ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2017

HOTĂRÂRE
30.05.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 2032/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea formulată la data de 09.09.2016, înregistrată sub nr. x/107/2016 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba:

Obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la preschimbarea titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 3899/FF/17.07.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în titlu de plată;

Să se constate că a intervenit compensarea parțială între creanța datorată de reclamanți în cuantum de 492.188,05 lei conform sentinței civile nr. 3861 din 28 martie 2014 pronunțate de Judecătoria sector 2 București, și creanța scadentă datorată de pârâtă în cuantum de 191.863,2 lei - sub rezerva majorării conform art. 41 din Legea nr. 165/2013 raportat la art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010;

Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2354 din 07.12.2016, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul s-a raportat la decizia nr. 40/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin s-a statuat că dispozițiile art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile titlurilor de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, în legătură cu care titularii nu și-au exprimat dreptul de opțiune în termenul prevăzut de art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, modalitățile de valorificare a titlului de despăgubire nu pot fi supuse decât regulilor existente la data emiterii titlului de despăgubire inclusiv în ce privește emiterea titlului de plată.

În speță titlul de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 3899/FF/17.07.2008 a Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor a fost emis în 2008 - nefiindu-i, astfel, aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, iar scopul demersului procesual al reclamanților este obligarea A.N.R.P. la parcurgerea procedurii administrative reglementată în capitolul V

1

, art. 18

1

și urm. din Titlul VII al Legii 247/2005, în vederea valorificării titlului de despăgubire.

Cum Legea nr. 247/2005 nu conține nicio normă specială privitoare la competența de soluționare a litigiilor vizând emiterea titlului de plată de către A.N.R.P. și având în vedere că în speță, ne aflăm într-o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor, în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

2.2. La rândul său, prin sentința nr. 89 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, curtea de apel a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv art. 41, iar pentru stabilirea legii aplicabile va fi avută în vedere afirmația acestora conform căreia și-au exprimat dreptul de opțiune în anul 2008.

Așadar, incidente în speță sunt dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv art. 35 alin. (1) în conformitate cu care „deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

În speță, acțiunea este îndreptată împotriva refuzului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emitere a titlului de plată, în aplicarea art. 41 din Legea nr. 165/2013.

În conformitate cu art. 35 alin. (2) din lege, „în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”

Întrucât instanța la care trimite alin. (2) al art. 35, este secția civilă a tribunalului, rezultă că cererea decurgând din neîndeplinirea obligației Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emitere a titlului de plată este de competența aceleiași instanțe, și nu de competența instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății (obligarea la emiterea titlului de plată) precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul principal al acțiunii în cauza de față îl constituie, în esență, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată aferent unui imobil pentru care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii.

După abrogarea art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlul de plată poate fi emis doar în condițiile art. 31 alin. (2) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 și, pe cale de consecință, va putea fi contestat doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective.

Același act normativ prevede, la art. 35, că „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării” [alin. (1)] și „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor” [alin. (2)].

Astfel, potrivit dispozițiilor legale citate, competența de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor și cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-30
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tribunalul Alba sub Dosar
ÎCCJ 2017-06-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2299/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la
ÎCCJ 2025-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1110/2025
Ședința publică din data de 15 mai 2025 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 11 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamant
ÎCCJ 2015-10-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2015
unitară a normelor de competență, iar rațiunile avute în vedere de legiuitor în privința stabilirii instanței competente, relativ la litigiile având ca obiect „contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăg
ÎCCJ 2016-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2016
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit con
Sursă