga perioada de derulare a implementării proiectului va beneficia de alte ajutoare de stat, garanții, dobânzi subvenționate, etc,"în vederea corectării sprijinului primit, în sensul încadrării acestuia și intensitatea maxime admise", se rețin următoarele:

•La data de 31.05.2011 întreprinderea A. a depus cererea de finanțare pentru a accesa fonduri nerambursabile FEADR pe măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" aferentă proiectului cu titlul "înființarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sânpetru, județul Brașov." În cadrul acestei cereri de finanțare, beneficiarul și-a propus achiziționarea unui buldoexcavator, a unui mini încărcător, a unui mini excavator și a unei instalații de panouri solare fotovoltaice pentru prestarea de servicii pentru populația rurală din județul Brașov, aferente cod CAEN 4312 -Lucrări de pregătire a terenului.

•În data de 29.11.2012, A. a încheiat cu APDRP Contractul de finanțare nr. x, cu titlul "înființarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sânpetru, județul Brașov", în valoare de 727.339,00 RON nerambursabil, echivalentul a 162.960,00 euro. Intensitatea sprijinului public nerambursabil este de 70% din valoarea cheltuielilor eligibile.

• S.C. B. S.R.L., la data de 17.09.2010 a depus cererea de finanțare pentru a accesa fonduri nerambursabile POR, pe axa prioritara 4" Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" aferentă proiectului cu titlul "Dotarea S.C. B. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului". În cadrul acestei cereri de finanțare, beneficiarul își propunea achiziționarea unui excavator pe pneuri și a unui mini încărcător frontal cu ajutorul cărora beneficiarul pentru prestarea servicii de nivelare a terenului, săparea de fundații, defrișarea terenului, săparea de fundații, curățirea terenului etc.

• La 15.02.2013, S.C. B. S.R.L. a încheiat Contractul cu nr. x cu ADR-Sud-Muntenia, obținând fonduri nerambursabile 100% prin POR 2007-2013. Valoarea contractului a fost de 840.417,00 RON, valoare nerambursabilă, iar obiectul contractului este reprezentat de "Dotarea S.C. B. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului." În cadrul acestei societăți, domnul A. deține 100 % din acțiuni. La data accesării acestor fonduri, S.C. B. S.R.L. deținea conform ONRC codul CAEN 4312 Lucrări de pregătire a terenului.

• S.C. C. S.R.L., a depus Cererea de finanțare pentru a accesa fonduri ne ram bursa bile POR, pe axa prioritară 4" Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" aferentă proiectului cu titlul "Dotarea S.C. C. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului" la data de 17.09.2010. În cadrul acestei cereri de finanțare, beneficiarul și-a propus achiziționarea a două buldoexcavatoare și a unui încărcător pentru prestarea de servicii de nivelare a terenului, săparea de fundații, defrișarea terenului, săparea de fundații, curățirea terenului.

• La 14.12.2012, S.C. C. S.R.L. a încheiat Contractul cu nr. x cu ADR-Sud-Muntenia, obținând fonduri nerambursabile 100% prin POR 2007-2013. Valoarea contractului a fost de 842.535,00 RON valoare nerambursabilă, iar obiectul contractului îl reprezintă "Dotarea S.C. C. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului."

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit documentelor care reglementează ajutorul de minimis, la nivel comunitar, respectiv a Regulamentului 1998/2006, iar la nivel național, a Ordinului MADR nr. 567/2008:

"APDRP va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica, pe baza declarației pe propria răspundere a beneficiarului, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare, nu depășește pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în RON.

În cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unui beneficiar pe o perioada de 3 ani consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depășește pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în RON, solicitantul nu poate beneficia de prevederile prezentei scheme, nici chiar pentru acea fracție din ajutor care nu depășește acest plafon."

În Contractele nr. x/15.02.2013 și nr. y/14.12.2012, Art. 4 alin. 7 este menționată expres obligația beneficiarului de respectare a regulii de minimis: "în cazul în care beneficiarului i-au fost acordate mai multe finanțări nerambursabile în regim de minimis, sumele acordate de AMPOR în baza prezentului contract nu pot conduce, în nici o situație, la depășirea plafonului maxim de 200.000 Euro finanțare nerambursabilă totală în decursul a trei ani fiscali."

Deoarece beneficiarul nu a respectat angajamentul asumat, au devenit aplicabile prevederile Anexei I la Contractul de finanțare, care dispun: "în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă".

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauza de față, au reieșit atât elementul obiectiv, cât și cel subiectiv în ceea ce privește crearea de condiții artificiale de către beneficiar pentru a primi un avantaj nejustificat, fiind demonstrate atât împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu poate fi atinsă, dar și faptul că recurenta - candidată la acordarea unei astfel de plăți - a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, raportat la elementele ținând de legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiectele de investiții similare, precum și indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprinderea A. Virgil împotriva sentinței civile nr. 1005 din 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.