ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tribunalul Alba sub Dosar nr. x/107/2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Alba, a solicitat:

1.1. Prin sentința civilă nr. 1078 din 14.06.2017, Tribunalul Alba, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și D.G.R.F.P. Brașov reprezentată de A.J.F.P. Alba, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Alba a reținut că potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2010 "După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată."

Conform art. 181:

"

(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.

(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.

(3) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» sau

b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 141 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul «Proprietatea».

(4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul «Proprietatea»."

Conform art. 182:

"

În cazul prevăzut la art. 181 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:

a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;

b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care, în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul «Proprietatea» să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului «Proprietatea»;

c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care, după reținerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit. a)), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b)."

Art. 18, 181 și 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost în mod expres abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, iar procedura pe care acestea o reglementau a fost înlocuită prin legea amintită cu o nouă procedură de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobile ce nu pot fi restituite în natură (art. 21-31), procedură ce se referă numai la dispozițiile autorităților administrației publice locale/deciziile entităților învestite care au fost emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu și la dispozițiile/deciziile emise anterior și pentru care s-au emis titluri de despăgubire în temeiul Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la această ultimă categorie de dispoziții/decizii - cele emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și pentru care au fost emise titluri de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin decizia nr. 40/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, deși în norma tranzitorie cuprinsă în capitolul VI din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul folosește o terminologie improprie Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, la care se referă, dată fiind natura juridică a termenului de 3 ani reglementat de art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, și principiul de drept vizând aplicarea legii în timp, dispozițiile art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile titlurilor de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, în legătură cu care titularii nu și-au exprimat dreptul de opțiune în termenul prevăzut de art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, câtă vreme în temeiul principiului de drept tempus regis actum, titlul de despăgubire emis în temeiul Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este supus regimului juridic reglementat de actul normativ în vigoare la data emiterii, modalitățile de valorificare a titlului de despăgubire nu pot fi supuse decât regulilor existente la data emiterii titlului de despăgubire inclusiv în ce privește emiterea titlului de plată.

Așa fiind, și reținând că în speță titlul de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7452/FF/2009 a Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor a fost emis în 2009 - nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, instanța și-a analizat competența în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005.

În acest context, Tribunalul Alba a reținut că scopul demersului procesual al reclamantului este obligarea A.N.R.P. la parcurgerea procedurii administrative reglementată în capitolul V1, art. 181 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în vederea valorificării titlului de despăgubire.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestatoarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal al tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Prin urmare, în ce privește emiterea sau refuzul de emitere a titlului de despăgubire, legea a calificat natura litigiului ca fiind administrativ, având în vedere calitatea entității implicate în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al legii.

Cum Legea nr. 247/2005 nu conține nicio normă specială privitoare la competența de soluționare a litigiilor vizând emiterea titlului de plată de către A.N.R.P. și având în vedere că în speță, ne aflăm într-o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor, în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia în favoarea căreia a fost declinată acțiunea reclamanților.

A doua instanță învestită

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/107/2017.

Prin sentința nr. 203/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată aferent deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, ce a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Din înscrisul nr. 3621DFARU/3484/DN/01.08.2012 emis de A.N.R.P. (contestație la poprire în dosarul de executare nr. 804/2012 întocmit de B.E.J. B.) rezultă că reclamantul și-a exprimat dreptul de opțiune în anul 2009 prin cererea înregistrată în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. 12397 din 13 august 2009.

În aceste condiții, curtea a apreciat că incidente în speță sunt dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în conformitate cu care "deciziile emise cu nerespectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Deciziile emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care art. 41 din lege stabilește obligația acestei structuri de emitere a titlului de plată, după emiterea - fie de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fie de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ulterior Legii nr. 165/2013 - a unei decizii cuprinzând titlul de despăgubire.

În ceea ce privește soluționarea contestațiilor împotriva deciziei de emitere a titlului de plată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu există vreo normă specială de competență în cuprinsul Legii nr. 165/2013.

Ca atare, dat fiind faptul că aceste decizii se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din lege, este aplicabil art. 35 alin. (1), care nu distinge în privința diferitelor entități abilitate să emită decizii în procedura Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 165/2013.

În speță, acțiunea este îndreptată împotriva refuzului de emitere a titlului de plată, în aplicarea art. 41 din Legea nr. 165/2013.

În conformitate cu art. 35 alin. (2) din lege, "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Întrucât instanța la care trimite alin. (2) al art. 35, este secția civilă a tribunalului, rezultă că cererea decurgând din neîndeplinirea obligației Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emitere a titlului de plată este de competența aceleiași instanțe și nu de competența instanței de contencios administrativ.

Așadar, esențială pentru stabilirea instanței competente este natura litigiului stabilită chiar de legiuitor prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, aceea de litigiu civil.

În consecință, în temeiul art. 132, alin. (3) din noul C. proc. civ., Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competența în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată aferent deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, ce a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, întemeiată pe dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 "Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014."

De asemenea, Înalta Curte constată că deciziile emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care art. 41 din lege stabilește obligația acestei structuri de emitere a titlului de plată, după emiterea - fie de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fie de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ulterior Legii nr. 165/2013 - a unei decizii cuprinzând titlul de despăgubire.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar constată că, potrivit dispozițiilor art. 35 din același act normativ, statuează în mod expres că:

(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, în ceea ce privește soluționarea contestațiilor împotriva deciziei de emitere a titlului de plată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu există vreo normă specială de competență în cuprinsul Legii nr. 165/2013.

Față de aceste aspecte, având în vedere faptul că aceste deciziile emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din lege și atrag incidența dispozițiilor art. 35, care nu disting în privința diferitelor entități abilitate să emită decizii în procedura Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 165/2013, Înalta Curte constată că instanța la care trimite alin. (2) al art. 35, este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2017.