ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2299/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 11.04.2016, reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului și menținerea măsurii asiguratorii instituită asupra imobilului situat în Alba Iulia jud. Alba.

Prin sentința civilă nr. 2434/2016 din 26.09.2016 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 2113/2016 din 15 noiembrie 2016 a Tribunalului Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății suntem în prezența unui raport juridic de drept fiscal, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 17/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii.

A arătat instanța că ÎCCJ prin decizia nr. 17/2015 a stabilit că în litigiile referitoare la valorificarea creanțelor fiscale principale și accesorii de către creditor, astfel cum sunt definite de art. 25 din C. proc. fisc., se aplică prevederile Codul fiscal și ale Codului de procedură fiscală, fiind vorba de creanțe fiscale.

Faptul că decizia pronunțată de ÎCCJ avea în vedere soluționarea acțiunii civile în litigiile penale nu afectează în nici un fel raționamentul de mai sus, întrucât instanțele "civile" soluționează în prezent tocmai acțiunile care în trecut erau formulate în fața instanțelor penale. Faptul că ANAF-ul face referire și la prevederi de la răspunderea civilă delictuală (cum se întâmpla și la momentul pronunțării RIL-ului) nu schimbă cu nimic datele problemei, întrucât instanța va trebui să stabilească, în primul rând, dacă acele obligații fiscale solicitate în prezenta cauză (impozite și contribuții cu reținere la sursă) sunt datorate bugetului statului, făcând aplicarea unor prevederi din Codul fiscal și de procedură fiscală, iar abia apoi să stabilească eventuala răspundere (inclusiv delictuală) a persoanei care nu și-a îndeplinit obligațiile legale privind plata acestor obligații. Deci aplicarea unor prevederi cu caracter general din C. civ., de la răspunderea civilă delictuală, nu schimbă cu nimic caracterul fiscal al sumelor care se solicită în prezenta cauză.

Instanța reține că valoarea obiectului litigiului, respectiv pretențiile fiscale solicitate, sunt în sumă de 1.082.549 RON, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 17/2017 din 2 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către aceasta, în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L., prin faptele pentru care a fost cercetată în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Alba Iulia, precum și menținerea măsurilor asiguratorii instituite asupra imobilului situat în Alba Iulia, jud. Alba, până la achitarea integrală a prejudiciului.

În motivarea acțiunii se arată, în esență, că pârâta, în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L., a reținut și nu a vărsat, în termenul de 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 1.082.549 RON.

Prin sentința penală nr. 131/2016 Judecătoria Alba Iulia a hotărât achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, având în vedere că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost declarate neconstituționale și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF- DGRFP Brașov prin AJFP Alba Iulia.

Reclamanta își justifică interesul în formularea prezentei acțiuni prin faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1.357 din Noul C. civ., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

În raport de aceste împrejurări, Curtea constată că la baza pretențiilor formulate nu stă un raport de drept fiscal, care să impună verificarea de către instanță a legalității unor măsuri dispuse printr-o decizie emisă de un organ fiscal competent, situație care ar atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței specializate de contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Se constată împrejurarea că acțiunea formulată nu se poate încadra în categoria acțiunilor în contencios administrativ de drept comun raportat la calitatea de autoritate publică a reclamantei.

Pe de altă parte, nu se aplică nici dispozițiile prevăzute de Titlul IX- Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din Codul de procedură fiscală - O.G. 92/2003, nefiind emise titluri de creanță sau alte acte administrative fiscale, potrivit art. 205 C. proc. fisc.

Între Stat și persoana chemată în judecată nu există raport juridic fiscal în sensul prevăzut de art. 16-17 din O.G. 92/2003, pârâta nefiind chemată în judecată pentru obligațiile sale față de bugetul de stat, ci pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care le avea în calitate de administrator social față de societatea comercială. Neîndeplinirea culpabilă de către administratorul social a obligațiilor față de societate care a determinat prejudicierea bugetului de stat reprezintă faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 1349 C. civ., context în care natura juridică a unei astfel de acțiuni este civilă, iar competența de soluționare aparține Tribunalului Alba, secția I civilă.

În ceea ce privește Decizia nr. 17/2015 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, se constată că ea nu este incidentă în cauză în raport de decizia Curții Constituționale nr. 363/2015, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel că fapta prevăzută în acest text de lege nu mai constituie infracțiune și drept urmare, nu mai subzistă caracterul accesoriu al acțiunii civile în raport cu acțiunea penală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, având în vedere calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L., precum și menținerea măsurilor asiguratorii instituite asupra imobilului situat în Alba Iulia, jud. Alba, până la achitarea integrală a prejudiciului, fiind indicate ca temei juridic prevederile art. 219, art. 1349, art. 1357, art. 1381-1382 din C. civ. coroborate cu art. 194 din C. proc. civ.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. "

Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil și raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, litigiul nu se poate circumscrie sferei contenciosului administrativ, nefiind incidente prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată"; iar în conformitate cu art. 8 " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. "

Însă, în prezenta cauză, reclamantul nu este o persoană vătămată în înțelesul Legii contenciosului administrativ, ci o autoritate publică ce a declanșat litigiul în scopul recuperării prejudiciului produs de către un particular bugetului de stat. De asemenea, pârâta nu este o autoritate publică, ci particularul mai sus menționat. Or, calitatea de autoritate publică a pârâtei este de esența oricărui litigiu de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare, având în vedere faptul că litigiul dedus judecății nu intră în materia contenciosului administrativ, ci este un litigiu de drept comun, Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății sunt incidente, în privința competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile art. 95 pct. 1 coroborate cu art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., revenind astfel competența de soluționare a acțiunii introductive în favoarea secției civile a Tribunalului Alba.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba în contradictoriu cu pârâta A. - administrator al S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.