ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3101/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.09.2014, ulterior modificată, reclamanții A. și B. au chemat în judecată, în calitate de pârâte, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
- anularea deciziei emisă sub nr. 3321/SSET/28.07.2014 de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților;
- obligarea pârâtelor la emiterea, în favoarea reclamanților, a titlului de plată privind achitarea în numerar a sumei de 133.287,50 lei, în cinci tranșe anuale egale, actualizate cu rata inflației de la data emiterii ultimei decizii, 16.09.2008, cu scadență începând cu data de 01.01.2014, reprezentând despăgubirea datorată conform deciziilor nr. 1749 din 27 martie 2008 și nr. 2880 din 16 septembrie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
- obligarea pârâtelor să înainteze titlul de plată premenționat Ministerului Finanțelor Publice, pentru plata efectivă a despăgubirii, în cinci tranșe anuale, pentru fiecare dintre ratele scadente la 01.01.2014, 01.01.2015, 01.01.2016, 01.01.2017, 01.01.2018;
- obligarea pârâtelor la plata dobânzii penalizatoare asupra tranșelor scadente neîncasate până la data rămânerii definitive a sentinței ce se va pronunța, defalcat pe fiecare tranșă, de la data fiecărei scadențe și până la data comunicării titlului de plată către Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că prin deciziile nr. 1749 din 27 martie 2008 și nr. 2880 din 16 septembrie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea acestora, în cuantum total de 133.287,50 lei, însă, până în prezent, titlul de plată aferent nu a fost emis.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 41 din Legea nr. 165/2013, art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1 C.E.D.O.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 36 din 13 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că acțiunea privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată sau a titlului de conversie, cum este cazul în speță, intră sub incidența dispozițiilor art. 20 alin. (1) - Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” din Legea nr. 247/2005, în forma modificată prin dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013.
Această interpretare este pe deplin justificată fiind necesară pentru aplicarea unitară a normelor de competență, iar rațiunile avute în vedere de legiuitor în privința stabilirii instanței competente, relativ la litigiile având ca obiect „contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia”, se regăsesc și în privința cererilor de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în legătură cu aplicarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
2.2. Prin sentința nr. 1325 din 1 iulie 2015, Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ.
În argumentarea soluției de dezînvestire, tribunalul a reținut că obiectul litigiului vizează anularea deciziei emise în anul 2014 și obligarea pârâtei A.N.R.P. să emită titlul de plată privind suma de 132.287,50 lei.
În raport de prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 și de calitatea pârâtei, organ de specialitate al administrației publice centrale fără personalitate juridică, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
2.3. Reînvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios adminstrativ și fiscal, prin încheierea nr. 25 din 10 iulie 2015, a constatat ivit conflictul negativ de competență, în condițiile art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul principal al acțiunii introductive îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată aferent deciziilor nr. 1749 din 27 martie 2008 și nr. 2880 din 16 septembrie 2008 reprezentând titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea reclamanților, pentru suma de 133.287,50 lei.
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Litigiul dedus judecății se circumscrie reglementării conținute de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care vizează „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014”, obligație pentru îndeplinirea căreia Comisia Națională emite titluri de despăgubire, conform art. 41 alin. (3) din lege, urmând ca titlul de plată să fie emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile alin. (1) și (2) ale articolului menționat.
Soluția de dezînvestire a Curții de Apel Alba Iulia este corectă, întrucât, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, norma de competență prevăzută la art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată prin art. X din Legea nr. 2/2013, referitoare la competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, a fost interpretată în sensul incidenței acesteia, inclusiv în cazul acțiunilor privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată sau a titlului de conversie, pentru care nu există prevederi exprese în Legea nr. 247/2005, soluție adoptată de plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație, în ședința din 18 februarie 2013.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios adminstrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restutirea Proprietăților și Comisia pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios adminstrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2015.